Blestemul chilotilor

Ce n-am apucat sa spun io p-aci e ca de mai bine de 2 ani, il am si pe al meu frate pe cap. Junioru e un tip foarte fain, da si el, ca si Barbie, are niste idei…ceva de vis.

N-o sa va povestesc cum s-a gandit el sa comande niste apa ca sa ne-o livreze la domiciliu si m-am trezit acas cu 25 de baxuri de apa. Sau cand s-a dus sa ia inghetata si a venit cu 8 kile, ca sa avem, nu de nu alta. Ori cand l am rugat sa-mi ia si mie niste pepene si a luat unu de 11 kile, tot asa, pe principiul, ca sa fie.

In fine, acu ceva vreme s-a dus sa-si ia chiloti si pe 3 perechi a dat 50 de euro. Cat pe ce sa-l strang de gat, da evident mi- a scos ochii ca tot io l-am invatat sa-si ia lucruri de calitate.

Dupa asta, ma gandesc eu asa, sa-i arat ca se poate si altfel. Ca io pot sa-mi iau chiloti si buni si ieftini.

Episodul 1– Asa ca ma duc laprimul magazin, infasc un pachet d-ala cu 5  bucati la 10 euro, ajung la casa, vanzatoarea se uita la mine, se uita la punga…ma intreaba daca s sigura ca-i vreau, io zic da, si pace. Ajung acasa si deschid punga.

Chilotii meu erau cred ca mari si de bunica-mea. De comozi erau comozi, da vara cu chiloti pana la gat, nu era tocmai o idee buna. Asa ca accept ca-i cazu sa ma duc iar dupa chiloti.

Episodul 2– De data asta ma duc la Matalan, magazin deschis aci pe insula, iar ma duc la pachete de 5 bucati, da acu ma duce capu sa deschid punga si sa vad ce iau. Chilotii is acceptabili, iar 5 perechi – 10 euro. Ma duc acasa triumfatoare si ma laud ca uite, io putui sa-mi iau 5 perechi cu 10 euro. Mandria a disparut brusc cand i-am scos din masina de spalat si am vazut ca chilotii mei cei noi se dezintegereaza. In viata mea n-am vazut asa ceva.

Episodul 3– Cu lectia invatata ma duc a treia oara la Mark and Spencers. Gasesc si aci 5 perechi da la 15 euro, insa macar calculez ca-s mai buni, calitativ vorbind. Deja n-am mai zis nimic, i-am luat, spalat si cand sa-i port descopar ca cacatu de elastic e atat de tare (si probabil si marimea era nitel mai mica) si ca oroare, nu pot sa-i port ca ma strang. Deja faceam spume.

Episodul 4 si ultimul– Intr-un final decid sa ma duc la Debenhams. Deschid punga – sa vad ce drac aleg, am grija si o pitesc intre niste haine de probat, si inclusiv ii probez 🙂 sa fiu sigura ca nu mai surprize. Intr-un final, ajung acasa triumfatoare cu 10 perechi de chiloti. Nu mai zic cati bani am cheltuit, da macar am chiloti care ma incap.

A dracu Karma. O perioada nu mai zic nimic, promit.

Despre colega mea, Barbie

De aproape un an de zile am reusit sa am si eu un job la care ma duc aproape de drag. Treaba asta cu dusu’ la munca de drag, n-am mai intalnit o decat o singura data in cei 15 ani de cand lucrez, deci da, e o minune.

Aci la job, una din sarcinile lunare e sa organizam un team building la care sa vina cat mai multi din firma. Bugetul destul de marisor, asa ca ieri am facut un soi de party pe terasa cu vedere spre mare. Muzica live- aveam un coleg super fain care canta ceva de vis (eram cat pe ce sa-l iau acas, da’ o alta colega mi-a luat-o inainte), ne-am adus si doi barmani ca sa ne ajute cu beutura iar alti doi colegi s-au ocupat de barbeque. Sarcina noastra, fu sa facem salata, sa pregatim fructele pentru sangria, sa amestecam pastele deja fierte cu un sos, sa asamblam couscous, sa taiem niste branza si alte chestii ca un soi de aperitiv. Munca de geniu, nu alta.

Cum restu’ colegilor erau pe terasa sa amenajeze grataru, io o iau pe noua mea colega-Barbie, sa ma ajute in bucatarie. (Slava domnului, asta sta cu mine inca 4 saptamani, ca astia mi-au luat-o ca ajutor doar pe perioada verii, ca altfel io jur c-o bat).

