Îmi vreau viaţa înapoi!

După ce am vorbit câteva minute cu o prietenă bună, am decis să renunţ definitiv la job-ul care mă termină de nervi. Am ajuns să vin acasă plină de draci, doar pentru că şefei mele îi place să îmi strice zilele. Ajung la balamuc în ritmu ăsta.

Nu are sens să îmi bat joc de tinereţea mea, să lucrez duminică de duminică, să mă trezesc în miez de noapte şi să dau nas în nas cu morţi, răniţi, spânzuraţi sau alte categorii d-astea. Da, e adevărat că m-am bucurat la banii primiţi şi că nu mă duc la muncă la ora 08.00. Însă dacă fac un calcul, nu m-am ales cu mai nimic. Iar stresul, faptul că nu pot şi eu să mă trezesc la prânz duminica, că nu pot să îmi fac planuri pentru week-end, nu justifică salariul. O viaţa am! Mi s-a luat să stau cu nasu’ îl laptop de dimineaţa până seara iar la final să văd doar şefi nemulţumiţi. Şi să fiu obligată să le suport şi frustrările. Deci nu. Nu mai pot.

Prefer să rămân cu job-ul care nu îmi mănâncă zilele, cu mai puţini bani, dar să fiu liniştită. Fără telefoane în miez de noapte, fără alergat după accidente, fără morţi, fără week-enduri muncite, fără dureri de cap. Ş’apoi oi vedea. De foame n-o să mor, e clar. Sper doar să nu regret alegerea făcută.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Îmi vreau viaţa înapoi!&8221;

  1. frmshk zice:

    Prea de multe ori facem in viata lucrurile pentru ca trebuie si nu pentru ca ne dorim. Daca ai posibilitatea sa alegi – asta doar tu stii, calculand avantajele si dezavantajele, plusurile si minusurile – alege sa te simti tu mai bine cu tine insuti. Banii – da, nu putem fara ei si viata toata e o lupta pentru a obtine bani (ei da, si dragoste) – insa nu inseamna chiat tot. Daca tot ai ales sa renunti la un job macar bucura-te de perioada un pic mai libera, plimba-te, citeste, fa lucruri care sa iti faca placere si sa iti ridice moralul. Incearca sa vezi, dincolo de nori, soarele. Ca e acolo, clar.

  2. mazgalica zice:

    O, Doamne! De câte ori am zis că-mi dau demisia de la primul job. O dată mi-am scris şi cererea dar am fost convină să rămân. Te înţeleg perfect, aceleaşi nemulţumiri le aveam şi eu: munceam de dimineaţa până la 7-8 seara,uneori chiar şi 9-10, mă trezeam stresată în fiecare zi întrebându-mă „oare astăzi ce mai scriu, oare o să fie mulţumiţi şefii?” Să nu mai spun de weekendul pierdut. Nu puteam să-mi fac niciun plan sau să plec undeva pentru că duminică eu lucram, uneori mai erau conferinţe de presă ori alte evenimente şi sâmbăta.
    Când s-a închis ziarul am simţit o mare uşurare deci să nu-ţi pară rău pentru decizia luată. Eşti tânără iar sănătatea contează mai mult decât orice dar mai ales contează să te simţi bine psihic.Profită de timpul ăsta liber şi fă tot ce nu ai avut timp să faci:)

    • ella zice:

      La mine demisia a venit dupa ce sefa mea a venit cu replici gen „schimbam foaia”, „la mama dracu”,asta in conditiile in care muncesc cat pt 2 persoane.
      Am acceptat sa renunt la week-enduri, doar de dragu ziarului, am acceptat sa fac si munca pe care o facea colega dinaintea mea, fara sa cer 1 leu in plus, si ea vine si-mi spune ca nu ma implic??? Sa gaseasca pe alta mai buna si care sa se implice mai mult. Mi s-a luat sa ii suport eu crizele de isterie.
      Si da, vreau sa profit de timpu liber (atat cat o sa fie ca mai am un job). Acum o sa am week-end liber, dupa-amieze libere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s