Tu ce ai de gând să faci pentru tine?

Rasfoiam zilele trecute niste bloguri si ochii mi s-au oprit la un titlu care spunea „Tu ce ai de gand sa faci pentru tine?”  Si recunosc ca m-am blocat.

Cumva, in ultimele luni  am uitat complet de mine. Am uitat sa-mi doresc lucruri, sa respir, am uitat sa ma uit in sufletul meu si sa vad ce-a mai ramas pe-acolo. Iar titlul ala mi-a dat cu paru-n cap. Pentru ca-n ultimii doi ani, nici nu-s foarte sigura cum am supravietuit.

Azi imi doresc iar sa ma adun, bucata cu bucata. Si incerc sa fac asta, de cateva luni.

Ce am facut in ultimele 6 luni, pentru mine?

1-in urma cu fix o luna, m-am reapucat de sala, de data asta la modul serios. 4 ore pe saptamana sunt ale mele. Am programul facut de personal trainer, mai adaug exercitii, mai renunt, dar o ora e acolo. Printre mers pe banda, exercitii cu greutati si abdomene. Cu muzica in casti, timpul trece altfel. Si deja nu mai e vorba de kilograme pe care visez sa le pierd, ci poate mai mult de faptul ca in timp ce numar exercitiile si sa respir corect, uit de toate. Sunt doar acolo. Primul minut pe care l-am alergat pe banda a fost dupa o zi cu draci la lucru. 🙂 Cam asa functioneaza la mine.

2- Cam tot acu o luna, m-am apucat sa invatat sa gatesc si altceva decat salata cu ton din conserva:-) Azi de exemplu vreau sa fac prima mea supa crema de dovleac. Da, in 35 de ani, io n-am facut nici macar o supa crema de legume. Am un plan de la nutritionist de anul trecut, insa atunci nu am fost in stare sa il urmez. Bine, nici acum nu e ca o sa-l urmez, insa fac tot posibilul – si in general imi iese- sa iau mai mereu micul dejun, sa am mereu 2 fructe la mine, si cumva o salata sau niste legume sa rasara in fiecare zi la mine n farfurie. Evident, mai am mult de lucru la capitolul cu healthy food, dar macar invat.

3-Am vizitat preventiv un cabinet medical. Da, fara sa ma doara nimic, mi-am facut analizele de sange- pentru prima data in 35 de ani 🙂 si cateva controale preventive. Rezultat? Pai la controlul anual n-a fost tocmai ok, saptamana asta am repetat analizele si daca-s la fel, o sa urmeze si o biopsie. Nu ma sperie nimic, ma bucur doar ca m-am dus.

4-M-am reapucat de scris pe blog, de recitit oameni dragi. Cu juramant, nimic nu-i mai fain, decat diminetile linistite in care sunt io, cu cafeaua, laptopul si pisica. Asa ca azi. Nu stiu cum, insa nu gasesc energia sa comentez..insa sunt aici.

 

Ce am de gand sa fac toamna asta?

• sa-mi fac stoc de filme faine, si sa vad macar unul pe saptamana. Daca aveti recomandari, aici sunt
• sa-mi comand din tara, cartile pe care le visez de mult timp
• sa ma duc la un control dermatologic
• sa cumpar zborul ala spre Olanda pentru primavara viitoare.
• In decembrie sa-mi fac programare pentru primul meu tratament facial 🙂
• toate astea pe langa mersul de cel putin 4 ori pe saptamana la sala 🙂

 

Acum intrebarea este…Voi ce faceti pentru voi??

 

 

Anunțuri

Momente in care-mi dovedesc cat sunt de blonda

Se da o zi de sambata dimineata (saptamana trecuta mai exact) io la lucru cu colega mea. Nema sefi, manageri. Noi doua sa facem pe dracu in patru, sa rezolvam tot ce apare. Si in dimineata aia, parca a fost o adunare cu toti cretinii. Vine unu pe care-l batusera altii cu o noapte inainte, o cretina care a jelit in fata noastra o ora cum sa ei nu ii place unde e cazata, d-astea asa, sa-ti tina mintea ocupata. Non stop.

Ii daduram noi, sa zic trei ore, numa din belea in belea, din cretin in cretin. Noi mai ceva ca doua papusi, cu zambetul pe mecla.

Injurand delicat in gand, in timp ce zambeam cretin, vine un pustiulica. Ne anunta ca cineva i-a zis acum cateva zile, ca trebuie sa schimbe apartamentu. Da nu stie mai mult. Verific, imi confirma ca sta in cladirea X, in apartamentul 2, si il anunt ca a doua zi, va fi schimbarea, se va muta in apartamentul 4. Acelasi bloc. Pustiulica vrea sa stie cum se muta, de unde ia cheile de la noul apartament, etc.

