Freedom

Schimbari de planuri. Cam asa s-a tradus momentul in care m-am intors de acasa. La ambele job-uri, desi totul parea ok, au aparut schimbari. Mai multe ore, mai multa munca si da..mai multe dureri de cap. Si timp liber, undeva spre zero!  Si daca pana acum, in ultimii muulti ani, am ales sa-mi sacrific verile pentru bani sau pentru cariera, acum am zis pas. Simplu.

Asa ca fara sa ma gandesc prea mult, am renuntat la ambele job-uri si pentru vara asta am ales un job full time langa casa, cu program care sa nu ma oblige sa ma trezesc inainte de 9😉 si cu zile libere si dupa amieze in care sa ma bucur de vara. Pana la toamna nu vreau decat sa ma bucur de mare si soare, asa cum mi-am promis. Din toamna, oi vedea. Nu mai vreau sa ma concentrez pe viitor, ci doar pe prezent!

 

 

I m going home!!

S-am zis ca-i timpul sa dau o fuga pana acasa. O saptamana. Sa revad oameni dragi, sa beau cafea facuta de mama si sa mananc zece kile de ardei copti facuti tot de mainile ei ( draga de ea, cred ca de trei zile da iama prin piete sa-i adune pe cei mai frumosi si sa-mi pregatesca mie, iar eu sa mananc o saptamana numai ardei copti. Pot, pe bune. Am incercat deja). S-apoi stiu eu ca matusa ma va astepta cu niste tavi de eclere. Deci am si desert, tot pentru o saptamana.

Planuri am o mie, facui liste si listute cum sa ma impart sa-i vad pe toti. Ca asta e tot ce vreau. Sa ma bucur de oamenii astia pe care nu-i mai vad de un an si ceva. Mda, cred ca asta-i partea proasta a plecatului prin tari straine. Ca-i ai pe cei dragi, doar in suflet. Ca nu poti sa imaparti cu ei fiecare bucurie sau tristete. Ca nu poti sa le stai alaturi cand au cele mai fericite zile sau sa-i imbratisezi in cele mai triste nopti. Ca nu poti sa participi la pregatiri de nunta, de botez sau aniversari.

Ma duc sa iau o doza de energie si la intoarcere, as avea planuri noi. S-o sa mai cumpar niste carti, ca tare mi-e dor!!!

Sa aveti week-end frumos, dragilor!!!

Dupa aproape un an…

Inca nu-mi vine sa cred ca a trecut un an de cand m-am mutat, cu catel si purcel in Malta. Si daca la inceput am avut niste emotii cat China, acum stiu ca a fost cu siguranta, cea mai buna decizie din ultimii multi ani.

Privind in urma, la ce imi doream eu pt 2014 , realizez ca-i prima data in ultimii multi ani, cand am reusit sa bifez aproape toate dorintele. Da, Malta mi-a oferit cam tot ce imi doream.

E drept, am muncit mult, poate mai mult decat as fi crezut ca pot. In februarie am batut recordul. Am avut fix 2 zile libere. Si culmea, imi e bine. Zambesc si ma bucur de micile momente. De pizza si filmul de aseara, vazut cu colega de apartament. De cafea servita pe terasa azi de dimineata (ok, recunosc, era dupa pranz). De zambetele primite in dar pe strada si de marea asta, care parca imi da putere sa merg inainte. Iar faptul ca eu aleg cum si cat sa lucrez, iar ma ajuta.

Cand am venit aici, ma uitam chioras la astia cum se duceau frumos in pijamale, asa, dupa pranz, sa-si cumpere lapte de la magazinul din cartier. Azi, fac si eu la fel si culmea, nimeni nu se uita chioras.

Nu stiu cum sa explic in cuvinte, dar am simtit ca am gasit pacea si linistea aia interioara la care visam de mult. Si recunosc, mi-e dor de voi si de blog. V-am citit pe ascuns, insa n-am apucat sa las urme.

Acum, ca tot am gasit stabilitatea aia de care aveam nevoie, am zis s-o las mai usor si ma ma bucur de vara asta. Anul trecut am bifat o singura baie in mare🙂 iar de vizitat, nu ma pot lauda cu prea multe. 2015 o sa fie despre asta. Eu si marea. Si micile placeri. Recuperez, am zis! Si daca s-o putea, parca un curs de receptioner si permisul de conducere, eu le-as trece pe lista cu dorinte.

Gata, va trimit muulte ganduri bune si ceva soare!!!! Si daca mai iau pauza de pe blog, sa ma trageti de maneca, da??? Acum ma duc frumusel, sa ma pregatesc de munca🙂 Ca azi lucrez, evident!

