Final de Martie

M-am trezit de dimineata cu chef sa mai sterg un pic praful pe aici.

Au trecut deja 3 luni din anul asta si iar, n am nici unde idee cum si cand.

Ma gandeam cat de funny e viata si cum, inevitabil m-am schimbat. Nu cred ca mai stiu cum aratau zilele mele acum 10 ani, azi insa sunt cam asa

• ma trezesc in general fara alarma pe la 10 (sau daca am ture de noapte pe la 3 dupa amiaza), urmeaza prima cafea in pat si daca e vremea faina, cea de a doua pe terasa la soare.
• urmeaza un mic dejun rapid, variata mea de toate zilele e simpla, 2 oua, 2 felii de paine si ceva salata, rosii, depinde ce am. Si asta, servit de cele mai multe ori pe terasa
• cum majoritatea turelor le am dupa amiaza, pe la pranz incerc sa mi misc fizicul spre sala, ca na, ar fi singuru moment cand m-as misca si eu. Statu 8h pe scaun la lucru sau zacutu n hamac al soare, nu se pun ca miscare. Dupa o ora, vin catinel spre casa si maxim ma opresc la ferma sa mi iau ceva fructe sau legume
• apuc sa fac un dus si de la 2 ma plantez in fata calculatorului, ca na, work from home. Pranzul il iau in gnrenal in timpul lucrului, nu faceti ca mine.
• la 22.30 nu mai nimeresc sa inchid tot si sa sar in cada
• urmeaza ritualul de seara, cremuit, guided meditation, scris in jurnal, citit macar 20 de pagini si Netflix. Plus na, pauze p ici pe colo de pierdut vremea cu ochii n telefon, ca na,fac si d astea.

Zilele libere is si ele cam la fel, maxim adaugam ceva curatenie, mers la magazin si luat mancare si gatit poate pentru cateva zile. Si extra timp pe terasa la soare! Nu ca as fi fost eu genu care sa iasa mult, dar in ultima vreme, incep sa iubesc sa stau acasa si sa zac. O fi ca evit lumea si m-am salbaticit? Poate da, Sau poate pur si simplu invat sa stau eu cu mine?? Desi am fetele mele dragi, fostii colegi si cateva prieteni de suflet pe care-i vad macar o data pe lune. Ce e clar, ca nu am simtit absolut nici o nevoie sa cunosc lume noua. Desi recunosc, sunt tentata. O sa fac post special cu pataniile de pe Tinder, ca sa am de ce rade n viitor. Acum i-am dat si aplicatiei o pauza, am zis eu, de 3 luni, asa mai radeam iar din Iunie. Am zis sa mi dau iar eu mie, 3 luni, Martie a fost un soi de razboi cu mancatul emotional, Aprilei va fi despre mindset si Mai, o sa vedem 🙂

Mi-am propus de ceva vreme ca macar o data pe luna sa fac ceva pentru sufletul meu, sa ies undeva si sa vizitez ceva fain, sper, sper din tot sufletul sa ma tina.

In Martie am fost la St John Cathedral pe care nu apusam sa vizitez in cei 10 ani de cand sunt aici. Si o vizita la Teatru unde am vazut Tosca. Tare, dar tare fain a fost.

In Aprilie, inca n-am decis, poate o plimbare in Mdina? Sau poate Valletta si cina intr-un loc fain? Ori 3 cities? Hai sa vedem!

Revelatii

Ieri am avut niste revelatii, dupa ce postul asta mi a aparut in feed la memorii pe Facebook de acum 11 ani

Tin minte, exact cum ma simteam in momentul in care am postat asta.

Si azi, nu pot decat sa ma bucur si sa realizez ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca acum, la orice moment m-as uita pe fereastra, nu mi-as dori sa fiu in nici un alt loc.

Privind inapoi, si realizand de unde am plecat (sau cel putin unde eram acum 11 ani) nu pot decat sa fiu grateful pentru viata pe care o traiesc azi. E drept, e departe, mii de ani lumina fata de cum imi imaginam vreodata ca va fi viata mea la 40 de ani, dar..nu toti avem acelasi start si aceeasi echipa de plecare. And thats cool.

