Eu la 37 de ani

Is blonda, cam de nevoie, ca am multe fire albe. Ma vopsesc acasa, singura, cam la 3-4 saptamani. Si merge, nu se prinde nimeni. Teama de mers la tuns parul e tot acolo, de asta merg la tuns de cel mult 2 ori pe an. Am perie de par, dar n-o folosesc. In schimb am gasit un ulei de ceva, de la Lidl, pe care-l pun pe claie dupa fiecare spalare si aia e, asa sta.

Invat usor sa am mai multa grija de mine si de ce mananc. De mai bine de un an merg la sala regulat, incerc sa adaug chestii colorate in meniu (nu bomboane, ca si alea-s colorate), am inlocuit painea alba cu ..ce gasesc, pastele albe cu cele integrale sau facute din alte neamuri de faina, 2 fructe is ale mele zi de zi. Am 78 de kile, da-s ale mele si pace.

Iubesc sa stau in pat, sa ma uit la filme (de vreo 2 luni am descoperit Netflix). Ba chiar am un sistem pentru vazut filme in varf de pat. O cutie maricica asezata la picioarele mele, pe care am pus suportul de laptop, si evident laptopul.

Daca nu-s la filme, apoi zac pe terasa cu pisica si ne uitam la nori. Sau sa citesc. Carti, bloguri, orice-mi aduce bucurie..sau idei noi.

Locuiesc de aproape 5 ani in Malta, intr-o casa care desi nu-i a mea, o iubesc de parca ar fi. In sfarsit am un pat mare in care incap eu si toate cele. Cu cada in baie in care pot sa zac cat vreau si terasa unde sa vad apusurile. Si stam cumva si aproape de mare.

Lucrez de mai bine de 2 ani la o scoala de engleza, am noroc ca job-ul e la 10 minute de mers pe jos de casa, insa si asa, ajung mereu tarziu. Nu spun ca-i job-ul vietii mele, dar acum cred ca e fix ce am nevoie. Nu prea ma stresez, cumva nici nu prea am sefi pe cap… Si desi mai am si zile cand as bate pe toata lumea, tre’ sa recunosc ca nivelul de stres e…incomparabil cu ce pateam in tara. Salariul e si el decent, ma imbrac cum vreau (am urat cu desavarsire job-urile unde trebuia sa port uniforma), am asigurare privata iar colegii fac diferenta. Am momente cand ma gandesc ca ar trebui sa schimb job-ul, dar pentru aceeasi bani, sa fiu nevoita sa pierd 2-3 ore zilnic cu busul si sa lucrez intr-o incapere cu cine stie cati oameni si cu sefi care sa-mi sufle in spinare, nu prea vad care e castigul. Ok, nici nu am gasit un job care sa am convinga.

Traiesc minimalist. Asta vine asa, cumva din obisnuita, pentru ca niciodata nu am avut bani sa dau pe haine, iar cand am crescut si as fi avut, am ales sa-i dau pe altceva. Ca idee, in momentul asta, am: 4 x blugi pentru lucru, 2 x pantaloni si cred ca undeva 6 camasi (+ plus alte 4 pentru vara + 1 pulover de toamna). De iesit in lume, am alte 2 perechi de blugi (nitel jumuliti) si cred ca alte 2-3 bluze, insa evident, camasile casual de la job merg si ele luate cand ies la un suc. La incaltari e si mai funny. Am 7 in total. Da, se poate trai cu 7 perechi de incaltari si am de gand sa mai cumpar ceva, numai cand una dintre astea o sa cedeze.

Cosmetice–  cred ca de vara trecuta am renuntat definitiv la ele, asa ca adio corector, fond de ten, pudra, si alte minuni. Dimineata mi-e prea lene sa le folosesc, plus ca am vazut ca daca ma bronzez nitel…nu-mi mai trebuie nimic. Tot ce folosesc acum e un rimel.

In momentul asta am o crema de zi cu SPF 30 de la Nivea si noaptea alta, tot de la Nivea. Ma gandesc sa-mi iau niste chestii de la The Ordinary, da cum is habarnista, trebuie intai sa ma documentez.

