Aventuri cu primul card

Pana acum cateva saptamani, eu n-am avut card. Niciodata. Adica mereu am preferat sa stiu banii in portofel ( cum bunica-mea ii tinea in bastista), pentru ca asa simteam eu ca detin controlul asupra lor. Adica la ce sa iau salariul, sa il pun pe card, apoi sa il scot inapoi, iar la final sa mai dau si bancii comisioane? Mi se parea o tampenie. Sau cum sa platesc cu cardul la shopping? Daca n-am bani suficienti in cont si ma fac de ras? Sau daca ma duc undeva, la un magazin mai mic, si nu pot sa platesc cu cardul? Sa zicem ca in mare, astea au fost motivele pentru care nu mi-am facut card. BUN.

In urma cu vreo cateva saptamani, sefii astia noi au decis sa ne dea salariile pe card, asa ca (obligata) am intrat si eu in randul lumii. Convinsa fiind ca n-o sa ma decurc singura in veci cu bucata de plastic, am zis ca la primul salariu iau pe cineva cu mine sa scot banii de pe card. Azi ma anunta banca prin sms ca am primit salariu. Cum n-a aveam pe cine sa iau cu mine sa ma ajute sa dezleg misterul cu cardul, imi propun sa aman evenimentul pana luni. Acasa insa ma asteptau niste facturi restante (si implicit posibilitatea sa raman fara net si tv) iar frigiderul gol. Ma duc la geanta si gasesc portofelul lefter. Nasol moment.

Cum era vineri si ora 4 si ceva, realizez ca daca nu vreau sa raman rupta de lume (adica fara net, tv si probabil fara curent) sau rupta de foame (ca mancare n-aveam cu ce lua), ar cam fi cazul sa imi iau inima in dinti si sa ma duc sa-mi scot singura salariul de pe card. Nu de alta, dar la 5 inchidea banca unde puteam sa platesc facturile. Asa ca imi iau inima in dinti, cardul in geanta si codul cardului strans in pumn si ma duc la banca, rugandu-ma sa nu fie oameni la coada sa ma fac de ras. (Acu’ eram si eu constienta ca nu mai sunt prea multi care n-au habar ce e cu cardul sau cum se foloseste).

Ajung la banca, si imediat dupa mine, intra un nene. Ma fac verde si-i zic sa scoata el primul ca eu nu gasesc cardul. 🙂 Pleaca nenea si scot si eu cardul. Il infig in gaura cu pricina (ca am tras cu ochiu la nenea CUM se infige si mai ales UNDE), si incepe balamucul. Pana la un punct, a mers. Apoi nu mai stiu. Tot ce-mi amintesc e ca dracia aia de bancomat mi-a vomitat de vreo 3-4 ori cardul. Bani ciu-ciu. Eram in spume si ma rugam sa nu vina careva si sa ma fac de ras. (Bine ca am realizat ca-s camere de luat vederi, ca altfel luam bancomatul la suturi). Dau sa scot tot salariul, da’ minunea-mi spune ca n-am bani suficienti in cont (oarecum logic, ca banca isi luase comisioane). Dau sa scriu alta suma, apas pe ceva si iar imi scoate cardul. Eram plina de draci. Apoi apas pe un buton din ala cu sume prestabilite si intr-un final, bancomatul imi da si mie 500 de lei. Ca atat scria pe butonu pe care apasasem. Nici nu va imaginati fericirea de pe fata mea, ca am izbutit singura sa scot bani de pe card. (Nu se pune ca n-am putut sa-i scot pe toti).

Si uite asa am regretat ca banii nu se mai dau in mana, ci pe card. Si m-am convins ca aveam dreptate cand spuneam ca e mai bine fara card. Asa.

Reclame