Azi mi-e bine, nu mai rup parti din mine ca sa fiu iubita, nu mai am asteptari de la nimeni si nu mai tolerez ramasite de atentie. E cale lunga, aia catre vindecare, insa sunt pe drumul ala bun.

Azi zambesc sincer, intr-o sambata ploioasa la pranz iau eu stau in varf de pat si scriu iar pe blog.

Vorbeam cu fetele mele despre cum a fost 2022, si atunci am avut alta revelatie. Cu toate fucked-upurile, 2022 a fost, cu siguranta cel mai bun an din viata mea. N-am facut nimic realizabil, insa faptul ca am inchis niste capitole, invatat cateva lectii, cunoscut niste oameni care mi-au aratat ca merit mai mult, care mi-au aratat cum ar trebui sa arate o relatie healthy, care au scos la suprafata parti din mine, care nici nu credeam ca exista.

2022 a fost un sir continuu de wow, asa deci??? Exista asa ceva? Eu pot fi atat de fericita?? Am aflat ca se poate ca cineva sa faca turul insulei doar ca sa-ti lase la usa prajitura preferata care se vinde intr-o singura cofetarie japoneaza…Se poate ca cineva sa priceapa cat urasti turele de dimineata si sa-ti lase la usa un capuccino si un croissant. Se poate. Se poate orice, daca omul de langa vrea. Ideea e sa vrea si sa-i pese.

Poate alea cateva sedinte de terapie, m-au ajutat sa vad lucrurile clar si sa accept ca modul in care te trateaza cineva, arata fix ce simte despre tine. Si daca la un moment ai dubii, sa-l iei pe Gigel de guler si sa-l intrebi fain: bro, care e faza?Ce sunt eu pentru tine?

2022 a fost lectia ca pot sa fiu fericita iar in doi, si in acelasi timp, ca pot fi happy eu cu mine, pana il voi gasi pe the one. Ca pot, si merit mai mult.

Am inceput 2023 cu un optimism pe care pana acum, nu l-am simtit niciodata.

Azi stiu ca pot orice mi-as dori, ideea e sa decid intai ce vreau.

Nu mai am asteptari de la nimeni, nu mai astept pe nimeni sa ma faca fericita, sa ma faca sa zambesc. Pot sa mi comand singura pizza si sa vezi fericire atunci cu juma de pizza in varful patului si un film fain.

Despre 2021

L-am gasit in draft si n-as vrea sa l pierd

Ce am facut anul trecut?

Pai nimic, special.

Ianuarie– Cu trainingul de la lucru si totul inchis din cauza covidului, si sa fi vrut, n as fi putut sa fac mare lucru. Munca si sala.

Februarie– facui 39, si i am sarbatorit la un hotel de aici. Tot ce mi lipsea era sa inot intr o piscina incalzita, sa vad un apus fain si sa zac

Martie– facut o plimbare cu barca pana in 3 cities.

Aprilie-Nimic special, Malta a fost in lockdown, nici macar pana in Gozo nu puteam sa ajung

Mai– am reusit sa ma vaccinez si asa am capatat curaj si rezervat plecarea in Grecia, Aveam nevoie sa plec, ca de aer.

Iunie-Pe 28 Iunie am plecat in Grecia.

Iulie– Prima saptamana mi am petrecut o in Skala Prinos si a fost de vis. Nimic wow, doar liniste, marea aproape si fara oameni.

August– dupa aproape 2 ani am reusit sa merg acasa sa i vad pe cei dragi, Revazut si fostul si descoperit ca desi au trecut aproape 8 ani, inca mai e ceva. Venit inapoi cu un teanc de carti in Romana.

Septembrie– Acasa iar, scurt, cat pentru nunta varului. Descopar cat de dor mi-a fost de ai mei.

Octombrie– Incep sa am ganduri de intors acasa, calculand un viitor langa omul ala drag. Am decis sa incep si terapia, pentru ca nu reuseam sa gasesc niste raspunsuri.

Noiembrie- acasa iar, sa o vad pe mama si omu drag. Totusi ceva s a schimbat, la mine si modul in care il priveam pe omul asta.

Decembrie– am lucrat si de Craciun si de Revelion, insa am fost ok cu asta. Oricum nu as fi avut nici chef si nici energie de altceva. Inteleg ca nu va merge cu omul ala drag, zambesc, trag o linie si respir adanc.