In aleasi trend, n-am fost ever la cosmetica (ma duc doar sa ma pensez) ma epilez acasa (am descoperit un epilator fain wireless ce se poate folosi in cada) si la fel, mani/ pedi tot acasa, by myself. Nu folosesc oja de unghii, doar vara imi mai colorez unghiile de la picioare.

Viata mea la 37 de ani? Simpla si linistita. 

 

 

 

Nitel despre Ianuarie

Azi rasfoiam blogul si-mi dau seama ca fara sa realizez prea mult, am iesit din starea aia – absolut prezenta in 2018- in care nu puteam sa socializez sub nici o forma. Si acum prefer patul si un film sau o carte, dar incepui de ceva vreme sa ies in lume. Cu fetele mele dragi, cu aia cativa colegi normali la cap de la job, sau cu cei cativa oameni faini de aci de pe roca. Iesirile implica alcool (mult) si mancare, da’ cica asa e viata de adult si cine-s io sa judec?

Despre Ianuarie, nu prea stiu cum a trecut. N-am facut nimic semnificativ, la job e relativ ok sau e doar impresia mea, ca urmare a faptul ca ne-au marit nitel salariul.

Am fost in Roma 4 zile, mi-am vazut nepotica, am luat lectii de yoga, am pus patine in picioare pentru prima data, am mancat al mai bun tiramisu, d-astea.

Oh da, si am profitat nitel si de reducerile din magazine. Am petrecut o zi intreaga intr-un centru comercial (Porta di Roma), da’ macar stiu ca nu mai pun picior in magazine, in urmatoarele cateva luni bune. Am stat la hotel Garda si a fost ok,  (3 nopti cu mic dejun, 80 de euro- rezervare facuta prin Ryanair-rooms) .

Cat pe ce sa uit, se marita vara-mea. Pustoaica de 21 de ani a decis ca anu asta, in iunie pe 29, vrea nunta. Buba nu e cum imi iau eu liber de la job, ci cu ce ma imbrac. Adica, stiu ce neam de rochie vreau. Asta. Albastra, din material oarecum elastic si musai cu buzunare.

Prima intrebare e: unde gasesc io rochie d-asta?

A doua intrebare: merge cu tenisi in picioare?

Insa intrebarea a mai serioasa e: cum fac io sa slabesc sa intru intr-o rochie d-asta?

 

Viena in Decembrie

Uitasem postul asta in draft 🙂 Si pentru ca am vrut asa mult sa vad Viena in perioada Craciunului, musai sa ramana aici postul. Ce stiu, e ca vreau sa repet experienta. 

Singura, In Decembrie, cateva zile am reusit sa simt nitel din Magia Craciunului, asa cum visam de cativa ani buni. In Malta, in perioada sarbatorilor de iarna, cam stam in maneca scurta. A fost si foarte fain sa plec de la 22 de grade la minus 15. 🙂

Cazare- Eu am ales Hotel Post Wienn si s-a dovedit o alegere ok. (Rezervarea facuta prin Booking.com cu 5 luni inainte m-a si ajutat sa obtin un pret super ok, au fost undeva la 160 de euro pentru 3 nopti cu mic dejun). Zona super faina, cateva minute de mers pe jos de centru, la cateva min de busul care duce la Aeroport si tot la cateva minute de statie de metrou/bus/tram Schwedenplatz.

Zboruri- luate cu 5 luni inainte, ale mele au fost au Air Malta, si au fost undeva la 60 de euro cu bagaj de mana inclus.

Transport in Viena- Eu am ales cardul valabil 72 de ore (17 euro) pentru ca nu am vrut sa stau cu grija biletelor mereu. (Au mai fost inca 16 euro autobuzul de la si inspre aeroport). Am incercat si o app care sa ma ajute sa ma invart prin Viena, dar cel putin pentru mine s-a dovedit inutila. Google maps rulles.

Ce am facut? Singurul meu scop in Viena a fost sa vizitez targurile de Craciun. Toate.

Ba chiar la cel de la primarie m-am dus cred ca de 3 ori. Si am gasit fix ce-am visat. Mult vin fiert si zapada. Io care nu mai vazusem zapada de ani de zile. M-am uitat la tarabe, la multimea de oameni, m-am dat in tiribombe, am cumparat tampenii, am testat vinul fiert din fiecare targ, la fel si mancarea.

Am mers de nebuna, am rugat straini sa mi faca poze, d-astea, de blonda autentica.

