Moments

Muncesc. Ca mai mult de atat, si sa vreau, nu prea am cand. Insa si din putinul timp liber, am avut grija sa „rup” si pentru mine. Asa cum mi-am propus la inceput de an, am inceput sa-mi acord mai multa atentie. Partea proasta e ca tv-ul il admir doar cand il sterg de praf iar laptopul, nu mai am cand sa-l chinui. Ce-mi pare rau, e ca nu am timp sa mai stau zi de zi, sa citesc blogurile mele preferate sau sa scriu. Insa ma gandesc ca mai am o luna si apoi o sa intru si eu intr-un ritm de om normal. Cu sambete si duminici libere, cu dupa-amieze libere… Pana atunci, incerc sa impart cat mai echitabil, putinul timp ramas.

Teoretic, din aprilie am un nou job. 🙂 Si ma gandesc sa ma tund. (Adica sa-mi fac breton). Si sa ma fac blonda-blonda. 🙂 Plus ca vreau ochelari de soare cu dioptrii. (Vara asta, chiar nu mai rezist fara.) Si tot in aprilie, dau o fuga pana acasa.

Anunțuri

Cum vor ajunge barbatii sa fie inlocuiti de roboti

Pe lista cadoruilor pe care o sa mi le fac singura, la loc de frunte sta minunea asta de facut cafea. Se pune apa, cafea si se programeaza. Iar dimineata te trezesti si cafeaua e gata facuta 🙂 Ce poti sa-ti doresti mai mult de atat? 🙂 Nici macar nu mai ai nevoie de barbat langa tine sa-ti faca o cafea buna. Iei robotu si gata.

Acum, ca in sfarsit am reusit si eu sa fac SINGURA, o cafea cat-de-cat bunicica, pot sa vorbesc si despre experientele nefaste din trecut.

Pana la vreo 20 de ani, nu prea am facut cafea. O facea mama si eu furam de la ea. Am incercat de cateva ori, insa rezultatul nu seamana cu nimic din ce bausem pana atunci. Asa ca preventiv, n-am mai incercat.

A urmat perioada in Italia. In casa unde stateam exista o dracie de facut cafea. Si era atat de dracie, incat eu, in cei 3 ani, n-am putut sa pricep cum se face cafeaua. Si apoi, daca oricum avea cine sa o faca, la ce sa ma stresez?

Intoarsa acasa, am inceput sa lucrez. Pe vremea cand eram in redactie, ma roaga o colega sa fac eu cafeaua. Pun apa, pun cafeaua si la urma trebuia sa insurubez un capac. (era un fel de expresor- sau cel putin eu asa cred). Am iesit toti in curte si..s-a auzit un bum. Sarise capacu ala de-l insurubasem eu. Si sarise si apa fiarta pe masa si pe perdele. N-am putut decat sa ma bucur ca nu era nimeni acolo 🙂

Alta redactie. Alti colegi, alta dracie de facut cafea. Aici am facut o singura data cafea, iar colegii mi-au sugerat delicat, sa ma las de sportu asta. Si au facut ei. Pana intr-o zi, cand m-au rugat pe mine, doar sa torn apa. Pusesera ei si cafeaua si zaharul. Toata treaba mea era sa pun apa- deja masurata de ei, in cafetiera. Si eu am pus. Insa nu unde trebuia si drept urmare, apa a curs in tripla la care erau conectate toate calculatoarele din redactie. Si aia chiar a fost ultima data cand m-am atins de cafetiera.

Acum, din nou in italia. De data asta, cafetiera normala. Eu-in culmea fericirii. Dau sa fac cafea si descopar ca nu stiu sa desfac cutia in care era pusa cafeaua. Dezleg si misterul asta si incerc iar. Juma de plic de cafea, ajunge pe jos. Decid sa nu renunt. Incerc iar, insurubez minunea si o pun pe foc. Imi pun pe fata un zambet satisfacut, gandindu-ma in sinea mea, ca am reusit sa fac, in sfarsit cafea. Pana cand am vazut ca nu isurubasem bine dracia si cafeaau se scrugea pe aragaz. Si iar, dai si injura, si curata aragazu si de la capat. Intr-un final, am reusit sa fac o cafea normala.

Iar acum, cand in sfarsit am dezlegat misterul cu cafeaua, descopar minunea asta. Care face cafea singura. Si eu, care ma gandisem sa-mi iau barbat pentru a avea o cafea buna in fiecare dimineata. Uite ca nu mai e nevoie. Iau minunea si am scapat. Chiar ieftin- costa vreo 50 de euro. 🙂

30 de ani…

Am suflat si in tortul pe care scria maaaare 30 🙂

Oficial is o băbuță. Chioară îs, blondă îs, uitucă evident, mâinile îmi tremură, Althzaimeru mă paște, așa că-s pe drumul cel bun. Cu toate astea sunt mândră de mine. Trebuie sa anunț că am reușit, într-un final, sa fac o cafea bună. Lucru de care-s tare mândră. Dacă pun la socoteală că mi-au trebuit 30 de ani să reușesc asceastă performață, nu o să mă felicitați, așa că nu vă spun. Sâc. 🙂