Jurnal de vara pandemica

Ieri ma gandeam ca uite, e inceput de Septembrie, si s-a dus vara.

Ca in fiecare vara, n-am facut nimic special, ba chiar anul asta am reusit performanta sa nu ajung nici macar o zi aici la mare. A fost un mix intre n-am avut chef, a fost prea cald, am fost prea obosita, nu musai teama de covid dar mai tare cea de locuri aglomerate, si nu in ultimul rand, ca na, incepui sesiunile de epilare laser si n-ar trebui sa ma bronzez. Desi, daca ma gandeasc mai bine, asta a fost doar o scuza sa nu ma duc 🙂

Macar am ajuns in Grecia, dupa 2 ani, si fu…exact asa cum stiam. Liniste. De data asta am ales final de Iunie-inceput de Iulie si trebuie sa recunosc ca a fost momentul perfect. Ba chiar, la anul daca m-as duce un pic mai tarziu, cred ca apa ar fi si mai buna.

De data asta am ales un zbor dupa amiaza, si am aterizat in Salonic undeva la 6 seara. Era prea tarziu sa plec spre Thassos, si am ramas in Salonic in prima noapte. Am zis sa gasesc cazare central si aproape de statai de bus. Nu prea inteleapta alegerea mea, ca-n noaptea aia n-am inchis un ochi. Intre zgomot din baruri, trafic si claxoane.

A doua zi am plecat spre bus terminal de unde am luat busul spre Ferry catre Thassos. Aproape 3 ore mai tarziu eram in ferry.

Cazare am ales tot in Skala Prinos, ba chiar am rugat propeietarii sa-mi dea aceeasi camera ca si data trecuta.

Exact cum imi propusesem de acasa,nu am facut nimic, da nimic o saptamana. Plaja, citit, mare, mancare si repeat. Si atat.

Doar ceva primbari prin zona, atat cat am reusit sa merg pe jos. Poate la anul o sa am mai mult chef sa ma aventurez prin zona. Aveam statia de bus si Ferry la 2 minute, dar cine a avut chef? Ca eu nu.

Am reusit sa inot si in cateva zile apa a fost chiar calda. In altele, a cam batut vantul…

Acolo unde am stat am intalnit un cuplu fain din Bucuresti si asa am reusit sa am si cateva poze faine.

Nu ma gandesc decat ca la anu as vrea sa vin inapoi cu mama.

In rest, is kinda proud ca m-am reapucat de sala. As usurel, 3-4 sesiuni pe saptamana. Si is back la nutritionista de 3 luni.

Buba e ca in afara de asta, nu prea mai am chef de nimeni si nimic. Am refuzat delicat absolut toate invitatiile de iesit la mare, suc, pranz sau cina. I just can’t. Si nu, nu pot da vina pe Covid, is io, cea care n-are chef. 🙂

Am fost si acasa in August, dupa doi ani. Vazut cei dragi, mancat cantitati imense de mancare, si….reevaluat o relatie pe care o credeam inchisa.

Surprizator am descoperit ca nu era atat de inchisa cum credeam eu. Desi au trecut mai bine de 8 ani…Dar na… Daca e ceva ce am invatat in ultimul an, e sa mi ascult intuitia si daca simt ca nu stiu, sa spun (si sa-mi spun) ca… nu stiu, Ca-mi trebuie timp sa inteleg,,,ce e,,ce mai simt..ce vreau cu adevarat. Cam asa si-n situatia asta. Stiu…si totusi nu stiu. Funny, right?

E teama de a fi singura?

Sau e chiar dragoste?

Sau doar niste amintiri?

Cumva iar proiectez vise si calitati imaginare in omul asta?

D-astea. Clar mi-e ca inca e ceva. Ce exact, nu stiu. Si daca ar fi ceva….ce pot face? El in tara eu pe o insula pierduta-n Mediterana? El sa vina aici, exclus, eu sa ma duc in tara…oare vreau? Acum cand in sfarsit am gasit stabilitatea la care am visat ani de-a randul sa dau cu piciorul si sa plec? Si totusi….

