Telefon jmecher

Eu am o problemă cu telefoanele. Nu ştiu cum se face, că îmi cad toate din mână. Din acest motiv, de vreo câteva luni am ajuns în situaţia în care am 3 abonamente (vodafone, orange şi cosmote) plus o cartela şi un singur telefon care să funcţioneze. Iar calvaru’ de zi cu zi era să frec de zeci de ori, abonamentele în singuru’ telefon. (Că na, am numere pe fiecare cartelă).

În seara asta, al meu văr îmi spune că are un prieten care vinde un telefon. Mă uit la el şi fu’ dragoste la prima vedere. (Am uitat să precizez că telefonu ăla bun al meu e un Nokia fără culori, fără cameră.) Încântată de bijuteria din mâini, care se potriveste de minune cu o inimioara la care ţin mult, filmează, are jocuri, face poze şi are şi bliţ şi stabilizator, decid că e cazu’ să intru şi eu în rându’ lumii şi să mi-l cumpăr. (Să nu mai râdă lumea de mine că îmi cumpăr numai cărămizi)

Mândră tare de noua achiziţie (un sony k800i folosit evident), mă apuc să trimit şi eu sms-uri. Acu’ am primit un sms si dădui să-l citesc. Că doar am telefon jmecher. Când să deschid sms-ul primit, SURPRIZĂ!! Nu pot să-l citesc!!!

Acu-s 2 variante. Fie telefonu’ meu jmecher e atât de jmecher încât nu citeşte decât sms-uri de dragoste. (Visez si eu, na. Doar n-o să zic că s-a dus telefonu). Fie ăl de mi-a trimis sms-ul e atât de zob, încât mi l-a trimis gol. Drept să spun, niciuna din variante nu mă încântă.

Acu aştept să vină al meu frate, să elucidez misteru. Până atunci, fac spume.

UPDATE. Telefonu e ok. Mai puţin joistikul, care se blochează când vrea muşchii lui. Şi atunci nu mai vrea de nicun fel. D+asta nu a mers aseară.

Reclame

Blondă în devenire

E 2 noaptea si nu pot să dorm. Mâine mă fac blondă. Nu emoţiile mă doboară. Ci nervii! D-asta nu pot să dorm. Nu-s tampită. Doar stresată. Cred că descopăr o nouă fobie. Aia de coafeze.

Ultima vizită la coafor, asta acu 4 luni. După nişte experienţe nefaste, am decis să mă duc la ăl mai fiţos (a se citi scump), coafor. Am intrat cu paru castaniu inschis, cu o lungime medie şi-i spun cucoanei: „Vreau să mă tundeţi bob asimetric (d-ăla mai lung în faţa şi mai scurt în spate) şi să mă faceţi blondă”. La final, am plătit un sfert de salariu iar ai mei când m-au văzut, au râs jumătate de zi. Drept să spun, aveau şi de ce. În loc de bob eram căprită ca toţi dracii şi nici urmă de blond. Aveam în cap 10 culori, majoritatea cu tentă de roşcat. Iar eu urăsc roşcatul. Plus că se vedeau firele albe.

Mama, disparată că nu m-am mai tuns de vreo 4 luni, azi mi-a făcut programare la coaforu ei. Şi mâine mă duc. Doamne ajută!

UPDATE . Din fericire coafeza era ocupată cu o altă clientă şi i-am spus că revin cu un telefon în altă zi. Bine că am scăpat. Se uita aia la mine de parcă mă dusesem să îi cer bani, nu să îi dau. Nu mi-a plăcut faţa ei, aşa că n-o să mă mai întorc acolo. Deci, momentan sunt ok.