 

Printre putinele locuri vizitate se numara muzeul cu figurine de ceara Madame Tussaud (16 euro intrarea- bilete luate on line de acasa), Roata panoramica (10 euro- la fel, bilete luate on-line) si Catedrala Sfantului Stefan.

Ok, am intrat si in H&M si la D&M, da’ cred ca astea nu se pun. (La mine se pun, ca noi in Malta nu le aveam pe astea doua si mie mi-s dragi)

Cheltuieli – la capitolul mancare, micul dejun l-am avut inclus la hotel, iar pranzul si cina am ales sa testez ce se gasea prin targ. Am incercat supa de usturoi in paine, carnatii cu branza, si evident niste chestiuni cu mult zahar.

Ca idee, fiecare portie de mancare din targ era undeva la 7 euro iar vinul fiert 4.

Singura extravaganta a fost sa incerc snitelul de la Figlmüller, insa pe mine nu m-a dat peste cap. Recunosc, atmosfera e faina…insa e mult prea comercial tot. Pentru ca restaurantul e mic iar ei au mese mari, si nu vor sa piarda clienti, te vor aseza la masa cu alti 3-4-5 insi. Eu am stat cu un cuplu de turci si unul de austrieci, si mi  s-a parut destul de ok ideea. Snitelul e super mare, nu am reusit sa il termin, insa dupa cum am zis, nu mi s-a parut nimic extraordinar.

Un snitel, o apa si o supa minuscula= 30 de euro. Oh da, si sa nu uit cum ospatarul a cerut bacisis fara pic de jena. Sau cheia de la buda. Vai, tre sa va spun. Buda e in fundul curtii. Adica afara. Da’ ai cheie. Cheie legata de o talanga. Stiti, de aia ca pentru vaci. Asta adica.

Ce stiu, e ca Viena in Decembrie e de poveste. Si ca intr-o zi, o sa revin.

Zise Zdreanta-n gandu’ lui…

Dupa ce ieri mi-au inghetat dejtele pe tastatura la lucru si azi m-am trezit cu durere in gat, iar m-am dat ranita si nu m-am dus la lucru. Again. Estimez ca mi-am stresat sefa cea mult iubita…Nici macar nu mi-a urat un: Get well soon 🙂

In rest, tre sa recunosc ca 2019 a inceput diferit de alti ani. Ultima zi din an mi-am petrecut-o acasa in varf de pat cu pisica, pe la 12 noaptea am vorbit cu mama si fratele din dotare si o ora mai tarziu,  sforaiam.

Dar surpriza a venit pe 1 Ianuarie, cand m-am trezit cu un mesaj cum ca daca-s acasa si nu am alte planuri, pe la pranz o sa vina un taxi sa ma fure 🙂 Cum planurile mele erau doar pentru dupa amiaza (niste bowling cu fetele mele dragi) asa ca am zis da 🙂 si m-am lasat furata.

S-acu-s foarte nelamurita despre Grecia. M-as duce o saptamana in Septembrie. Ideea e ca nu stiu incotro. Dupa zboruri, mi-e clar ca cel mai ok e sa aterizez pe aeroportul din Salonic. Bon. Si de acolo incotro? Eu ma gandeam la Thasos sau Santorini, ca vazu blonda poze faine, atat ca daca adun ferry si taxiuri, ajung sa dau pe transport de la si inspre aeroport, o avere. Cum functioneaza transportul public n-a  fost chip sa pricep. Am incercat si cu zboruri spre insulele, insa din Malta e cam scump, asta ca sa nu zic foarte scump. Permis n-am, deci nu pot inchiria masina, si de dus, planuiesc sa ma duc singura. Bun. Acu ma intreb unde sa ma duc? Salonic? Oi avea ce face acolo o saptamana? E drept, e avantajul ca nu-i foarte departe de aeroport, dar…? Se merita? Io tot ce as vrea e un hotel cu piscina, poate cumva si langa mare 🙂 unde sa stau si sa citesc in pace, iar seara sa am unde pleca la o plimbare scurta prin zona. In pustietate parca n-as vrea. Deci unde sa ma duc???

 

 

 

 

2019, The best is yet to come

Asa cum mi-am promis mie, 2018 a fost un an despre mine. Iar acum la final de an, pot doar sa spun ca in sfarsit, am luat si eu o decizie de om sanatos la cap.

