It’s time for me to wake up…and live my life!!!! ;)

Chiar cred ca-i cazul sa fac ceva si sa ma adun. Sa privesc cu ceva mai multa incredere viitorul. Sa-mi fac planuri. Sa visez iar. Si sa inchei conturile cu trecutul. Daca vorbim de trecut, atunci ar cam fi cazul sa il las acolo unde ii e locul, adica in trecut. 🙂 Ma apucai inclusiv sa citesc carti de psihologie. Doar-doar oi pricepe care-i reteta magica pentru asta. Pentru moment, le las in urma. Si ma adun, pentru ca doar asa pot sa privesc spre viitor. Cu nasu-n amintiri (mai ales daca-s d-alea nasoale), uitam sa traim prezentul.

Caut raspunsuri. Desi, de cele mai multe ori aleg sa ignor intrebarile. Alteori ma pierd in detalii. Si nu e bine. Renunt la unele vise. Din nisip si sperante, incerc sa cladesc altele.

Realizez ca am 30 de ani. Iar o buna prietena m-a intrebat recent, daca am cosntientizat ca in cel mai fericit caz, mi-am trait juma din viata. 🙂 Asta chiar a fost cireasa de pe tort. Initial am vrut sa-i spun ca-i nebuna. Apoi mi-am dat seama ca nu-i chiar asa. Ca nitel-nitel are dreptate. Si ce-am facut eu in timpu asta? Nimic, evident :-))) Ani buni, am ales sa renunt la mine, ca sa le fac altora pe plac. Nu am facut asta pentru ca-s falsa, ci pur si simplu pentru ca mi-am dorit sa fie bine. Si am gresit. Iar acum ma chinui sa adun bucatele. Dar o sa le adun. Stiu sigur. Si o sa fie bine.

It’s time for me to wake up…and live my life!!!! 😉 I’ve been asleep 4 too long…