Ganduri despre FERICIRE

Azi. Eu. Mare si o carte in brate. Si gandu-mi zboara la FERICIRE .Aia pe care o caut de ceva vreme. S-am am cautat-o peste tot. In dragoste, in prieteni, in munca, in vacante.

Ba chiar pe la 20 de ani, m-a pocnit ideea cum ca fericirea o sa vina cand o sa imbrac rochia de mireasa. Ceva mai  tarziu am inteles ca lucrurile nu stau chiar asa. Ca n-o sa-mi aduca Fat Frumos fericirea pe tava. Nici gand.

Spre 30 de ani, cand m-am prins ca-i groasa treaba, mi-am pus ohelarii, c-am zis ca asa poate o vad mai bine. Nimic.

Abia zilele astea am inteles ca pentru mine, FERICIREA inseamna de fapt, pace interioara. Cred cu tarie, ca atunci cand esti impacat cu tine, esti pe drumul cel bun. Atunci cand te accepti asa cum esti. Cu cateva kilograme in plus, cu multe fire albe sau cu riduri. Fara sa incerci sa te schimbi, doar de dragul altora.

Cand iti accepti greselile si alegerile  facute in trecut. Si mai ales cand treci peste ele. Cand intelegi ca de fapt, trecutul e undeva in urma, iar viitorul fix in directia opusa. Si poti sa jelesti cat vrei, trecutul ala e. Poti sa faci insa multe, pentru viitor. Doar pe ala il mai poti schimba. Trecutul, oricat te-ai da cu capul de pereti, n-o sa de schimbe.

Si mai cred cu tarie ca fericirea apare abia dupa ce incetezi sa te invinovatesti, pentru lucruri si situatii care nu depind de tine. Cand incetezi sa te invinovatesti pentru relatii care n-au mers, pentru prieteni care au decis sa plece, sau sau rude care te-au dezamagit. Fericirea apare cand ai curajul sa elimini usurel dar sigur, oamenii care iti fac rau. Prieteni care te suna doar cand au nevoie de ceva sau oameni care pur si simplu, din cauza frustrarilor pe care le au, ajung sa-ti strice zilele.

Da, fericirea vine abia dupa ce iti accepti trecutul asa cum este si ai curajul sa privesti senin, spre viitor. Cand poti sa-ti spui tie: „Asta-s eu! Am gresit. Mult si de multe ori. Insa vreau sa merg inainte, pentru ca am multe de recuperat.”

 

Ce mai fac

Viata in Malta devine interesanta. De cateva zile, de exemplu, am devenit raw- vegan. Si nu ca mi-as fi dorit eu, dar s-a terminat butelia si nimeni din casa nu stie cand o sa treaca masina cu butelii, sa rezolvam buclucu. Pana atunci, o sa bag salata pana mi-or creste frunze. Si rod la mere. De vis, nu altceva.

Am fost si pe aproape sa am un job. La un magazin de tigari electronice. Unde lucra o italianca ce mi-a dat si mie sa incerc o aroma noua. Dupa ce am tras cu tupeu din tigara electronica, mi-a zis si ce-am testat. Era DOAR ceva similar cu canabisul. Si ca in zilele urmatoare vine si un neam de marijuana, m-a anuntat zambind. Toate astea, se intamplau cu manele pe fundal. (Italianca avea iubit roman si de aici dragostea pentru Guta). Bag de seama ca reactia mea la manea si la canabis, n-a prea convins-o , dovada ca nici nu m-a mai sunat.

S-apoi am descoperit cel mai tampit joc posibil, Candy Crush Saga, pe care-l banuiesc ca da dependenta. (Pe cuvant de onoare ca nu stresez pe nimeni cu invitatii).  Insa eu una recunosc ca-i o metoda sa uiti de toate. Te agiti dupa bulinele alea colorare, pana te ia capu’. Sau ramai fara viata si nu mai poti juca decat dupa cateva zeci de minute. Estimez ca in curand, motivul pentru care o sa-mi iau smartphone o sa fie fix jocu’ asta.

Vestea buna, e ca am nimerit si doua zile in care am decis sa-mi iau pauza si m-am dus la plaja. Moama ce bine a fost🙂

S-altceva nu mai fac, desi ar cam trebui sa-mi gasesc un job, ca altfel o s-o imbulinez.

Iar azi, uite-asa, imi propusesem nu mai fac nimic-nimicuta ci doar ma bag sa va citesc, ca nu mai stiu care ce mai faceti.🙂 Insa… tocmai am primit un telefon cum ca-s asteptata la un alt interviu. Asa ca mi s-au dat toate planurile peste cap🙂

Voi sa aveti o duminica cu soare, oameni dragi!

