Eşti însărcinată?

Azi iar am avut o zi d-aia infernală la muncă. Da’ nu de asta mă vait. Ieri seara, la o pizza mă întâlnesc cu un fost vecin, care după ce mi-a aruncat o privire, m-a întrebat: „Eşti însărcinată? În câte luni?”. Am simţit că mi se urcă sângele la cap şi m-am abţinut cu greu să nu îl strâng de gât. Deşi, dacă mă gândesc mai bine, omu avea dreptate… Că na, s-a dus dracu silueta de acu câţiva ani…
Trebe să iau măsuri urgente…că nu se mai poate!! Chiar nu… Am încercat eu ceva, de e evident că n-a dat roade. Păcat că încă nu am voie să fac sport…

Anunțuri

Eu n-am facebook!!! E grav?

De câteva zile, peste tot aud numai de facebook. Majoritatea ăstora din juru meu, au FB. Iar eu n-am. Şi mă întreb cât o fi de grav….
Drept să spun, nu e că sufăr în vreun fel, că n-am minune d-asta. Nu-i contest în nicun fel calitaţile, pe care sunt sigură că le are….Doar mă întreb dacă era rost să-mi fac şi eu, adică să intru în rîndul lumii. Mai tare aş fi curioasă să aflu dacă are „efecte” adverse…Ştie careva?

De ce nu suntem fericiţi?

Uneori uităm de noi. Preferăm să muncim cât 10, să ne scufundăm în ore suplimentare la birou, numai ca să nu dăm nas în nas cu problemele. Cu lucrurile care ne fac nefericiţi. În timp, uităm cine suntem. Uităm de lucrurile care ne fac fericiţi cu adevărat. Şi ajungm doar să ne văităm, sau să forţăm un zâmbet pe chip, pentru că aşa trebuie. Sau pentru ca alţii să nu îşi dea de ce simţim cu adevărat.

De ce nu sunt fericită? Asta a fost întrebarea care mi-a răsărit în minte, într-una din zilele trecute. Abia atunci am realizat că trecuse mult timp, de când nu mai făcusem ceva, doar pentru că aşa aş fi vrut eu. Oarecum normal, în condiţiile în care de dimineaţa şi până seara, stau cu nasu’ în laptop. Că na, să ai 2 job-uri, nu e chiar floare la ureche. Mai ales cu şefi care nu ştiu ce-i aia viaţa personală. Şi pentru ce? Că banii oricum nu îmi ajung niciodată. Iar la un calcul mai atent, am descoperit că oricum, din salariul ăla nu mă alegeam cu nimic. Adică, dacă scădeam factura la telefon (discuţii în interes de serviciu), rata la un nou laptop (că trebuia unu nou), nu mă alegeam cu mai nimic. Ba da. Cu nervi, draci, stres, zi şi noapte stat cu ochii în laptop, week-end-uri duse dracu. Şi am renunţat. Am rămas cu celălat job, nu mai am stresu’ pe care îl aveam înainte, nu mai fac rate pt un laptop nou şi nu mă mai doare capu.
E adevărat că banii insuficienţi, înseamnă neajunsuri Însă şi să te stresezi ca tâmpitu (chiar şi pe un salariu bun), nu ştiu dacă merită. Ajungi cu nervii la pământ şi numai să te bucuri de viaţă nu îţi mai arde. Mai bine liniştit şi cu mai puţini bani. Cred că viaţa e mult prea scurtă iar uneori, din varii motive, uităm să ne bucurăm de ea. Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Nu am pretenţia că eu schimb lumea, însă cred că merit mai mult timp pentru mine. Vreau să mă plimb, să stau duminica în vârfu patului şi să mă uit la un film, să îmi fac planuri pentru după amieze. Şi o să îmi fac.
Vreau să îmi fie drag să mă duc la muncă Evident, nu mă aştept să stau acasă şi să îmi pice banii din cer. O să îmi caut încă un job, însă vreau să mă duc la muncă de drag. Nu mi-e frică de muncă sau de ore suplimentare. Dar vreau să fiu respectată şi să ajung acasă mulţumită de ce am făcut, nu plină de draci.

