Povestea blogului meu

Se întâmpla în urmă cu mai bine de un an…mai precis prin ianuarie 2010…Tocmai pusesm punct unei relaţii de muuulti ani şi eram într-o stare deplorabilă. Într-una din nopţile de nesomn, în timp ce căutam bazaconii pe net, îmi amintesc de o colegă care îşi făcuse blog şi mă gândesc să arunc un ochi. Apoi am dat clik pe cele din blogroll şi am dat peste un blog fain, cu un nume care mi-a atras atentia Imperfectgirl. Pe blogul Biancai mi-am petrecut multe nopţi şi am înţeles multe… Aveam impresia că sunt rânduri scrise de mine. Aşa am înţeles că sunt şi alţii, la fel de fragili ca mine. Că nu doar eu am fost dezamăgită de cel de lângă mine… Că nu doar eu simt nevoia să plâng, atuncă când mă simt aiurea…Acum 1 an, Bia a fost pentru mine un adevărat psiholog. (Da, e perfect adevarat) Şi vreau să îi mulţumesc pentru asta! Pentru mine, a devenit mai mult decât o surioară. Şi de aici a venit ideea cu blogul. (Tot de a Bia, am furat şi numele iniţial al blogului „imperfectwoman”.)

Apoi, a venit partea interesantă. Că m-am chinuit ceva vreme până am reuşit să îl fac, e altă poveste. (Blonda din mine, nu reuşea să priceapă o iotă, mai ales ca era in engleza). Cred că anul trecut prin noiembrie am reuşit, într-un final, să îl fac funcţional. Şi apoi iar probleme. Ce să scriu?? Spre ruşinea mea recunosc că am stat câteva zile bune, uitându-mă ca viţelu’ la poarta nouă şi nu am fost capabilă să încheg 3 rânduri. Apoi…nu ştiu..a venit de la sine şi îmi place tare mult!! (De când eram în generală, obişuiam să ţin jurnal, aşa că nu era un lucru atât de nou)

Blogul l-am creat în primul rând, pentru că simţeam nevoia să mă înţeleg pe mine, să înţeleg unde greşesc şi am sperat că o să mă ajute să iau nişte decizii. Ajunsesem într-un punct în care nu mai ştiam ce să fac. Era clar că nu îmi era bine şi încercam să pricep unde greşesc. Şi…chiar dacă nu au trecut prea multe luni, recunosc că m-a ajutat mult. (De exemplu, datorita blogului am inteles ca sursa mea zilnica de nervi, era a mea sefa care isi facuse un obicei din a-mi strica toate zilele, si asta pentru ca asa vroiau muschii ei). În plus, am descoperit un alt lucru…Că prin intermediul bogului, pot să îmi fac prieteni… 🙂

Desi poate sa para ciudat, pe mine blogul mă ajută mult. Să zicem că prin intermediul lui am reuşit să fac pace mine. …. (Ok, mai am mult de lucru la capitolul asta, insa macar incerc).