Femei care iubesc prea mult…

„- Când a iubi înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult. Când
aproape toate conversaţiile noastre cu prietenii se învârt în jurul
LUI -problemele lui, gândurile lui, sentimentele lui – şi aproape
toate propoziţiile noastre încep cu „el…”, înseamnă că îl iubim
prea mult.

– Când îi găsim scuze pentru indispoziţiile, iritările, indiferenţa
sau tăcerile prelungite, punându-le pe seama unei copilării
nefericite şi încercăm să acţionăm ca terapeuţi, înseamnă că îl
iubim prea mult.
– Când citim o carte de auto-ajutorare, dar subliniem toate pasajele care lar
putea ajuta pe el, înseamnă că îl iubim prea mult.

– Când nu ne plac valorile lui, comportamentul şi caracterul Iui,
dar le suportăm, gândindu-ne că, dacă suntem îndeajuns de
atrăgătoare şi tandre, va dori să se schimbe de dragul nostru,
înseamnă că îl iubim prea mult.” –
Robin Norwood- “Femeia care iubeşte prea mult”

Asta am citit eu zilele astea si o recomand tuturor celor care se regasesc in randurile astea… Nu este un roman de dragoste, ci o carte de psihologie…Grapefruits a gasit cartea in varianta on- line, aici

Cred ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai citit o carte cu atat interes.. Si vreau sa o sa o mai citesc inca o data… 🙂

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Femei care iubesc prea mult…&8221;

  1. INTJ zice:

    … nu degeaba (deobicei) nu vorbesc eu despre EA. da’ si cand vorbesc … :))

    despre carte … d.p.m.d.v. e praf in ochi, text de facut bani. mult mai ok era una cu titlul „Femeia care iubeste prea putin”, la pachet cu „Barbatul care iubeste prea putin” si „A iubi inseamna a oferi, nu a baga pe gat cu forta”.

    • ella zice:

      Tu ai dreptate, insa sunt multe femei care cred ca e ok sa sufere ani in sir, imagindu-si ca poate intr-o zi EL, se va schimba…Si nu spun asta din auzite… Spun pentru ca si eu, candva am trait asta… Iar acolo, in cartea asta, am reusit sa gasesc niste raspunsuri, care pe mine m-au ajutat. Si sunt sigura ca nu doar pe mine. Eu nu am recomandat nimanui sa dea bani sa ia cartea, pentru ca am pus un link de unde poate fi descarcata gratuit!

  2. frmshk zice:

    Hmm, eu am sa fiu Gica contra… 🙂
    N-am citit cartea si nici n-am s-o citesc. Pentru mine, titlul spune totul. Gresit de la inceput. Ce rost mai are? Cum bine spune Intj, e praf in ochi. Sunt curioasa cine-i in spatele cartii – adica, nu daca e un barbat sau o femeie, ci care-i povestea din spate, ce-a dus la concluziile alea… frustrarile duc la asta, nu altceva.
    Ella, cand iubesti, iubesti. Nu mult, nu putin, nu MAI mult, nu MAI putin, nu PREA mult. Cand simti, simti. Nu raportezi ceea ce simti la ceea ce simte altul, nu masori iubirea… nu cand e iubire. Cand vorbim de ” a iubi ” ar trebui sa ne referim la propria persoana – eu iubesc dar nu iubesc mai mult pentru ca celalalt iubeste mai putin!!! Iubesc cat si cum sunt eu capabila sa iubesc. Si daca iubesc un barbat si el nu-mi raspunde pe masura, nu inseamna ca eu iubesc prea mult. Si, daca fac si suport tot ce scrie in citatele pe care le-ai pus, o fac pentru ca iubesc, pur si simplu, nu pentru ca iubesc prea mult.
    Nu sunt femei care iubesc prea mult si barbati care iubesc prea putin. Sunt doar oameni care simt, fiecare, in felul lui.

    “A iubi inseamna a oferi, nu a baga pe gat cu forta”. – cam asa. Si nicidecum a contabiliza cat si cum iubesti. Si, mai ales, de ce.

    Stii ce ti-as dori? Sa iubesti – chiar daca ar fi si sa suferi – in asa fel incat sa simti ca dai totul si tot e prea putin… O viata intreaga am crezut ca „solutia” ideala e sa fiu iubita ” prea mult „. Dar m-am inselat. Pentru ca vine o vreme cand iti dai seama ca, asa cum spune Intj, sa iubesti inseamna sa OFERI, sa te oferi. Si sa primesti, dar asta-i pe locul doi. 🙂

    • ella zice:

      Cartea asta nu e un roman, e o carte psihologica scrisa de o femeie psiholog. Tu ai perfecta dreptate, cand iubesti, nu poti sa rapostezi ce simti tu la ce simte altul. Corect. Cartea asta insa vorbeste despre motivele pentru care uneori, noi femeile, aveam tendinta de a inghiti o gramada de cacaturi de la cel cu care impartim viata, de a accepta cu zambetul de buze ca suferim si ne chinuim, sperand (in sufletul nostru) ca intr-o zi el se va schimba.

