:-) Da, zâmbesc din nou!!!

Săptămâna asta a fost tare interesantă. Am descoperit cât de bine poate să îmi fie fără o şefă care să îmi mănânce zilele, am văzut cât de relaxant poate să fie să munceşti fără stres şi am constat că uitasem cât de bine e să îmi acord timp doar pentru mine şi pentru lucrurile care îmi fac plăcere. În concluzie, zâmbesc din nou şi-s liniştită. Mai ales că cineva drag mie, a promis că îmi trimite o scrisoare adevărată, prin poştă!!!

Apoi:
mi-am dus actele pentru angajare (aşa că în toamnă, aş putea să fac un împrumut pentru o maşină)
– o să intru şi eu în rândul lumii, pentru că şefii au decis să îmi facă şi mie card (e mai comod să ne plătească salariile aşa)
m-am pus la dietă. Acu…nu e dietă, dietă, da măcar încerc să mănânc sănătos
– am ajuns şi eu în sfârşit, să cânt la acordeon!!
– m-am riscat să îmi anunţ şefii că o să încep un nou proiect la locul de muncă. E ceva nou pentru mine, sunt foarte încântată şi o să îmi aducă şi ceva bani în plus!!
– am aflat că pot să am tot week-endul liber, dacă fac curăţenia generală de vineri seara!!!

Vă doresc tuturor un week-end cât mai plăcut, alături de cei dragi!

Mi-am luat morcovi

Mda…Azi mi-am luat morcovi. Aşa ceva n-am mai făcut până acu’. Nu m-a luat capu…doar sunt la dietă şi am decoperit că uneori mă apucă chefu’ de ronţăit, mai ales seara. Şi ca să nu bag prostii în gură, adică saleuri, prajituri sau alte alea cu mii de calorii, mi-am luat morcovi. Juma’ de kil. Ca să rod când mă apucă foamea. Da’ nu cumva o să devin portocalie de la atâţia morcovi???

Înapoi la normalitate

Al doilea week-end în care nu am lucrat 🙂 Parcă nu-mi vine să cred…După curaţenie, un fresh în oraş şi o baie lungă, m-am apucat de chestiuni arzătoare. Respectiv am început să caut meniuri dietetice, exerciţii…şi multe informaţii despre slăbit. Nu se mai poate! Cântarul arată 68 de kg. Am tot zis că fac ceva…însă…doar adaug kile pe mine.

Nu am de gând să mă înfometez, nici să iau pastile şi nici nu cred în chestii gen „slăbeşti 10 kile în 10 zile”. Am nevoie de un meniu prestabilit pentru care trebuie să fac cumpărăturile cu o zi înainte. Altfel, mă bazez pe ce am în frigider…şi de obicei, nu găsesc nimic sănătos.

Cred că am găsit ceva destul de potrivit. Adică am mic dejun consistent, 2 gustări, prânz şi cină. (Fără prăjeli, fără grăşimi… În schimb, cu multe proteine, fructe şi legume). Combinat cu exerciţii fizice (pentru început uşoare), meniul ăsta ar trebui să dea reazultate. Acum sunt încă în stadiul în care pun la punct toate detaliile, mâine fac ultimele cumpărături iar de luni…mă pun la treabă. Trebuie să verific şi stocul cu creme hidratante, pentru că masajul va face parte din activităţile mele zilnice. Nu vreau vergeturi, că am destule!

Am citit că pentru a da jos 1 kg de grăsime, trebuie să ard 7.000 de calorii!!. WAW. E clar că o să am de muncă. O să îmi calculez necesarul de calorii si o sa tin jurnal cu ce mananc in fiecare zi. Să vedem ce iese! O sa ma cantaresc in fiecare zi de luni si o sa ma masor.

Acum merit şi eu un film şi cred că aleg „Love and Other drugs”. Am vrut să îl mai văd în urmă cu ceve vreme, dar…am renunţat.

Lucrurile care îmi fac viaţa mai frumoasă

În urmă cu câteva zile, am primit de la Delia Iacob o leapşă despre 10 lucruri mărunte care îmi fac viaţa mai frumoasă. Îi mulţumesc şi răspund cu mare drag!