Dupa niste ani, multi ani adica, ma simt si eu un om echilibrat. Eu cu mine. Is ok. Eu singura. E foarte ok. In sfarsit, pot sa spun cu mana pe inima ca pot fi fericita de una singura. A trebuit sa ajung la aproape 40 de ani ca sa pricep asta. Am invatat sa fiu mai organizata, mult mai calma, am invatat cu adevarat sa ii ascult si pe ceilalti, si cumva incep sa nu ma mai enervez la cretinatatile pe care le aud in jur. Tot 2018 a fost si anul in care am fost saptamanal de 3-4 ori la sala (am si dat jos vreo 12 kile), si tot anul asta am fost la arte martiale, curs de gatit, karaoke, si alte chestii noi, ce nu pot fi notate aici. 🙂

Spunean inca de la inceput de an, ca 2018 va fi un an al sacrificiilor, si asa a fost. Insa chiar si asa, a fost un an super. Am reusit sa calatoresc mai mult (am fost in Catania, de ziua mea la Venetia, apoi pentru prima data in Uk, am fost de doua ori in tara, si in Decembrie am ajuns si la targurile de Craciun din Viena). Am apucat si sa citesc mai mult (nimic waw, doar d-astea self-helpuri), am facut maraton de filme si am stat in varf de pat, cum n-am mai stat ever. Iar simplul fapt ca inchei anul impacata cu mine, spune mai mult decat orice altceva.

Ce vreau de la 2019: intai de toate, sa continui cu „eu pe primul loc”(vazui ca da roade treaba asta), mers la sala de 4 ori pe saptamana, ceva mai mare atentie la alimentatie, timp pentru mine si sufletul meu. Apoi, sa vezi minune, vreau sa economisesc. Din varii motive, eu n-am economisit bani ever si as cam vrea ca anul viitor sa fie anul in care incep sa fac asta. Evident o sa trec iar pe lista scoala de soferi si mersu la psiholog, poate in 2019 le vine randu, cine stie. As mai vrea 2 saptamani in Grecia, me alone, asa, ca sa fie primul meu concediu pe bune. Inca mai am de lucru la capitolul organizare, si ma tot gandesc de ceva vreme sa ma re-apuc de bullet journal.

2019, te astept in pijamale! Sunt in varf de pat (la fel cum am fost si de Craciun), mi-am pus chilotii rosii si stiu ca o sa fii al mai fain an ever.

 

 

 

Never say Never

Cam asa s-ar traduce pe scurt, luna Decembrie. Cu niste prime dati pentru niste lucruri/actiuni despre care pana nu demult, as fi zis: „Me?? Never!”

Ete ca viata mi-a aratat, inca o data, ca nu prea e bine sa ai prejudecati. Si in nici doua saptamani, am reusit sa bifez nu una, ci 3.  Na, invatare de minte sa ma mai dau rotunda eu si prejudecatile mele de blonda crescuta intr-un oras de provincie. (Ana– ti-am ascultat niste sfaturi si jur, bineeeee a fost ) 🙂 Cum zisei, important e rezultatul, me happy. Restu’ detalii.

Ma gandeam mai devreme, asa in timp ce contemplam in taina tavanul, la o discutie avuta cu brazilianca mea preferata.  Imi povestea ca atunci cand era mica, facea misto de fratele ei mai mic, spunandu-i ca e gay. Tacsu a luat-o de mana si a urmat prima discutie de adult de unde a aflat ca toti oamenii, au dreptul sa-si aleaga calea spre fericire, indiferent cum. Si ca e foarte ok, daca fratele ei va vrea sa fie gay. Ca nu exista bine sau rau in dragoste si in viata, ci doar fericire. Daca tu esti fericit, cel de langa tine la fel si nimeni nu sufera din cauza asta, e totul ok. In rest, cica nu-s reguli. Io vreau sa stiu de ce nu mi-a tinut si mie nimeni discursuri d-astea cand eram copil!!!! By the way, inca imi plac barbatii, asta ca sa nu avem discutii. Erau asa, niste chestii mai mult teoretice despre alegeri in viata. Despre ce e corect si ce nu.