 

Prima saptamana in Malta

La prima impresie, Malta pare un taram incredibil de frumos. Iar oamenii care locuiesc aici…sunt altfel. Nu-i vezi grabindu-se, sunt toti calmi si atat de linistiti incai ai jura ca astia n-au nici o grija. Nu-i aglomeratie pe nicaieri, nimeni nu se imbulzeste, nu-i mizerie, in autobuze sunt mereu locuri. Si au toalete publice la tot pasul🙂

Insa au fost si cateva aspecte ce m-au ametit, cel putin la inceput.

In primul rand, a fost limba. Malteza este de fapt o araba…ceva imposibil de inteles, si nu doar pentru mine. Cu toate astea, oamenii sunt primitori si par destul de simpli. Iti raspund la intrebari intr-o engleza chinuita. Dar se straduiesc. Si e de apreciat.

Apoi, am avut surpriza sa vad ca sensurile de mers sunt inversate, ca la englezi. Insa  nu-i bai, ca si asa eram eu derutata cu dreapta stanga, motiv pentru care acu-s in bezna total. In intersectii ma uit ca vitelu’ la poarta noua, pentru ca n-am habar care de unde ar trebui sa vina.

Si iar, casele. La ei, in mare parte, casele nu au numere, ci nume. Ceea ce e al dracului de complicat, pentru ca nu ai nici un punct de reper. Daca erau numere, tot stiai ca dupa 124 vine 126… Cu nume..treaba se complica. Iar daca numele este d-ala de ti se incurca limba-n gura, situatia devine funny, de-a dreptu’.

Si ca sa fie si mai „simplu”, toate casele’s cam la fel. Lipite una de alta. In primele 3 zile m-am ratacit doar de 4 ori.

 

Fiind o insula, ma asteptam sa gasesc nisip fin si plaja cat vezi cu ochii. Abia ajunsa aici am vazut ca de fapt, tarmul este unul stancos si in majoritatea locurilor ar fi imposibil sa-ti pui prosopul si sa stai la plaja. Adica arata cam asa.

Desi m-am plimbat o saptamana a zi de zi, nu am gasit decat un singur loc- si ala minuscul- unde as fi putut sa stau la plaja.

Insa trebuie sa recunosc, ca nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza sau cu o carte citita in parcurile cu vedere spre mare. Au zeci de astfel de locuri.

 

Si clima e ciudata.  Ieri de exemplu, la pranz am iesit sa iau apa si am zis ca ma topesc. Iar seara, dupa ce apune soarele eu am iesit la o bere cu caciula de iarna in cap si geaca de urs. Si o esarfa la gat. Mi-e greu sa explic diferentele astea mari de temperatura.

In rest…Malta m-a cucerit🙂  Astept doar sa-mi fac timp sa vad cat mai multe! Momentan sunt prinsa cu cautarea unui job🙂

 

 

Restart. La Venetia!

Da, se vede clar ca m-a lovit norocul. Altfel nu-mi explic cum am ajuns sa vad Venetia. Au fost cateva zile de vis, cu soare, un om drag alaturi si plimbari lungi.

N-am urmat nici un fel de rute, ci am ales sa ma pierd pe stradute.  Am luat pranzul pe faleza, cu pizza si bere.

Si cina intr-un loc romantic:-)

Am vazut un apus de vis, de pe vapor.

Am avut parte de culoare, pe insulele Murano, Burano si Torcello.

Am zambit cum n-o mai facusem de mult.

Am baut cafea in cea mai veche cafenea, la „Caffe Florian” si niste tarie in barul cu sutiene in tavan. Si tare bine a fost, recunosc!

De vizitat obiective, am bifat doar Palatul Dogilor, Biserica San Marco si Muzeul Correr, plus cateva bisericute, gasite pe parcurs. Stiu, rusine sa-mi fie, dar a fost tare bine asa. N-am vrut sa urmez rute anume, ci doar sa respir si sa ma bucur.  Cand o sa am mai mult timp, trebuie sa va povestesc despre locurile astea faine.

Eu una, am fost tare incantata. Mult mai mult decat as fi crezut! Drept e ca sper sa ma intorc aici, candva, si sa revad totul.🙂

Acum gata vacanta, am ajuns in Malta si va trimit mult soare.🙂 M-apuc sa-mi caut job, ca-i groasa. E de vis la astia, dar au niste preturi de te topesti.

Sa avem o saptamana faina, oameni dragi!!