Eu şi bucătăria

Că-s bombă în bucătărie, nu e nicio noutate. Cât de gravă e situaţia, am înţeles abia în urmă cu vreo trei luni. Era ziua mea onomastică şi cum am scăpat de la job am venit fuguţa acasă. În bucătărie dau pe mama şi de vară-mea, care are 18 ani. Mă uit lung, şi mama îmi explică zâmbind că a luat-o pe Ana să ne ajute, că noi (adică eu şi ea) nu prea ne pricepem la dulciuri si alte d-astea. Mă apuc şi eu să mă învârt printre ele, în timp ce mă uitam la asta mică cum facea creme, frişcă şi mă minunam de fiecare dată. În timp ce ea se purta de parcă ar fi născut-o ai ei mămică în bucătărie, eu mă gândeam că am 30 de ani şi că sunt cel puţin habarnistă în ale bucătăritului, iar ea la 18 ani, face orice. La un moment dat, în timp ce Ana învârtea de zor cu mixeru’ la o cremă, mă roagă să îi aduc „ponciul” (ulterior am aflat ca de fapt ii zice posh). Mă uit lung şi mă duc spăşită spre baie, să iau piatra ponce (că altceva în casă care să se cheme ponci, eu nu ştiam), întrebându -mă în acelaşi timp ce dracu’ o face cu piatra de călcâie în bucătărie. Când îi întind piatra ponce, începe vară-mea să râdă în hohote. Eu mă uitam ca curca-n lemne. După ce Ana termină partida de râs îmi explică şi mie. Că ponciul e de fapt chestia aia în care se pune frişca pentru ornat tortul. Să mai spun că a aflat tot neamu’ de acest mic incident..şi că au făcut aia mişto de mine, ori de câte ori mă vedeau…

sursa imagine

Reclame

De week-end

Pentru mine, zilele de sâmbătă sunt trase la indigo. Cum e singura zi în care nu muncesc, mă trezesc pe la 12, bag o cafea mare şi apoi începe războiul.

Runda unu = curăţenie generală. Aspirator, praf, vase, maşini de spălat, înstins rufe, curat în sifonier. Circa două ore. (Curat nu fac pentru că sunt maniacă, ci pur şi simplu pentru că e singura zi când stau şi eu mai multe ore pe acasă. În cursul săptămânii nu am timp să fac mare lucru, iar sâmbăta ajung în stadiul în care trebuie să fur de prin vecini şosete curate, că la mine n-ai cum să găseşti)

Pe la 15.00, urmează masa în familie, de cele mai multe ori. Dacă am ghinionul să fiu singură, trebuie să mai şi gătesc.

Terminată faza asta, începe runda doi. O baie rapidă, cu spălat de claie, balsamuri, măşti…. şi apoi epilat, pensat, tăiat unghii, făcut unghii, îndreptat păr. (Fac toate astea sâmbătă, pentru că altfel n-am nicio şansă). Şi când se termină şi partea asta, e deja noapte. Nu noapte-noapte, da se face 7 seara..iar afară e întuneric.

Apoi, vine runda trei. Câteva ore de stat în faţa laptopului şi scris la greu. Evident, fără chef. Motiv pentru care mă apuca 3 dimineaţa scriind. Asta si pentru că în jur de 11 noaptea, mai ies şi eu la un ceai cald. Si uite asa se duc sambetele mele…. După care vine duminica, în care (cică ) muncesc până pe la 13, sau după caz şi mai târziu… Şi uite aşa, week-endurile mele sunt compromise.

Azi însă a fost altfel. Sau eu cel puţin aşa am simţit. A fost ultima sâmbătă în care am scris.. Aşa că adio week-enduri cu draci şi stres!!!! Sunt ani de când nu am mai avut şi eu un program de om normal. Adică sâmbătă şi duminică acasă, fără şefi… Abia aştept week-endul viitor. Parcă nu îmi vine să cred că pot să îmi fac şi eu planuri pentru sfârşitul de săptămână…