De ce nu suntem fericiţi?

Uneori uităm de noi. Preferăm să muncim cât 10, să ne scufundăm în ore suplimentare la birou, numai ca să nu dăm nas în nas cu problemele. Cu lucrurile care ne fac nefericiţi. În timp, uităm cine suntem. Uităm de lucrurile care ne fac fericiţi cu adevărat. Şi ajungm doar să ne văităm, sau să forţăm un zâmbet pe chip, pentru că aşa trebuie. Sau pentru ca alţii să nu îşi dea de ce simţim cu adevărat.

De ce nu sunt fericită? Asta a fost întrebarea care mi-a răsărit în minte, într-una din zilele trecute. Abia atunci am realizat că trecuse mult timp, de când nu mai făcusem ceva, doar pentru că aşa aş fi vrut eu. Oarecum normal, în condiţiile în care de dimineaţa şi până seara, stau cu nasu’ în laptop. Că na, să ai 2 job-uri, nu e chiar floare la ureche. Mai ales cu şefi care nu ştiu ce-i aia viaţa personală. Şi pentru ce? Că banii oricum nu îmi ajung niciodată. Iar la un calcul mai atent, am descoperit că oricum, din salariul ăla nu mă alegeam cu nimic. Adică, dacă scădeam factura la telefon (discuţii în interes de serviciu), rata la un nou laptop (că trebuia unu nou), nu mă alegeam cu mai nimic. Ba da. Cu nervi, draci, stres, zi şi noapte stat cu ochii în laptop, week-end-uri duse dracu. Şi am renunţat. Am rămas cu celălat job, nu mai am stresu’ pe care îl aveam înainte, nu mai fac rate pt un laptop nou şi nu mă mai doare capu.
E adevărat că banii insuficienţi, înseamnă neajunsuri Însă şi să te stresezi ca tâmpitu (chiar şi pe un salariu bun), nu ştiu dacă merită. Ajungi cu nervii la pământ şi numai să te bucuri de viaţă nu îţi mai arde. Mai bine liniştit şi cu mai puţini bani. Cred că viaţa e mult prea scurtă iar uneori, din varii motive, uităm să ne bucurăm de ea. Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Nu am pretenţia că eu schimb lumea, însă cred că merit mai mult timp pentru mine. Vreau să mă plimb, să stau duminica în vârfu patului şi să mă uit la un film, să îmi fac planuri pentru după amieze. Şi o să îmi fac.
Vreau să îmi fie drag să mă duc la muncă Evident, nu mă aştept să stau acasă şi să îmi pice banii din cer. O să îmi caut încă un job, însă vreau să mă duc la muncă de drag. Nu mi-e frică de muncă sau de ore suplimentare. Dar vreau să fiu respectată şi să ajung acasă mulţumită de ce am făcut, nu plină de draci.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;De ce nu suntem fericiţi?&8221;

  1. INTJ zice:

    nu uitam numai sa ne bucuram de lucrurile marunte … mai grav mi se pare ca uitam si sa-i bucuram pe altii cu (alte) lucruri marunte (de ex. un simplu zambet).

    • ella zice:

      Uite, in ciuda greutatilor nu am uitat sa zambesc si sa multumesc celor din jur, pentru cel mai mic gest.
      Gandindu-ma prea mult la altii, am uitat sa ma gandesc si la mine. Insa, din cate vezi, am inceput sa remediez problema.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s