Cred ca m-a apucat si criza aia de 40 ani. Si al mai tare am vrut sa stiu …cam ce sanse mai am sa fac un copil, Asa , Poc. Eva. Eu am vrut-o pe Eva de ani de zile. Musai sa stiu, nu? Si indiferent ce decizie voi lua, macar sa stiu..unde sunt. Ca timp. Facut analiza pentru AMH si vazut ca situatia nu e chiar asa critica. Adica un an, hai doi as mai avea. Bun. Bun.

Now breath in, breath out and …lets see.

Saptamana viitoare plec in tara la nunta varului meu. Ca de obicei, nu am haine si nici timp sa mi cumpar.De vis, stiu.

Gradinarim, Maria Ta

Uite ca intr-o luna s-au schimbat atatea.

Intai s-a dat drumu la vaccinare si la cei peste 30 de ani, si cine a fost printre primii inscrisi? Cu cod primit la miezul noptii si un minut? Blonda aci de fata. Asa ca am facut deja prima doza, am primit Pfizer si saptamana viitoare, pe 26 am si a doua. Nici in visele mele n-as fi zis ca la final de Mai o sa fiu fully vaccinated. Da uite, minuni se intampla.

Si daca tot am rezolvat cu vaccinul, luai si bilet acasa, in August o sa-mi vad neamu si prietenii, dupa aproape 2 ani.

Si ca tot vine vorba de minuni, is pe care sa fac una defacuta. Una noua. Cum ziceam, job-ul de acum e unu de criza, pe care-l cam urasc, mai ales turele de noapte. Dar am ramas pentru ca salariul e frumusel si lucrez de acasa. Cu toate astea, is foarte…da foarte tentata sa-l las, pentru un alt job de luni pana vineri, si cu un orar pe placul meu de la 9 la 6 seara, cu toate ca job-ul asta nou nu-mi ofera nici o garantie ca e ceva de durata si mai ales, ma duc pe bani mai putini. Am zis deja da, astept doar sa vad contractul si daca e scris tot ce mi-au promis, imi dau demisia. Pare asa de om nebun, sa lasi un job stabil si cu salariu bun, pe unu instabil si cu banii mai putini, mai ales in vremurile astea. Dar cred c-o fac. Numai timpul va spune daca am luat decizia corecta.

Cochetam si cu ideea de a pleca in Grecia, dar daca accept noul job, pare ca va trebui sa renunt la plecarea asta.

In rest, tot acasa, atat ca ne-am apucat de gradinarit.

Hai cu vaccinu si cu niste normalitate

Nu stiu cum o fi pe la altii, dar eu anunt oficial ca m-am cam saturat de situatia asta. Neuronii mei, si aia putini parca rezista tot mai greu la ce e in jur.

Ultimu’ exemplu, acum doua zile. Ajung la Lidl, vad prune uscare, imi aduc aminte de cand ne facea bunica si iau si eu o cutie. Mare. Cutia zic. Urmatoarea zi, nebunie la lucru, si intre un mail si un chat, baga o pruna, Si inca una, Si dai si lupta, cum ar veni. Mno si ma trezesc ca stomacu meu face zgomot asa ca…centrifuga de la masina de spalat. Zic fuck, ma uit si cutie si vad ca mancai..,juma. Opaaaaa. Cum sa dreg busuiocu? Neuronu meu cel blond zice, da-i cu niste kefir, ca trece. Eh, si dadui cu kefir. Despre ce-a urmat, va scutesc de detalii.

Altceva, nu prea mai fac, desi eu as face, dar n-am,nici chef si nici energie. Una peste alta lucrez, urasc cu ardoare noul job, mi-e clar ca nu-s facuta sa lucrez pe partea de customer support. Si la fel, am o ura de nedescris pentru turele de noapte. Dar, iubesc salariul si ca lucrez de acasa, iar pe turbarea asta de perioada…lucru de acasa imi prinde tare bine. Asa ca merg inainte cu ei, macar reusesc sa pun ceva bani de-o parte in perioada asta. Asa ca plan, as ramane la ei si anul asta si eventual la anu, prin primvara sa ma reorientez. Pana atunci poate ia blonda si carnetu si asa si-ar permite si un job prin alte parti ale insulei. Si poate trece si pandemia si or rasari si ceva job-uri mai decente.