Scenariul din bucatarie se prezenta asa…mese pline cu de toate, care trebuiau asamblate. Estimam undeva la 100 de insi, deci cantitatile erau destul de maricele. Ii spun papusii sa se ocupe de salata, ca fac io restu. Ii pun in fata 4 boluri maricele si treaba ei era simpla. Credeam io. Intai ea nu poate sa rupa punga de salata. Trebuie sa taie cu foarfeca punga. Si-n bucatarie, futu-i, n-avem foarfeca ci doar cutite, asa ca ii trebui juma de zi sa vina cu forfeca. O las, si-mi vad de ale mele. Fiecare cu piticii lui imi zic, desi nitel mai aveam si-i puneam salata-n cap. Bun, intr-un final salata ajunge in castroane. Urmeaza rosiile, pe care fata mea le spala cu maare atentie si apoi una cate una le sterge cu prosop de hartie. Bine ca m-a dus capu si am luat d-alea mici, asa ca doar le-a aruncat peste salata. Si ajunge la castravete. O vad cu coada ochiului cum cauta ceva, draga de ea, vreo 10 minute prin sertare. Se intoarce cu castravete in mana si ma anunta ca ea, fara cacat d-ala de decojit, nu stie cum sa curete castravetele. Ii spun sa ia un cutit si sa se miste cu tupeu, ca deja suntem in intarziere. Mai trece ceva vreme si iar o vad cum cauta prin sertare. De data asta, nu putea sa toace castravetele fara tocator. Ala a  fost momentu cand n-am mai rabdat si i-am luat frumos castravete si l-am tocat io, in mana, asa in 5 secunde. Nu spun cum s-a uitat ea, asa, uimita la mine, cum taiam castravetele. Mi-a marturisit sincer ca e prima data cand vede pe cineva care face asta si-mi spune ca ea, daca nu e totul perfect, ea pur si simplu nu poate. Atunci mi-am dat seama ca desi am destule probleme la mansarda, ale mele is minore.

Prcizez ca in timp ce ea se ocupa de salata, io terminasem de facut couscousu, pasta, taiat fructele si carat tot pe terasa la etajul 5.

Cert e ca Barbie a start departe de mine, toata seara, semn c-am speriat-o si p-asta.

Pentru ca mai sunt si zile bune

Desi fu ziua mea libera, evident la 7 eram in picioare (futu-i mama ei de caldura si durere de spate). Bine, mint cand spun in picioare, ca practic ma tavaleam in pat, de pe-o parte pe alta. Si ca ma prind ca nu-i chip sa mai dorm, ma duc sa-mi fac cafea. In bucatarie descopar cu uimire ca nu-i nimeni acasa, decat io cu pisica, ceea ce inseamna ca laptopul e al meu 🙂 Si pot sa stau cu AC la 16 grade, nu de uita nimeni chioras.

Mdeci bun, io cu cafeaua, liniste, am si laptop, pisica toarce, ce mai, viata de lux. Tolanita pe canapea, fix sub AC, deschid laptopu. Si gasesc oferta la Ryanair. Atunci imi pica fisa ca eu de ceva vreme aveam in plan niste shopping in Italia, ca astia aci in Malta, n au nimic fain pentru cele asa ca mine, cu forme (in fine, ar trebui sa zic nitel grasuta da sarim peste). Bun, hai sa vad ce preturi au. Gasesc neste oferte super, fix pentru cand incep reducerile. Mai mut decat atat, descopar cu uimire ca mai am bani pe card 🙂 asa ca s fericita posesoare a unei sesiuni de 2 zile de shopping.

Cred ca mi-e deajuns pe ziua de azi.

(In fine, mint, tot ma mai uit, ca parca-parca as mai lua un bilet.)

I m back!

Da,  mi-era dor de blog. Si da, mi-era dor de oamenii frumosi pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului. Asa ca m-am intors. Si sper sa nu mai plec curand.

Inevitabil imi dau seama ca blogul m-a ajutat mult, iar scrisul e cumva o terapie.

Ce mai fac? Binisor, na. Principala realizare ar fi ca in sfarsit sunt in forma.

Ca urmare a acestui fapt, am considerat ca o scurta discutie cu un nutritionist e mai mult decat necesara. Treaba cum ca micul dejun trebuie sa fie mai consistent decat pranzul, mi-a dat peste cap toateee ideile mele despre dieta si stil de viata sanatos.

Apoi a urmat o intalnire cu un personal trainer. Recunosc ca m-a dus capu’ si am avut insipratia sa-mi iau doua saptamani libere, imediat dupa intalnirea cu gym-u. Altfel, nici nu cred ca as fi fost capabila sa merg la lucru. Are cineva idee cum e dupa ce te duci la sala prima data, dupa niste zeci de ani?? Si dupa niste zeci de kile puse pe tine? Ceva de vis, va spun!

In rest is bine sanatoasa, „grasa si frumoasa” dupa cum ar zice cu mandrie bunica-mea.