      Eu cred ca am iubit (poate prea mult)…Am impartit cu cineva 12 ani (!!!)! In anii astia m-am chinuit ca o tampita langa cineva care n-a meritat nimic, si asta pentru ca dupa fiecare gafa imi era mila sa il vad cu sufera! Si l-am pus pe el inaintea mea, de fiecare data, gasindu-i justificari in fiecare chestie facuta…Ajunsesem sa nu mai fiu eu (dovada fiind cele aproape 20 de kg in plus) si cearcanele de sub ochi. Iar cartea asta, care nu e nici pe departe un roman sau o poveste de dragoste, m-a facut sa inteleg ca toate astea au legatura stransa cu copilaria mea…

      • INTJ zice:

        m-a facut sa inteleg ca toate astea au legatura stransa cu copilaria mea” … pai asta e logic: plecam de acasa cu rucsacul bine umplut (de parinti) … fie ca ne place, fie ca nu … de rucsac nu scapam.

        Ajunsesem sa nu mai fiu eu” … oare? ah, nu erai „eu”-ul acela pe care mintea ti-l creioneaza (acum, dupa) ca ideal … da’ erai „eu”-ul real, ala care vroiai (adica: ai ales) sa fii. de aici, pentru mine rezulta ca de fapt n-ai iubit (it was just infatuation): daca iubesti nu poti reprosa nimic (nici macar tie) … pentru simplul motiv ca atunci cand iubesti nu rationezi (si deci e ilogic sa vii ulterior cu „masuratori” la ceva ce nu poate fi masurat). mi-am luat-o in freza urat de tot de la prima iubire … si totusi nu regret nici un moment, ba din contra: fara acea iubire nu eram ce sunt azi!

      • ella zice:

        M-ai inteles gresit. Ideea era cu totul alta. Nu am spus ca regret anii petrecuti cu respectivul, ci regret ca nu am pus punct in momentul in care nu mai mergea. Trebuia sa inchei, insa eu am acceptat sa sufar si sa inghit tampenii, in speranta ca se va schimba. Aici am gresit, pentru ca au trecut anii si in loc sa se schimbe el si sa fie langa mine, m-am schimbat eu. Si da, probabil ce am simtit pentru el nu a fost iubire…

      • frmshk zice:

        Da, ok, inteleg. Dar cred ca-ti dai seama ca exista si reversul medaliei, nu? Barbati care stau intr-o relatie pentru ca iubesc ” prea mult „… De asta nu-mi plac catalogarile astea, ca femeile sunt ingeri si barbatii porci… 🙂
        Plus ca dupa ce a trecut, vezi lucrurile altfel si poti sa zici – n-am facut bine, am stat prea mult, etc. Atunci cand ai ales sa stai, ai facut-o pentru ca ai crezut ca e bine ce faci, aia ai simtit sa faci… crede-ma, parerile de rau, regretele, nu schimba nimic… nici kg in plus nici starea de spirit. da, gresim. de multe ori. dar crezi ca ne foloseste la ceva sa ne scufundam intr-o mocirla de frustrare si regret pentru ca n-am facut ieri cum am face azi? nu ne-ajuta. a fost, asta e. inveti, mergi mai departe, cum poti. nu-ti spun doar tie astea, sincer, cred ca mi le spun si mie asa ca, sa nu te superi. in teorie mi-e usor, mai greu e cu practica de-asta sper ca macar altii sa poata sa vada mai usor ce e de facut… si, ti-am mai spus, tu ai toate atuurile pentru a face sa iti fie bine…

        despre bagajul de-acasa mie mi-e greu sa vorbesc… pentru ca al meu e unul cumplit de handicapat. dar nici macar pe el nu vreau si nu pot sa dau vina pentru ceea ce sunt eu acum.

  3. I. zice:

    Oarecum e frumos sa iubesti.Bineinteles asta atunci cand sentimentul e reciproc.Da` cred ca multora dintre noi ni s-a intamplat sa nu ni se raspunda „cu aceasi moneda”. Si e greu. E greu cand te gandesti la el si-ti dai seama ca de fapt nimic intre voi nu e posibil, e greu cand iti imaginezi ca esti la el in brate,fiind totodata constienta ca asa ceva n-o sa se intample.Asta e partea intunecata a iubirii, de care cred ca destule am avut/avem parte. Si, cred eu, imposibilitatea de a ne impartasi sentimentele cu persoana la care tinem e cea mai grea si dureroasa pedeapsa pe care o putem primi vreodata

    • ella zice:

      Sunt de acord cu tine…Insa, trebuie sa integelem ca nu noi suntem vinovati de deciziile alora. Se spune ca in viata esti fericit, doar in momentul in care nu mai ai asteptari de la altii. 🙂

  4. Roxana B. zice:

    O am pe lista, tot zic sa o cumpar, dar n-am ajuns inca.

    @frmshk, tocmai asta zice si autoarea cartii. De fapt, nu e iubire. Evident ca atunci cand iubesti, iubesti cu totul, nu mai mult, nu mai putin. E voba de frustrarile pe care le are fiecare, fie din copilarie, fie acumulate pe parcurs. Si ajungi sa intri intr-o relatie care nu duce nicaieri, esti constienta, dar nu poti pune punct… teama de singuratate, adica ce spune si in cartea asta, din cate am inteles 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s