Ah si nu m-am laudat. Am zis mereu ca fostul meu job, de la scoala era asa…o adunatura de la alcoolisti anonimi. Si la astia e cam la fel, doar ca astia is pe droguri, nu cu alcoolu. Pricepusem eu ceva, da am zis ca na..lumea glumeste..exagereza…vor sa ma faca sa cred ca cine stie pe macho is ei. Dar nu. Am avut prima zi de lucru la birou -o data la doua luni tre sa ne ducem sa lucram de la birou sa ne cunoastem colegii..d astea. Cum m-au asteptat colegii? Cum? Cu un joint pe care sa-l sheruim pe terasa. Mno zic bun, din ce in ce mai bine. Inteleg ca toata lumea, pana la sefii mari..are pasiuni d-astea. Mno bun. Bine ca-i vad rar.

Zilele mi le petrec asa, dupa program bine stabilit. Pat, birou- daca lucrez-, la soare pe terasa, la sala- acu ciuciu ca ne-au inchis astia, Netflix si somn. Si cu cate o iesire pe afara din necesitate, ca na, frigideru refuza sa se duca la cumparaturi. Si..atat. Hai fie, mai citesc cate ceva, mai bag un guided meditation si aia mi-e . Hai sa zic ca am iesit de cateva ori, asa numarate pe degetele la o mana la plimbare prin ..lume.

Si facui 39 de ani, care va jur nu stiu cand si cum, ca mai ieri erau 35. Pana mea. Cand ma gandesc ca la anu se fac 40, aproape ca ma ia jalea. Va spun. Mereu am zis, ca daca ma apuca 40 si nu is in vre-o relatie stabila, sa ma apuc de procesu de adoptie, Ca eu vreau copil, Musai. Azi ma uit lung. Si cam atat.

Hai ca uit, in Februarie, mi-am luat 2 zile la un hotel, sa scap de acasa si mai ales…ca sa inot. Gasit hotel cu piscina interioada incalzita, de vis fu. Aici in Malta evident, ca unde sa pleci? Eu de ziua mea plecam la Venetia, acum,,ciuciu.

N-am planuri mari pe anu asta, doar astept vaccinu, si as vrea o saptamana in Grecia si 10 zile acasa. Atat. Si sa stau mai bine la capitolu neuroni functionali, da aia e, acolo nu stiu ce si cum as putea schimba. Si mi-am luat niste protein powder si niste creatina, iar pe lista am BCCA, ca na, incercai de toate da cantaru sub 77 nu prea sa scada.

Sanatosi sa fim, la cap mai ales. 🙂

Despre 2020

Dacă cineva m-ar întreba așa repede despre 2020 evident as spune ca a fost un an de toata jena. Insa, dacă stau sa ma gandesc mai bine, n-a fost chiar asa de rau. E drept ca nu am lucrat decat 5 luni, dar si-asa am reusit sa bifez cateva lucruri pe care mi le doream de ani buni.

• La capitolul sanatate– am reușit sa rezolv o problema pe care o amanam de niște ani buni. 2 interventii chirurgicale mai tarziu, biopsii, finally răsuflu ușurată. Tot la capitoul sanatate, am rezolvat și o problema la dentist, destul de costisitoare
• Healthy lifestyle m-am apucat de yoga mai serios, la fel si de meditatie. Acum la final de an, mi-am refacut abonamentul la sală pe 6 luni, precum și cel de la Sweat App
• Job nou forțată de situația cu corona, am schimbat job-ul, si desi nu am fost initial convinsa daca a fost alegerea cea mai buna, la 2 saptamani după ce am plecat, la fostul loc de muncă au concediat toata echipa. Deci da, a fost o alegere perfecta. Nu, nu e job-ul vieții mele, însă iubesc colegii, sefa, și mai ales ca lucrez de acasă. Și salariu îl iubesc, că e mult mai bun decât înainte. Nu-mi plac turele de noapte, dar…cred ca pot sa trec peste asta.
• Wish list de ani buni, pun permisul de conducere pe wishlist însă abia anul asta am reușit sa mă apuc. Sunt undeva la jumătate, am apucat sa dau doar sala, dar, mă bucur ca am început. La fel pe wishlist aveam de ani buni sa ma tund scurt și bob, abia acum am facut-o.
• Îmi doream pentru 2020 să fie despre liniște și economisire, și deși lucrurile nu au stat așa cum mi am dorit (am lucrat doar 5 luni) m reusit cumva sa inchei 2020 fără absolut nici o datorie sau rata, ba chiar am de luat niște bani pe care i-am dat împrumut.