Mi-am dat demisia

DA. Azi mi-am dat demisia. (nu sunt şomeră, pentru că mai am un job)

Problema e ca acum, nu regret absolut deloc. Sper să nu regret mai târziu. Si DA, mă simt tare bine! Am ascultat muzică, am cântat…deci sunt ok. Să vedem ce va urma!!!!

MULTUMESC din suflet fetelor pentru sustinere!

Îmi vreau viaţa înapoi!

După ce am vorbit câteva minute cu o prietenă bună, am decis să renunţ definitiv la job-ul care mă termină de nervi. Am ajuns să vin acasă plină de draci, doar pentru că şefei mele îi place să îmi strice zilele. Ajung la balamuc în ritmu ăsta.

Nu are sens să îmi bat joc de tinereţea mea, să lucrez duminică de duminică, să mă trezesc în miez de noapte şi să dau nas în nas cu morţi, răniţi, spânzuraţi sau alte categorii d-astea. Da, e adevărat că m-am bucurat la banii primiţi şi că nu mă duc la muncă la ora 08.00. Însă dacă fac un calcul, nu m-am ales cu mai nimic. Iar stresul, faptul că nu pot şi eu să mă trezesc la prânz duminica, că nu pot să îmi fac planuri pentru week-end, nu justifică salariul. O viaţa am! Mi s-a luat să stau cu nasu’ îl laptop de dimineaţa până seara iar la final să văd doar şefi nemulţumiţi. Şi să fiu obligată să le suport şi frustrările. Deci nu. Nu mai pot.

Prefer să rămân cu job-ul care nu îmi mănâncă zilele, cu mai puţini bani, dar să fiu liniştită. Fără telefoane în miez de noapte, fără alergat după accidente, fără morţi, fără week-enduri muncite, fără dureri de cap. Ş’apoi oi vedea. De foame n-o să mor, e clar. Sper doar să nu regret alegerea făcută.

Încep să mă adun. Şi răspund la o leapşă.

După nişte momente nasoale, încep să mă adun. Mâine estimez că-mi dau demisia de la unul din job-uri (mi s-a luat de oameni fără bun simţ, care nu au viaţă persoanală şi care din lipsă de activitate, îmi mănâncă zilele. Sunt cu nervii la pământ, chiar nu mai pot). Ce o sa fie după, nu ştiu. Măcar o să fiu mai liniştită. Cum m-oi descurca doar cu un salariu, iar n-am idee. Sper totuşi să mă răzgândesc…

Şi ca să mă mai relaxez niţel, am primit o leapşă tare drăguţă de la Delia Iacob
Aşa am răspuns.
SUNT: tare tâmpită! De obicei cu zambetul pe buze, pentru că ştiu să mă bucur de lucrurile mărunte. Mai rar, sunt tristă şi asta când cineva mă dezamăgeşte. Da-mi revin repede !
AȘ VREA: să îi văd pe ai mei fericiţi
PĂSTREZ: lucurile primite de la cei dragi şi toate amintirile frumoase
MI-AȘ FI DORIT: să fiu mai egoistă
NU ÎMI PLAC: oamenii care au impresia că sunt buricul pământului
MĂ TEM: de prostia unora
AUD: prea multe lucruri nasoale
ÎMI PARE RĂU: când nu pot să ajut pe cineva
ÎMI PLACE: să dorm cu cineva în pat, să mă întâlnesc cu prietenii, să văd marea, să mă simt iubită şi ador animalele. Îmi place să beau ceai cu miere, compotul cald şi să mă uit la filme.
NU SUNT: nesuferită
DANSEZ: destul de rar
CÂNT: când sunt fericită
NICIODATĂ: n-o să mă las călcată în picioare
RAR: plec în excursii (si-mi pare tare rău că nu pot să vizitez mai mult)
PLÂNG: când sunt tristă sau dezamăgită
SUNT CONFUZĂ: destul de rar
AM NEVOIE: să mă simt iubită sau apreciată pentru ceea ce fac
AR TREBUI: să câştig şi eu ceva la loto, la o tombola, sau macar sa gasesc niste bani pe jos
AȘ PUTEA: să am un salariu mai mare

O dau mai departe, pentru toţi cei care vor să răspundă!