Intre paranteze, cand studentii se muta dintr o resedinta in alta, le chemam taxi, sau daca cladirea e foarte aproape de scoala, le spunem sa vina cu bagaju la scoala si de acolo, avem noi un soi de mini-van, si ii trimitem cu masina la noua resedinta. Asa ca idee, cred ca avem undeva la 45 de locatii diferite.

Revin la pustiulica, care vrea sa stie cum se va intampla mutarea. Colega mea (si asta cu nervii franjuri) il intreaba daca poate sa vina la scoala cu bagajele. Asta se uita chioras si intreaba de ce s-ar cara cu bagajele la scoala. Aici sar io, si ii spun sa nu-si faca probleme, ca ii dam taxi sa-l duca la noul apartament. La care pustiulica se uita intr un mare fel la noi si ne aminteste ca el se muta de la etajul 2 la etajul 4, in acceasi cladire. Iar eu am vrut sa-i trimit un taxi sa-l ajute sa se mute.

Vestea buna e ca dupa acest eveniment, colega mea a cerut transferul la un alt sediu, iar eu mi-am luat doua saptamani vacanta. Estimez ca am nevoie.

Cine mi-a furat feng-shuiu?

Nu mi-e foarte clar ce se intampla cu mine, da’ undeva am pierdut toata rabdarea pe care candva o aveam. Cand vorbesc cu fosti colegi si-mi spun ca le lipseste calmul meu si modul in care reuseam sa raman rationala si in situatii nu tocmai fericite, ma uit chioras si am senzatia ca nu despre mine  e vorba.

Pentru ca Gabriela din ziua de azi, scoate cel putin un f*ck pe ora, spre disperarea sefilor si a colegilor.

Mai mult, am devenit asa un fel de mama Omida si cum simt ca apar problemele la lucru, ma apuca injuratu. Misto e ca de cele mai multe ori, niste „fuck” asa in avans simt ca ma ajuta.

Cert e ca vreau feng-shuiu inapoi. Vreau sa fiu calma again!!!!!

 

Ganduri aiurea

Astazi: Miercuri 23 August. O zi ok, scurta la munca. Dupa amiaza mi-o voi petrece facand liste legate de cele cateva zile pe care le voi petrece in Italia, la mama 🙂

Sunt recunoascatoare pentru: ca sunt in Malta, ca am asigurare medicala privata si pentru ca aici am intalnit un medic- roman, mai mult decat extraordinar.

Ma gandesc: ca as vrea in vacanta. Cumva, eu n-am apucat sa ma duc intr-o vacanta adevarata, din aia in care pleci pentru o saptamana- doua undeva..si nu-ti mai pasa de nimic . E drept ca am mai plecat/vizitat cate ceva, asa o zi, doua…dar usor-usor incep sa simt nevoia sa ma indepartez de tot si toate. Pur si simplu sa spun pauza la tot. Imi dau seama ca ultima vacanta a fost in 2007 🙂 – mda, acum 10 ani, cand m-am intors din Italia si am plecat cateva zile in Eforie Nord. Fuck! Merit o diploma!

Ma mai gandesc si la cate un nou inceput, ca jobu-ul e plictisitor, ca Malta e frumoasa dar prea calda si prea mica.

Ma gandesc ca s-au facut doi ani de cand n-am mai fost in Romania, ca mi-e dor de bunica, de visinul din curte, de vecinul cu vacile lui, de cativa oameni dragi, de munti, verdeata…Sa fie nostalgie??

Sper: sa ploua. Nu am mai vazut nori pe cer de prin martie, cred. Si cand vad poze din tara, cum ploua cu zilele, ma apuca invidia.

Imi doresc: sa mi fac ordine in lucruri (si in ganduri ar trebui sa fac ordine). Sunt decisa sa arunc/ donez absolut tot ce nu mai port sau nu-mi place sau nu ma incape. Da, am avut cretina idee sa cumpar chestii doar ca erau faine, cu gandul ca le voi purta cand voi slabi. Si nu, n-am slabit.

Vreau: sa ma duc la o lectie de aerial yoga, desi e cam scump. Daca nu mai dau semn, sa stiti de unde mi se trage.