Sărbătorile și anul asta le-am petrecut în liniște, deși am lucrat atat de Craciun cât și pe 1 Ianuarie, dar am fost acasa, cu Zoe si a fost bine. I am auzit pe cei dragi la telefon, am primit mancare românească gatita de fetele mele dragi, si…cam atat

Ianuarie– a fost o luna buna. Clar. A doua operatie, rezultatul la cea de a doua biopsie bun. Cu siguranța asta a fost cel mai bun lucru la început de an. Am avut fetele mele dragi, am ras de nebune in spital, și și acum mă uit la poze is mă întreb, pe bune? Pe bune?

Februarie– a fost ziua mea, intalnire cu fetele, si evident, plecarea la Venetia. Si prima vizita la Spa si masah. De visss

Martie– a sosit pandemia și de la jumătatea lunii n-am mai lucrat.

Aprilie– am decis ca dacă tot stau acasă forțat apoi ar fi bine sa mă apuc de cate ceva. Am început cu pus silicon la bucatarie, reparat balconul cu ciment, schimbat instalatia la apa de pe casa, si alte d-astea. Apoi am zis ca da, ar fi cool sa ma re-apuc de mișcare așa ca mi-am aranjat un mini gym in mansarda. Exercitii dimineata, dupa amiaza yoga iar seara plimbari.

Mai- am mers pe același principiu, acasa all day, mișcare de 3 ori pe zi, și după 2 luni am dat jos 5 kilograme. Doar facand exercitii acasa. Iar vecinii au decis ca e cazul sa ma mărite, ca na, de ce nu.

Iunie, am început ușor sa plec la mare și ieșirea cu Mayu în Comino a fost de vis. Plus am început un curs de engleza plătit de guvern.

Iulie– Teo m-a convins sa mă apuc de scoala de soferi. Și am început sa mă duc la piscină.

August– am înțeles ca la scoala nu mai sunt șanse sa mă întorc, și deși nu ne-au anunțat oficial ca e groasă, am început sa mi caut de lucru. Am fost cateva saptamani fashion advisor și la final de luna am găsit și un full time in igaming.

Septembrie-trainingul la noul job m-a cam tampit așa ca mi-am luat cateva zile si-am fugit în Gozo.

Octombrie– am început lucrul efectiv și m-am simțit oarecum tampita o perioada.

Noiembrie– idem Octomrbie.

Decembrie– făcut abonament la sala. Încheiat anul cu bine

Alte 5 luni de pandemie

Cum au zburat ultimele luni, n am habar. Inca ma uit la calendar și parcă nu-mi vine sa cred ca e final de Septembrie.

Ce-am făcut lunile astea? Pai.

Mai– a fost fain, am tinut-o cu exerciții de dimineață, meditatie, yoga dupa-amiaza și plimbarea de 7 km seara. Si a fost bine.

Am reparat balconul cu ciment, schimbat instalatia de apa de pe casa iar vecinii mei au decis ca asa nu se mai poate, mie-mi trebuie bărbat. Mno si mi-au adus barbat, ca na, doar is fata de treaba. Atât ca au uitat ca eu am aproape 40 de ani și mi-au adus un puști de 30. Nu ca varsta ar fi o problema, insa…treaba asta merita post separat. Ca idee, pustiul nu ieșea cu ai lui în oraș „ca astia-s săraci și mananca numai la restaurantele din cartier, iar el are standarde și se duce numai la d-astea cu stele Michelin”. Si da, trăia în casa părinților, atât ca el avu norocul cu un business care a mers al dracu de bine. Mai ales în vremurile astea

Iunie și Iulie am început un curs intensiv de English for Business, care mi-a ocupat 5 zile pe saptamana cate 4 ore, timp de exact 8 saptamani. Nu e ca as fi vrut eu fix atunci asta, dar cursul era gratis și am zis ca e păcat. O saptamana de curs costă normal pe la 500 de euro..

