Povestea blogului meu

Se întâmpla în urmă cu mai bine de un an…mai precis prin ianuarie 2010…Tocmai pusesm punct unei relaţii de muuulti ani şi eram într-o stare deplorabilă. Într-una din nopţile de nesomn, în timp ce căutam bazaconii pe net, îmi amintesc de o colegă care îşi făcuse blog şi mă gândesc să arunc un ochi. Apoi am dat clik pe cele din blogroll şi am dat peste un blog fain, cu un nume care mi-a atras atentia Imperfectgirl. Pe blogul Biancai mi-am petrecut multe nopţi şi am înţeles multe… Aveam impresia că sunt rânduri scrise de mine. Aşa am înţeles că sunt şi alţii, la fel de fragili ca mine. Că nu doar eu am fost dezamăgită de cel de lângă mine… Că nu doar eu simt nevoia să plâng, atuncă când mă simt aiurea…Acum 1 an, Bia a fost pentru mine un adevărat psiholog. (Da, e perfect adevarat) Şi vreau să îi mulţumesc pentru asta! Pentru mine, a devenit mai mult decât o surioară. Şi de aici a venit ideea cu blogul. (Tot de a Bia, am furat şi numele iniţial al blogului „imperfectwoman”.)

Apoi, a venit partea interesantă. Că m-am chinuit ceva vreme până am reuşit să îl fac, e altă poveste. (Blonda din mine, nu reuşea să priceapă o iotă, mai ales ca era in engleza). Cred că anul trecut prin noiembrie am reuşit, într-un final, să îl fac funcţional. Şi apoi iar probleme. Ce să scriu?? Spre ruşinea mea recunosc că am stat câteva zile bune, uitându-mă ca viţelu’ la poarta nouă şi nu am fost capabilă să încheg 3 rânduri. Apoi…nu ştiu..a venit de la sine şi îmi place tare mult!! (De când eram în generală, obişuiam să ţin jurnal, aşa că nu era un lucru atât de nou)

Blogul l-am creat în primul rând, pentru că simţeam nevoia să mă înţeleg pe mine, să înţeleg unde greşesc şi am sperat că o să mă ajute să iau nişte decizii. Ajunsesem într-un punct în care nu mai ştiam ce să fac. Era clar că nu îmi era bine şi încercam să pricep unde greşesc. Şi…chiar dacă nu au trecut prea multe luni, recunosc că m-a ajutat mult. (De exemplu, datorita blogului am inteles ca sursa mea zilnica de nervi, era a mea sefa care isi facuse un obicei din a-mi strica toate zilele, si asta pentru ca asa vroiau muschii ei). În plus, am descoperit un alt lucru…Că prin intermediul bogului, pot să îmi fac prieteni… 🙂

Desi poate sa para ciudat, pe mine blogul mă ajută mult. Să zicem că prin intermediul lui am reuşit să fac pace mine. …. (Ok, mai am mult de lucru la capitolul asta, insa macar incerc).

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Povestea blogului meu&8221;

  1. Lusio zice:

    Prin blog poti descoperi si persoane minunate, grozave cu care poti lega si prietenii superbe dar din pacate uneori mai apare un dezavantaj si aici voi cita pe un artist drag mie:

    ” Dar soarta imi pune mereu bete-n roate
    Fiindca cei pe care ii iubesc nu-mi sunt aproape
    * Plecati in alte parti pe harti…* „

  2. INTJ zice:

    unul din avantajele acestei lumi virtuale e ca, daca-i permiti, te face sa gandesti (fiind deseori fata-n fata cu informatii contradictorii). blog-ul iti ofera sansa de a avea acces la puncte de vedere diferite de ale tale (chiar daca numai ca nuanta) … cam ca in urmatoarea povestire zen:

    Four monks decided to meditate silently without speaking for two weeks. By nightfall on the first day, the candle began to flicker and then went out. The first monk said, „Oh, no! The candle is out.” The second monk said, „Aren’t we not suppose to talk?” The third monk said, „Why must you two break the silence?” The fourth monk laughed and said, „Ha! I’m the only one who didn’t speak.”

  3. ella zice:

    @LUSIO Multzam mult. 🙂 Ma apucai sa caut si alte melodii cu CUMICU

    @INTJ Nu stiu care sunt motivele pentru care altii isi fac blog, insa cred ca atunci cand scrii despre tine, despre ce simti…ce vrei, ce iti doresti, jurnalul asta on line ajuta. Pe mine, in astea 5 luni m-a ajutat mult.

  4. Delia zice:

    Eu mi-am facut blog atunci cand eram cuplata cu un baiat, si ma tot gandeam ce nume sa-i pun. In acea perioada era o melodie in voga -> Andra & Adi Cristescu – Colt de suflet. Si uite asa mi-am „botezat” blogul. 🙂 Ma gandeam ca o sa-mi para rau ca am pus numele asta, insa constat ca nu regret deloc si ca (mi) se potriveste perfect!

    • ella zice:

      Si eu , cand am facut blogul, am avut in minte…tot un baiat. Important e sa invatam din greselile noastre, sa invatam din cuvintele scrise pe blog, ce ne face rau si ce ne face bine. Iar acolo unde nu merge, sa luam masuri.

  5. Imperfecta` zice:

    de`abia acum am reusit sa citesc postul asta..
    ma simt rusinata (in sensul bun)…pentru ca cineva a inteles ce simt la cei 19 ani ai mei. pe vremea aia erau doar 18 :))
    aminteste`ti cat m`am bucurat cand am aflat de blog.
    te iubesc, sis! >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s