1. prezenţa celor dragi (fie că e vorba de familie, prieteni, iubit…pentru mine contează enorm). Îmi e de ajuns să îi ştiu lângă suftletul meu iar lucrul ăsta îmi face zilele mai frumoase.
2. fresh-ul de portocale
2. vinul fiert cu scorţişoară sau un ceai cald cu miere, în serile friguroase de iarnă
4.ciocolata cu alune caramelizate, de la Heidi 🙂
5.un zâmbet
6.Un film bun, de preferat o comedie. Şi dacă nu sunt singură, e şi mai bine!
7.o masă la Mc Donald s. (Ştiu că nu e sănătos. Fac asta maxim o dată pe lună)
8.o baie lungă în cadă
9.să adorm la el în braţe
10. week-end-urile

Prima mea prăjitură!!!

Îs tare mândră! Am reuşit să fac prima mea prăjitură!! 🙂 . Şi a ieşit chiar bună! Parcă nu-mi vine să cred…Se cheamă Bounty Bars, iar reţeta am luat-o de pe blogul Laurei Sava

sursa poza Laura Sava blog

Acum…recunosc că nu a ieşit exact ca prăjitura Laurei (adică blatul meu a fost ceva mai dubios, stratul de crema de cocos la mine a iesit mai subţirel), dar…e foarte bună!! V-o recomand cu mare drag!

Încep să se vadă efectele, după ce am renunţat la cel de-al doilea job!! Adică am şi eu timp liber. Şi am început să stau şi prin bucătărie şi chiar să gătesc. Următorul pas, este să fac şi mâncare- evident sănătoasă, adică să mă pun la dietă şi să mă apuc de sport. Nu de alta, dar azi, iar m-a întrebat cineva dacă sunt însărcinată!

Lucruri pe care nu le ştiţi despre mine

Mâzgălica m-a provocat să vă spun 7 lucruri pe care nu le ştiaţi despre mine. Şi am răspuns, cu multă plăcere!

1.Mulţi ani, nu m-am atins de prăjituri. (Aveam impresia că sunt bucăţi de pâine colorată, înmuiate în apă). Cel mai tare era de ziua mea, în februarie, adică în plină iarnă, când mama îmi făcea tort de îngheţată, că altă variantă nu avea. Prin liceu, cred că am gustat prima prăjitură şi am descoperit, cu stupoare, că nu era aşa nasoală pe cât îmi imaginasem eu. Ba chiar a început să-mi placă.

2.Când eram mică, pupam purceluşii abia născuţi, pe rât. Spre disperarea bunicilor. La fel procedam şi cu vacile şi oile, pe care le pupam pe bot.

3.Nu mănânc şi nu am mâncat vreo dată carne pe miel sau de vită.

4.Când eram mică, visam să mă fac vânzătoare de îngheţată!

5.Când eram în generală, mama era speriată de cât de mult citeam. După ce am terminat cărţile din biblioteca personală, începusem să împrumut de la Biblioteca Municipală, iar mama, de teamă să nu citesc prea mult, le ascundea şi mi le dădea cu „porţia”.

6.Mi-a plăcut mult matematica. În generală, aveam cele mai mari note iar pentru mine, a rezolva o problemă de matematică, era o adevărată plăcere. În timp ce alţii auzeau replici gen: „Treci la teme!”, ai mei îmi spuneau: „Lasă matematică şi mai ieşi la joacă!”

7.Dacă până la vreo 33 de ani, n-o să am o relaţie stabilă, mă gândesc serios să înfiez un copil.

Prdeau leapsa Deliei Iacob, Ruxandrei , Dianei şi DianeiEmma.

Gânduri

Săptămâna asta împlinesc 29 de ani…

Ar fi multe spus…în anii ăştia am adunat mii de dorinţe şi în acelaşi timp mii de dezamăgiri. Am învăţat să fiu puternică, să am încredere în mine, să iubesc tot ce e în jurul meu şi să mă bucur de lucrurile mărunte…. Am învăţat multe, în mod special despre oameni. Dacă mă gândesc bine, am fost norocoasă pentru că am avut curaj şi m-am agăţat de fiecare şansă pe care am avut-o.

Ce vreau de la viaţa? Păi eu nu vreau de la viaţa, vreau de la mine!. Nu vreau nimic să-mi pice din cer, vreau lucruri pe care să le obţin prin munca mea, de care să mă bucur şi să pot spune: „Da, asta am făcut pentru că am muncit eu!”.

Vreau să ştiu că celor de lângă mine le e bine…

Aş vrea o doză de fericire. Vreau să zâmbesc şi să spun, din toată inima: „Da, sunt fericită!!! Da, mi-e bine!”

