Eu şi bucătăria

Că-s bombă în bucătărie, nu e nicio noutate. Cât de gravă e situaţia, am înţeles abia în urmă cu vreo trei luni. Era ziua mea onomastică şi cum am scăpat de la job am venit fuguţa acasă. În bucătărie dau pe mama şi de vară-mea, care are 18 ani. Mă uit lung, şi mama îmi explică zâmbind că a luat-o pe Ana să ne ajute, că noi (adică eu şi ea) nu prea ne pricepem la dulciuri si alte d-astea. Mă apuc şi eu să mă învârt printre ele, în timp ce mă uitam la asta mică cum facea creme, frişcă şi mă minunam de fiecare dată. În timp ce ea se purta de parcă ar fi născut-o ai ei mămică în bucătărie, eu mă gândeam că am 30 de ani şi că sunt cel puţin habarnistă în ale bucătăritului, iar ea la 18 ani, face orice. La un moment dat, în timp ce Ana învârtea de zor cu mixeru’ la o cremă, mă roagă să îi aduc „ponciul” (ulterior am aflat ca de fapt ii zice posh). Mă uit lung şi mă duc spăşită spre baie, să iau piatra ponce (că altceva în casă care să se cheme ponci, eu nu ştiam), întrebându -mă în acelaşi timp ce dracu’ o face cu piatra de călcâie în bucătărie. Când îi întind piatra ponce, începe vară-mea să râdă în hohote. Eu mă uitam ca curca-n lemne. După ce Ana termină partida de râs îmi explică şi mie. Că ponciul e de fapt chestia aia în care se pune frişca pentru ornat tortul. Să mai spun că a aflat tot neamu’ de acest mic incident..şi că au făcut aia mişto de mine, ori de câte ori mă vedeau…

sursa imagine

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Eu şi bucătăria&8221;

  1. DianaEmma zice:

    Nu toată lumea trebuie să fie un bun bucătar. 😆
    Avea mama o vorbă, uneori dacă mergi în hypermarket și iei mâncare gătită de la raioanele speciale, ieși mai ieftin decât ai face acasă. 😀

    Până la urmă și nevoia te învață. La noi mama lucra până la 4-5 mereu, așa că atunci când veneam de la școală noi trebuia să ne facem de mâncare. În primară numai încălzeam mâncarea, după aia mai făceam o omletă, după aia un șnițel… până tot învățam.

    Dar până la urmă trebuie timp. Că dacă ai o carte de rețete sau un site bun, urmând pașii exact, oricum iese orice. 😀

    Eu zic că e bine că măcar e cineva în familie care știe. 😆

    • ella zice:

      Sunt hotarata sa schimb ceva, ca nu se mai poate. Iar incepand de saptamana vitoare, cand o sa am si mai mult timp liber, o sa ma ocup de aspectul ăsta. Şi o să încep cu nişte prajituri, că am văzut la tine şi pe blogul Laurei Sava, cateva retete exceptionale. Revin cu poze!!!

  2. ella zice:

    @ DianaEmma….mie si acum imi lasa gura apa, dupa ce am citit la tine pe blog despre clatitele alea umplute cu banane coapte…. Nu iti imagina ca ma apuc de cine stie ce chestii complicate. Pentru mine si clatitele intra in categoria prajituri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s