Barbatii si casatoria. Dilema vietii mele!!!

Ma macina maxim problema asta. Pe bune acu’. De ce fug barbatii de casatorie?? Stie careva???? Hai, ca-i inteleg p-aia pana in 30 de ani. Sau pe cei care stau cu iubitele de o luna, doua. Dar restul?? Aia trecuti bine de prima tinerete, care stau cu iubitele de ani de zile, aia ce au??? Ca p-astia nu-i mai inteleg. Ok. Tin la libertate. Perfect de acord. (Ca si noi femeile tinem la libertatea noastra). Dar daca te insori, nu te inchide nimeni in colivie. Se poate intampla si sa nu mearga o casnicie. Aia e. S-a inventat divortul. Nimic mai simplu. Si ce e mai bine decat sa descoperi, la timp, daca ala de langa tine e cel cu care o sa poti sa iti petreci restul vietii?

Acu’ drept sa spun, nici eu nu cred neaparat in casatorie. Nu-mi imaginez ca un o semnatura pe-o hartie si un inel pe deget te fac de pe o zi pe alta, cel mai fericit om de pe planeta. Dar cred intr-o relatie unde-s doi. In aia cred.

Dilema cu casatoria si barbatii, asta am avut-o intai cu cel cu care am stat mai bine de 10 ani. 🙂 Mai ales spre finalul relatiei, se presupunea ca ma cunoastea. Sau ca a avut timp suficicient sa ma cunoasca. Insa si asa, daca cineva pomenea de casatorie, puteai sa juri ca l-ai amenintat cu moartea. „Eu sa ma casatoresc? Nici gand”. De cate ori il auzeam, mi se ridica parul de pe sira spinarii si am abtineam cu greu, sa nu ii dau una in moalele capului…Daca as fi fost eu aia care tinea cu dintii sa fim impreuna, as fi inteles…Dar asa?? N-avea nicio logica…Deci, vrei sa fi cu mine, sa fim impreuna, dar sa nu auzi de casatorie. Sau locuit impreuna. Doamne fereste. Dar nici sa ne despartim nu vrei. Atunci???

Acu vreo doua seri, vorbeam la telefon cu un el si ma anunta ca unul dintre prieteni are nunta la anu’. Pricepusem eu ca o spunea pe un ton mai ciudat, si-n mintea mea a rasarit instantaneu gandu’ ca asta-i gelos ca ala se insoara. Da de unde!! Omu’ meu il compatimea pe asta, de puteai sa juri ca se duce la spanzuratoare, nu ca se insoara. Pe principiu „Gata, a pus mana aia pe el. S-a terminat viata lui”. FTW???? Si-mi imaginez ca asta-i parerea lui despre casatorie in general 🙂 Daca omu asta de langa el, a stat ani de-a randul cu fata respectiva, ma gandesc eu ca ceva ii lega. Nu-i era bine langa ea, o lasa. Simplu. Le e bine, asa ca se casatoresc. Mie asa mi se pare logic. Insa observ ca ei vad lucrurile, intr-o cu totul alta maniera. Si nu pricep ce-mi scapa…

Ok, prima chestie care imi trece prin cap e ca-s imaturi. Cica asta e dovedit stiintific. Dar cred ca-i mai mult de atat…si nu stiu ce…

Ma gandesc in toate felurile.
o fi frica de a-si asuma o relatie serioasa? Presupunem ca ar fi asta. Dar o foaie si un inel nu transforma o relatie. Nu are cum!!!! Relatia nu poate fi mai serioasa cu un act si mai putin serioasa, fara act. Sa fim seriosi.
o fi teama ca nu mai pot umbla gamba. Pai cine te tine frate legat? Ce crezi, ca daca ea s-a maritat n-o sa mai vrea sa iasa cu fetele?
– uite, acum ma gandesc si la altceva. Teama de a fi impreuna pe viata cu aceeasi femeie. Asta trebuie sa fie. Probabil gandul ca nu mai pot fluiera dupa fufe in fuste lungi cat chilotii, ii omoara. Si d-asa fac asa urat cand aud de casatorie.

Iar cel mai aiurea mi se pare atunci cand ei sunt implicati intr-o relatie si cand vine vorba de casatorie, sar in sus 3 metri. Asta e ca si cum ar spune: „Stau cu tine asa, sa-mi calmez hormonii. O astept pe cea cu care o sa-mi petrec restul vietii. Tu esti doar de umplutura. Dar te mint frumos sa nu raman singur intre timp”. Frumos si reconfortant. Nu???

Reclame