Si in sfarsit am gasit un job la care mi-e drag sa ma duc. 🙂 E un soi de club al alcoolistilor anonimi, insa jur ca m-am adaptat. Si in sfarsit, ma duc la lucru, fara sa injur in prealabil. Nu mai facusem asta de muuulti, da muulti ani.

 

Freedom

Schimbari de planuri. Cam asa s-a tradus momentul in care m-am intors de acasa. La ambele job-uri, desi totul parea ok, au aparut schimbari. Mai multe ore, mai multa munca si da..mai multe dureri de cap. Si timp liber, undeva spre zero!  Si daca pana acum, in ultimii muulti ani, am ales sa-mi sacrific verile pentru bani sau pentru cariera, acum am zis pas. Simplu.

Asa ca fara sa ma gandesc prea mult, am renuntat la ambele job-uri si pentru vara asta am ales un job full time langa casa, cu program care sa nu ma oblige sa ma trezesc inainte de 9 😉 si cu zile libere si dupa amieze in care sa ma bucur de vara. Pana la toamna nu vreau decat sa ma bucur de mare si soare, asa cum mi-am promis. Din toamna, oi vedea. Nu mai vreau sa ma concentrez pe viitor, ci doar pe prezent!

 

 

I m going home!!

S-am zis ca-i timpul sa dau o fuga pana acasa. O saptamana. Sa revad oameni dragi, sa beau cafea facuta de mama si sa mananc zece kile de ardei copti facuti tot de mainile ei ( draga de ea, cred ca de trei zile da iama prin piete sa-i adune pe cei mai frumosi si sa-mi pregatesca mie, iar eu sa mananc o saptamana numai ardei copti. Pot, pe bune. Am incercat deja). S-apoi stiu eu ca matusa ma va astepta cu niste tavi de eclere. Deci am si desert, tot pentru o saptamana.

Planuri am o mie, facui liste si listute cum sa ma impart sa-i vad pe toti. Ca asta e tot ce vreau. Sa ma bucur de oamenii astia pe care nu-i mai vad de un an si ceva. Mda, cred ca asta-i partea proasta a plecatului prin tari straine. Ca-i ai pe cei dragi, doar in suflet. Ca nu poti sa imaparti cu ei fiecare bucurie sau tristete. Ca nu poti sa le stai alaturi cand au cele mai fericite zile sau sa-i imbratisezi in cele mai triste nopti. Ca nu poti sa participi la pregatiri de nunta, de botez sau aniversari.

Ma duc sa iau o doza de energie si la intoarcere, as avea planuri noi. S-o sa mai cumpar niste carti, ca tare mi-e dor!!!

Sa aveti week-end frumos, dragilor!!!

Dupa aproape un an…

Inca nu-mi vine sa cred ca a trecut un an de cand m-am mutat, cu catel si purcel in Malta. Si daca la inceput am avut niste emotii cat China, acum stiu ca a fost cu siguranta, cea mai buna decizie din ultimii multi ani.

Privind in urma, la ce imi doream eu pt 2014 , realizez ca-i prima data in ultimii multi ani, cand am reusit sa bifez aproape toate dorintele. Da, Malta mi-a oferit cam tot ce imi doream.

E drept, am muncit mult, poate mai mult decat as fi crezut ca pot. In februarie am batut recordul. Am avut fix 2 zile libere. Si culmea, imi e bine. Zambesc si ma bucur de micile momente. De pizza si filmul de aseara, vazut cu colega de apartament. De cafea servita pe terasa azi de dimineata (ok, recunosc, era dupa pranz). De zambetele primite in dar pe strada si de marea asta, care parca imi da putere sa merg inainte. Iar faptul ca eu aleg cum si cat sa lucrez, iar ma ajuta.

Cand am venit aici, ma uitam chioras la astia cum se duceau frumos in pijamale, asa, dupa pranz, sa-si cumpere lapte de la magazinul din cartier. Azi, fac si eu la fel si culmea, nimeni nu se uita chioras.

Nu stiu cum sa explic in cuvinte, dar am simtit ca am gasit pacea si linistea aia interioara la care visam de mult. Si recunosc, mi-e dor de voi si de blog. V-am citit pe ascuns, insa n-am apucat sa las urme.

Acum, ca tot am gasit stabilitatea aia de care aveam nevoie, am zis s-o las mai usor si ma ma bucur de vara asta. Anul trecut am bifat o singura baie in mare 🙂 iar de vizitat, nu ma pot lauda cu prea multe. 2015 o sa fie despre asta. Eu si marea. Si micile placeri. Recuperez, am zis! Si daca s-o putea, parca un curs de receptioner si permisul de conducere, eu le-as trece pe lista cu dorinte.

Gata, va trimit muulte ganduri bune si ceva soare!!!! Si daca mai iau pauza de pe blog, sa ma trageti de maneca, da??? Acum ma duc frumusel, sa ma pregatesc de munca 🙂 Ca azi lucrez, evident!