In bucatarie: facem shaorma. Adica avem de ieri niste piept de pui la gratar, am luat lipii…salata de varza avem, ceva rosii la fel, ne mai lipsesc cartofii prajiti, pe care ii va face al meu frate. Deci azi doar o sa spal vasele 🙂 Maine la lucru o sa-mi iau o salata verde cu ton 🙂

In casa: e liniste si bine. Capapeaua din living a devenit locul meu de suflet. Nu stiu daca e caldura, inceput de depresie, oboseala sau prea multe ganduri, cert e ca in ultimul timp nu am chef si energie sa fac nimic. Stiu ca trebuie sa ma adun, insa…imi pare destul de greu.

Saptamana care a trecut: am avut parte niste discutii aiurea la job- oh da, mi-am amintit cat de complicat e sa lucrezi cu femei proaste 🙂

Ieri: Am revazut o persoana draga, am baut o sticla de vin in loc de pranz si apoi am gustat cel mai fain burger vegan.

 

Blestemul chilotilor

Ce n-am apucat sa spun io p-aci e ca de mai bine de 2 ani, il am si pe al meu frate pe cap. Junioru e un tip foarte fain, da si el, ca si Barbie, are niste idei…ceva de vis.

N-o sa va povestesc cum s-a gandit el sa comande niste apa ca sa ne-o livreze la domiciliu si m-am trezit acas cu 25 de baxuri de apa. Sau cand s-a dus sa ia inghetata si a venit cu 8 kile, ca sa avem, nu de nu alta. Ori cand l am rugat sa-mi ia si mie niste pepene si a luat unu de 11 kile, tot asa, pe principiul, ca sa fie.

In fine, acu ceva vreme s-a dus sa-si ia chiloti si pe 3 perechi a dat 50 de euro. Cat pe ce sa-l strang de gat, da evident mi- a scos ochii ca tot io l-am invatat sa-si ia lucruri de calitate.

Dupa asta, ma gandesc eu asa, sa-i arat ca se poate si altfel. Ca io pot sa-mi iau chiloti si buni si ieftini.

Episodul 1– Asa ca ma duc laprimul magazin, infasc un pachet d-ala cu 5  bucati la 10 euro, ajung la casa, vanzatoarea se uita la mine, se uita la punga…ma intreaba daca s sigura ca-i vreau, io zic da, si pace. Ajung acasa si deschid punga.

Chilotii meu erau cred ca mari si de bunica-mea. De comozi erau comozi, da vara cu chiloti pana la gat, nu era tocmai o idee buna. Asa ca accept ca-i cazu sa ma duc iar dupa chiloti.

Episodul 2– De data asta ma duc la Matalan, magazin deschis aci pe insula, iar ma duc la pachete de 5 bucati, da acu ma duce capu sa deschid punga si sa vad ce iau. Chilotii is acceptabili, iar 5 perechi – 10 euro. Ma duc acasa triumfatoare si ma laud ca uite, io putui sa-mi iau 5 perechi cu 10 euro. Mandria a disparut brusc cand i-am scos din masina de spalat si am vazut ca chilotii mei cei noi se dezintegereaza. In viata mea n-am vazut asa ceva.

Episodul 3– Cu lectia invatata ma duc a treia oara la Mark and Spencers. Gasesc si aci 5 perechi da la 15 euro, insa macar calculez ca-s mai buni, calitativ vorbind. Deja n-am mai zis nimic, i-am luat, spalat si cand sa-i port descopar ca cacatu de elastic e atat de tare (si probabil si marimea era nitel mai mica) si ca oroare, nu pot sa-i port ca ma strang. Deja faceam spume.

Episodul 4 si ultimul– Intr-un final decid sa ma duc la Debenhams. Deschid punga – sa vad ce drac aleg, am grija si o pitesc intre niste haine de probat, si inclusiv ii probez 🙂 sa fiu sigura ca nu mai surprize. Intr-un final, ajung acasa triumfatoare cu 10 perechi de chiloti. Nu mai zic cati bani am cheltuit, da macar am chiloti care ma incap.

A dracu Karma. O perioada nu mai zic nimic, promit.

Despre colega mea, Barbie

De aproape un an de zile am reusit sa am si eu un job la care ma duc aproape de drag. Treaba asta cu dusu’ la munca de drag, n-am mai intalnit o decat o singura data in cei 15 ani de cand lucrez, deci da, e o minune.