Tot la the first time, cred ca e cazul sa notez prima comanda pe Asos– si aci, prevad ca o sa fie cu urmari. Da, mi-am cumparat lenjeria de pat, aia mov. Abia astept sa o primesc.

Am gatit first time ever somon. Da, eu mai luam somon si destul de des, insa doar de ala afumat. Acum am zis sa-l incerc si pe cel fresh. Cam scump, da bun.

Si ca sa merg pe idea de first  time, cred ca e cazul sa notez si prezenta mea la staff party (la care initial am zis ca nu ma duc) in rochie. Da. Eu in rochie. Miercuri e petrecerea, deci cumva inca mai am timp sa ma razgandesc. Da’ cred ca ma duc, chit ca doar pentru 2-3 ore.

Cat pe ce sa uit, m-am inscris de buna voie si nesilita de nimeni, la o competitie de slabit. Cu niste colegi de la job. Si cred ca am fost singura care nu a avut nici un bai sa se urce pe cantar. Asta desi eram cea mai rotunjoara, dintre toti 🙂 Cred ca devin nesimtita, zau asa.

Ce mai fac? Pai ma duc iar in tara. Adica vineri acum plec la Viena. Uite si asta e first time. Prima data sigura intr-un oras in care nu am mai fost niciodata pana acum. Bun. Dupa asta urma in Ianuarie sa ma duc in Roma. Insa am adaugat si cateva zile acasa, la mama, ca sa fie treaba treaba si sa nu mai raman cu nimic, nimic in cont.

Cred ca mi-e bine. Sau cel putin invat. Si daca nu invat, macar zambesc din tot sufletul, si tot e ceva 🙂

Jurnal cu Unfollow si Unlike

Azi – miercuri 5 Decembrie. Unii il asteapta pe Mos Nicolae, eu astept sa mi treaca infectia din gat, care s-a extins pe maxilar pana la ureche. Ma doare-n gat si cand respir.

Activitatea preferata– nu stiu de unde a pornit, probabil de la stilul meu de viata minimalist- insa am descoperit ca in feed-ul de la facebook imi apar tot felul de tampenii si notificari de la chestii cu care nu am nici o taina. Asa ca de azi am inceput o campanie de Unfollow- la oamenii pe care ii iubesc, ii vreau in lista dar mi se rupe de ideile lor cretine pe care le sheruiesc de 100 de ori pe zi, si Unlike la toate cacaturile la care am avut buna intentie- candva- sa dau like. La fel si cu mailul, dezabonare de la tot. Tot ce nu are sens, acum in viata mea.

Saptamana trecuta– a fost ok, la lucru nu-i mare branza de facut, iar in viata privata..ce e aia??? Oh da, uitai, m-am vazut cu olandezu- argentinian. Da. Si vineri seara am iesit cu fetele la karaoke si am cantat „Dragostea din tei”, intr-un bar plin de straini.

Saptamana asta- sper sa ma lase infectia. Nici sa vorbesc nu pot. Azi am stat acasa si se pare ca si maine, tot in varf de pat stau.

Ma gandesc– ca s-a mai dus un an si ca pentru prima data, simt ca sunt aproape de echilibrul ala pe care mi-l doream. Mai am de lucru, e clar, dar is pe drumul cel bun. Am invatat sa fiu eu cu mine, si e tare bine.

Sper- sa rezolv cu apartamentul in tara. Io vreau acasa!! Nu acum, dar intr-un viitor apropiat.

Vreau– sa spun mai des NU.  Oamenii astia dragi de langa mine ma tot invita la cina si reuniuni de Craciun. Iar eu is fericita si chiar apreciez fiecare invitatie, insa Craciunul anul asta vreau sa-l petrec, home alone cu pisica, in varf de pat, cu un film fain si pizza. Si atat. Acum trebuie sa le explic ca fix treaba asta io cu mine alone, pe mine chiar ma bucura si-s foarte ok asa. Si cand ma gandesc ca pana nu demult, sarbatorile de una singura mi se pareau cel mai trist lucru. 🙂

Best November moments- am uitat sa ma laud, am mai dat o fuga in tara, initial am zis o saptamana dar am ajuns sa stau doua. Nu era programata vacanta asta, dar…bine ca a fost 🙂

Filme vazute– ” You Me Her”- geniala seria!!!