A venit si caldura, am renuntat la exerciții și am rămas doar cu plimbarea de seara.

Am fost de cateva ori la mare, un pic in Comino, un pic în Gozo și-n același timp am început sa simt cum stresul își pune amprenta. Sau poate nevoia mea de stabilitate. Am început sa constientizez ca nu voi mai avea jobul de dinainte și ca să-mi caut altul, nu o sa fie așa ușor.

August, am imbratisat pentru 3 saptamani cariera de Fashion Advisor. Stiu suna cool, dar job mai aiurea nu se putea. Bine, era part time și am zis sa mai lucrez ceva pe langa banii de la guvern, dar recunoscu nu fu o alegere inspirată. Plus, nu vreau sa vorbesc despre salariu :-))) Alta gluma proasta. Din prima saptamana am știu deja că n-am de gand sa stau prea mult.

Si-n August cota de stres a ajuns la o limita nasoala. Am realizat ca jobul de la scoala e pierdut, dacă n-au avut nevoie de noi în high season, era evident ca n iarna nu vor avea nevoie. Apoi a murit bunicul și mama m-a anuntat ca trebuie sa facă o operație la genunchi, ceva cu 5 saptamani de spitalizare. In Germania. Că acolo e contractul ei de munca. Cateva saptamani am văzut stele verzi.

S-apoi, printr-un noroc chior am găsit job. Cu ajutorul unei fete dragi. Am început pe 31 August și cumva am simțit ca măcar financiar, o sa ajung la o stabilitate.

Septembrie prima luna de training, cand m-am simțit cea mai blonda ever. Nu știu dacă trainingul în sine, sau poate ca eram eu cu nervii prastie. Sau poate domeniul care pe mine numa fascineaza neam.

Ca idee, job-ul nu e tocmai rău. Ba dimpotriva, lumea sanatoasa la cap face eforturi să găsească un job in igaming. Ce mi place? Întâi ca pot lucra de acasă, echipa ca-i faina și apoi salariul, care e mult mai bun decat ce luam de la scoala. Ce nu-mi place? Pai turele de noapte…si faptul ca s ture alandala…

Aprilie pe scurt

Aprilie fu prima luna petrecuta in Malta, în care nu am lucrat nici măcar o zi. Corona times, yeah. Suntem într-un soi de șomaj tehnic, nu se știe pana cand sau dacă vom avea job-ul înapoi. Totul depinde de aeroport, șefii spun ceva despre Septembrie…dar…nu e nimic clar. Tot ce mi-am propus de la bun început a fost sa nu mă agit degeaba sau să-mi caut acum un alt job, pentru ca oricum șansele sa găsești ceva cat de cat ok în perioada asta, sunt undeva spre zero. In schimb am ales sa respir, să-mi fac de lucru prin casa si sa fac cam tot ce mi-am dorit eu în trecut, dar n-am apucat din lipsa de timp liber.

Asa ca bagai o curatenie d-aia gen Marie Kondo, cu hainele în varf de pat și spus bye bye la alea care „don’t bring me joy” 🙂 După ce ca aveam eu cateva, acum chiar am rămas cu mai nimic. Însă e fain frumos în camera mea, toate-s la locul lor și tare-mi place.

Am pus și silicon în bucătărie, eu cu manutele astea doua, iar în perioada următoare am în plan sa produc niște ciment de la vecinu și sa repar balconul. Acolo am ajuns 🙂

Am văzut cea mai tare serie ever, Vis-a-Vis pe Netflix, care deși nu era deloc genul meu de film, m-a prins intr-un mare fel.

De Paste nu știu ce m-a apucat, dar am vrut sa fac cozonac, așa ca Teo mi-a dat o rețetă si-am facut amandoua cozonac. Asta fu rezultatul la mine.