Aci la job, una din sarcinile lunare e sa organizam un team building la care sa vina cat mai multi din firma. Bugetul destul de marisor, asa ca ieri am facut un soi de party pe terasa cu vedere spre mare. Muzica live- aveam un coleg super fain care canta ceva de vis (eram cat pe ce sa-l iau acas, da’ o alta colega mi-a luat-o inainte), ne-am adus si doi barmani ca sa ne ajute cu beutura iar alti doi colegi s-au ocupat de barbeque. Sarcina noastra, fu sa facem salata, sa pregatim fructele pentru sangria, sa amestecam pastele deja fierte cu un sos, sa asamblam couscous, sa taiem niste branza si alte chestii ca un soi de aperitiv. Munca de geniu, nu alta.

Cum restu’ colegilor erau pe terasa sa amenajeze grataru, io o iau pe noua mea colega-Barbie, sa ma ajute in bucatarie. (Slava domnului, asta sta cu mine inca 4 saptamani, ca astia mi-au luat-o ca ajutor doar pe perioada verii, ca altfel io jur c-o bat).

Scenariul din bucatarie se prezenta asa…mese pline cu de toate, care trebuiau asamblate. Estimam undeva la 100 de insi, deci cantitatile erau destul de maricele. Ii spun papusii sa se ocupe de salata, ca fac io restu. Ii pun in fata 4 boluri maricele si treaba ei era simpla. Credeam io. Intai ea nu poate sa rupa punga de salata. Trebuie sa taie cu foarfeca punga. Si-n bucatarie, futu-i, n-avem foarfeca ci doar cutite, asa ca ii trebui juma de zi sa vina cu forfeca. O las, si-mi vad de ale mele. Fiecare cu piticii lui imi zic, desi nitel mai aveam si-i puneam salata-n cap. Bun, intr-un final salata ajunge in castroane. Urmeaza rosiile, pe care fata mea le spala cu maare atentie si apoi una cate una le sterge cu prosop de hartie. Bine ca m-a dus capu si am luat d-alea mici, asa ca doar le-a aruncat peste salata. Si ajunge la castravete. O vad cu coada ochiului cum cauta ceva, draga de ea, vreo 10 minute prin sertare. Se intoarce cu castravete in mana si ma anunta ca ea, fara cacat d-ala de decojit, nu stie cum sa curete castravetele. Ii spun sa ia un cutit si sa se miste cu tupeu, ca deja suntem in intarziere. Mai trece ceva vreme si iar o vad cum cauta prin sertare. De data asta, nu putea sa toace castravetele fara tocator. Ala a  fost momentu cand n-am mai rabdat si i-am luat frumos castravete si l-am tocat io, in mana, asa in 5 secunde. Nu spun cum s-a uitat ea, asa, uimita la mine, cum taiam castravetele. Mi-a marturisit sincer ca e prima data cand vede pe cineva care face asta si-mi spune ca ea, daca nu e totul perfect, ea pur si simplu nu poate. Atunci mi-am dat seama ca desi am destule probleme la mansarda, ale mele is minore.

Prcizez ca in timp ce ea se ocupa de salata, io terminasem de facut couscousu, pasta, taiat fructele si carat tot pe terasa la etajul 5.

Cert e ca Barbie a start departe de mine, toata seara, semn c-am speriat-o si p-asta.

Pentru ca mai sunt si zile bune

Desi fu ziua mea libera, evident la 7 eram in picioare (futu-i mama ei de caldura si durere de spate). Bine, mint cand spun in picioare, ca practic ma tavaleam in pat, de pe-o parte pe alta. Si ca ma prind ca nu-i chip sa mai dorm, ma duc sa-mi fac cafea. In bucatarie descopar cu uimire ca nu-i nimeni acasa, decat io cu pisica, ceea ce inseamna ca laptopul e al meu 🙂 Si pot sa stau cu AC la 16 grade, nu de uita nimeni chioras.

Mdeci bun, io cu cafeaua, liniste, am si laptop, pisica toarce, ce mai, viata de lux. Tolanita pe canapea, fix sub AC, deschid laptopu. Si gasesc oferta la Ryanair. Atunci imi pica fisa ca eu de ceva vreme aveam in plan niste shopping in Italia, ca astia aci in Malta, n au nimic fain pentru cele asa ca mine, cu forme (in fine, ar trebui sa zic nitel grasuta da sarim peste). Bun, hai sa vad ce preturi au. Gasesc neste oferte super, fix pentru cand incep reducerile. Mai mut decat atat, descopar cu uimire ca mai am bani pe card 🙂 asa ca s fericita posesoare a unei sesiuni de 2 zile de shopping.

Cred ca mi-e deajuns pe ziua de azi.

(In fine, mint, tot ma mai uit, ca parca-parca as mai lua un bilet.)