Aş vrea oameni frumoşi lângă mine, mi s-a luat de nesimţiţi şi prefăcuţi. Mi s-a luat să îi înţeleg eu pe alţii, iar pe mine să nu mă înţeleagă nimeni. Am obiceiul să las mult de la mine, pentru că niciodată nu am vrut ca cineva să sufere din cauza mea. Se pare însă, că nu ăsta e secretul reuşitei. Sau cel puţin, în ritmul ăsta mie nu îmi va fi bine… Constat, uşor dezamăgită, că mulţi au profitat de bună voinţa mea…

Da… sunt un pic tristă…dar îmi trece!

sursa poza

Eu şi bucătăria

Că-s bombă în bucătărie, nu e nicio noutate. Cât de gravă e situaţia, am înţeles abia în urmă cu vreo trei luni. Era ziua mea onomastică şi cum am scăpat de la job am venit fuguţa acasă. În bucătărie dau pe mama şi de vară-mea, care are 18 ani. Mă uit lung, şi mama îmi explică zâmbind că a luat-o pe Ana să ne ajute, că noi (adică eu şi ea) nu prea ne pricepem la dulciuri si alte d-astea. Mă apuc şi eu să mă învârt printre ele, în timp ce mă uitam la asta mică cum facea creme, frişcă şi mă minunam de fiecare dată. În timp ce ea se purta de parcă ar fi născut-o ai ei mămică în bucătărie, eu mă gândeam că am 30 de ani şi că sunt cel puţin habarnistă în ale bucătăritului, iar ea la 18 ani, face orice. La un moment dat, în timp ce Ana învârtea de zor cu mixeru’ la o cremă, mă roagă să îi aduc „ponciul” (ulterior am aflat ca de fapt ii zice posh). Mă uit lung şi mă duc spăşită spre baie, să iau piatra ponce (că altceva în casă care să se cheme ponci, eu nu ştiam), întrebându -mă în acelaşi timp ce dracu’ o face cu piatra de călcâie în bucătărie. Când îi întind piatra ponce, începe vară-mea să râdă în hohote. Eu mă uitam ca curca-n lemne. După ce Ana termină partida de râs îmi explică şi mie. Că ponciul e de fapt chestia aia în care se pune frişca pentru ornat tortul. Să mai spun că a aflat tot neamu’ de acest mic incident..şi că au făcut aia mişto de mine, ori de câte ori mă vedeau…

sursa imagine

De week-end

Pentru mine, zilele de sâmbătă sunt trase la indigo. Cum e singura zi în care nu muncesc, mă trezesc pe la 12, bag o cafea mare şi apoi începe războiul.

Runda unu = curăţenie generală. Aspirator, praf, vase, maşini de spălat, înstins rufe, curat în sifonier. Circa două ore. (Curat nu fac pentru că sunt maniacă, ci pur şi simplu pentru că e singura zi când stau şi eu mai multe ore pe acasă. În cursul săptămânii nu am timp să fac mare lucru, iar sâmbăta ajung în stadiul în care trebuie să fur de prin vecini şosete curate, că la mine n-ai cum să găseşti)

Pe la 15.00, urmează masa în familie, de cele mai multe ori. Dacă am ghinionul să fiu singură, trebuie să mai şi gătesc.

Terminată faza asta, începe runda doi. O baie rapidă, cu spălat de claie, balsamuri, măşti…. şi apoi epilat, pensat, tăiat unghii, făcut unghii, îndreptat păr. (Fac toate astea sâmbătă, pentru că altfel n-am nicio şansă). Şi când se termină şi partea asta, e deja noapte. Nu noapte-noapte, da se face 7 seara..iar afară e întuneric.

Apoi, vine runda trei. Câteva ore de stat în faţa laptopului şi scris la greu. Evident, fără chef. Motiv pentru care mă apuca 3 dimineaţa scriind. Asta si pentru că în jur de 11 noaptea, mai ies şi eu la un ceai cald. Si uite asa se duc sambetele mele…. După care vine duminica, în care (cică ) muncesc până pe la 13, sau după caz şi mai târziu… Şi uite aşa, week-endurile mele sunt compromise.

Azi însă a fost altfel. Sau eu cel puţin aşa am simţit. A fost ultima sâmbătă în care am scris.. Aşa că adio week-enduri cu draci şi stres!!!! Sunt ani de când nu am mai avut şi eu un program de om normal. Adică sâmbătă şi duminică acasă, fără şefi… Abia aştept week-endul viitor. Parcă nu îmi vine să cred că pot să îmi fac şi eu planuri pentru sfârşitul de săptămână…