Acum rad, pe moment m-au apucat toți dracii posibili de pe pamant. Pană la urma am avut cozonac, pentru că la Teo coca a crescut așa de mult incat i-a și rămas iar restul a ajuns la mine in cuptor si s-a transformat într-un mini cozonac. Ta dammmm

După aceasta intamplare Teo a zis ca gata, nu mai sheruim retete, asa ca i-am dus ei niste fasole si carnati si am primit in schimb rezultatul de-a gata. Așa ca am avut și fasole cu carnati si ceapa…care fu waw, Deci waw. Am primit si paine home made, d-aia făcută la masina de paine de la Tina și niște salată de boeuf de la Rita, asa ca usurel trecu si Pastele asta.

În rest…fac mișcare zilnic cam cate o ora, și chiar mă gandesc sa ajung la doua ore, dacă mă plimb cate o ora seara, dupa cina 🙂 Am făcut plin de Vitamina D și încerc sa stau zilnic macar o ora pe terasa la soare. Habar n-am cum sa explic, dar parcă ajuta …la psihic mai ales. Plus nitica meditație- că uite în sfarsit am timp, și ceva yoga așa ca pentru incepatori. Am mai si citit dar putinel.
Ieri am fost sa ne luăm măști reutilizabile din bumbac, pentru ca de luni, nu mai ai voie in magazine sau bus fără ele. Și tot de luni se vor deschide și toate magazinele, doar barurile și restaurantele raman inchise. Nu sunt eu shopping addict, da’ o tura prin magazine parca as da.

Cumva am reușit sa fac cam tot ce mi-am propus pentru luna asta, curatenia am facut-o (inca mai am un pic, ce-i drept), miscare am facut, tot ce nu prea mi-a ieșit e partea cu slabitul și cu cheltuielile. În sensul ca n-am mai dat jos iar la cheltuieli am sărit nițel peste buget. De fapt, problema nu e ca am sărit peste buget, ci ca pur și simplu am uitat ca sunt cheltuielile extra în afara de mancare. Welcome to the adult life, Gabriela!

Ce vreau pentru luna Mai? Pai cum m-am laudat, sa-mi iasa plimbarea de seară măcar de 5 ori pe saptamana, sa o țin tot așa cu exercițiile, meditatia si yoga, ca pare sa-mi aduca niste liniste printre neuroni. Și daca as vedea 75 de kilograme pe cantar la final de luna, ar fi un vis. Sper sa tina astia in continuare treaba cu social distancing, ca mie-mi place asa.

Saptamana 5 și 6 de izolare

Au trecut relativ ușor saptamanile sau poate am simțit asta pentru ca în Malta nu au fost cine știe ce restricții. Puteai sa iesi oricand la plimbare sau la plajă, cu toate astea n-am ieșit, decât joi seara la o plimbare lungă. Si de 1 Mai, am ieșit la plajă cateva ore, cat sa aud marea și sa simt nisipul ala fin. Si bine a fost.Am ramas la acelasi program, mic dejun in pat sau pe terasa, stat la soare pana la pranz, exercitii, pranz..liste, listute cu planuri despre ce gatesc si ce cumpar mancare- ca oricum altceva n-as avea ce sa cumpar si sa vreau 🙂 dupa 3 la soare iar,la 5 yoga..cina…si cam asta e ziua. Iar seara filme.

Ce-a mers bineAm continuat cu mișcarea zilnică ba chiar după plimbarea de joi am ajuns la concluzia ca as putea ieși în fiecare seara sa mă plimb, macar o ora. Cred ca partea asta cu mișcarea e singura despre care sunt tare mandra. Apoi, de 2 saptamani am inceput sa meditez în fiecare seara cate 10 minute, exerciții simple de meditatie ghidata..și parcă îmi place. O sa încerc sa fac și dimineața. Poate asa se face ceva mai liniște printre neuronii mei cei blonzi. Si yoga-mi place tare mult, am de gand sa practic și după ce se termina nebunia cu corona. Faptul ca telefonul imi arata notificarea ca am petrecut o ora si jumate pe facebook seara cand is in pat, iar e semn bun. Teoretic. Ca na, dragu de el nu arata cat pierd si pe instagram.

Ce n-a prea mers ca… am reușit să-mi dau iar programu peste cap și cateva seri am luat pastile de somn. Dar am reușit sa rezolv problema cu plimbarea de seara, imediat dupa cina.

Una peste alta, am in sfarsit timp pentru mine si sufletul meu. Inca pot sa vad partea pozitiva..da?