Vreau o tara ca afara sau Cum m-am indragostit de Berna

De mai bine de doua saptamani stau in capitala Evetiei. E atat de liniste, oamenii sunt atat de calmi si totul e atat de bine pus la punct, incat uneori nu-mi vine sa cred. Nici nu stiu cu ce sa incep, pentru ca in fiecare zi am parte de cate o surpriza. Cu toate ca muncesc intr-o zona centrala, nu vezi nimic aruncat pe jos, soferii nu gonesc pe strazi, nu auzi claxoane la fiecare secunda, nu auzi masini de militie si nici ambulante care urla in miez de noapte. Chiar ma intrebam zilele trecute daca pe la astia nu-s accidente. E ciudat sa vezi soferii cum efectiv se opresc si le lasa sa treci strada, sau cum toti conduc destul de incet si nu exista ambuteiaje, pentru ca la ei nimeni nu se inghesuie sa treaca in fata. Iar oamenii sunt incredibili de linistiti si putini. Ma gandeam ieri, ca Berna nu seamana in nicun fel cu o capitala europeana, ci mai mult cu un orasel mic de munte.

 

(Poza e facuta de pe terasa locului meu de munca.)

 

Biciclete, bicilete, biciclete

Apoi am vazut ca sunt muulti biciclisti care au piste special amenajate pentru ei, piste care sunt si respectate.  Am ramas uimita sa vad ca la intrarea in blocuri sau spitale, sunt parcari special amenajate pentru bicilete. Uite asa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Apropo de biciclisti, am observat ca pe aici, parintii folosesc mult chestiile astea.

 

 

 

 

 

 

 

 

E fain sa vezi printre masini si autobuze mamici care-si duc copii asa. In trafic, pun deasupa carutului si un steag.. Cum alte poze nu prea am apucat sa fac, va arat cum functioneaza, cu o poza luata de pe site-ul lor.

 

Chiar fain. Uite la http://www.chariotcarriers.com/en/IT, gasiti mai multe detalii despre caruturile astea care se pot atasa biciletelor.

 

Flori, parcuri si pomi

Peste tot sunt parcuri si parculete, multi pomi si zone de picnic.

Si flori.

 

Flori sunt peste tot. La ferestrele geamurilor, in parcuri, la vanzare…

Despre partea cu transportul in comun, e alta poveste.

Autobuzele trec, in general, din 10 in zece minute, in fiecare statie e pusa o harta cu traseele autobuzelor din Berna iar langa statii sunt panouri electrice unde scrie peste cate minute ajung urmatoarele autobuze. Asta-i si motivul pentru care oamenii astia nu alearga ca disperatii dupa autobuze, asa cum am vazut ca e in Roma. In interiorul autobuzelor sau tramvaielor, totul e nou. Tapiteria curata, fara guma lipita si fara mesaje de dragoste Nimeni nu sta cu picioarele pe scaune si nu arunca chestii pe jos. In plus, am gasit mereu loc. Nu mai spun ca statiile sunt mereu anuntate, si in interiorul autobuzelor se afiseaza permanent in cate minute se va ajunge in statiile urmatoare. A, si sa nu uit. Sunt joase, iar mamicile cu carucioare pentru bebei se pot urca fara probleme. Plus ca atunci cand se urca batranei, am vazut ca soferul se uita in oglinda si pana nu s-au asezat toti, nu pleaca din loc. La coborare sau la urcare, nimeni nu se inghesuie.

Acum desprea partea mai putin frumoasa

 

M-am indragostit de orasul asta, insa pentru romani, posibilitatile de munca aici is minime. Pentru ca au o lege care nu prea ne ajuta. Adica, romanii si bulgarii, pot fi angajati doar daca nu exista niciun elvetian care sa vrea acel loc de munca! In plus, aici ai voie sa stai 3 luni, dupa care, ai nevoie de un fel de permis de sedere. Posibilitatea de lucru la negru cred ca este minima.  Sau, si daca s-ar risca cineva sa te tina la negru, nu te-ar tine mai mult de cele 3 luni, cat ai voie sa sta aici ca turist. Asa ca sansele sa ramai in Elvetia, is mici. Adica ori te mariti,ori te angajezi ori te apuci de studii. Iar ca sa lucrezi aici, trebuie sa cunosti binisor limba germana. In plus, e problema despre care am scris mai sus.

Si ar mai fi un aspect. Viata e cam scumpa.

-Un exemplu- o cafea si o apa plata la jumatate, 7 franci, adica 6 euro. O salata, cateva fructe si o sticla de lapte, in jur de 25 de euro.

-Nu mai vorbesc de retele de telefonie mobila. Prima mea gafa a fost cu telefonul de la munca, in care aveam o cartela Swisscom cu 100 de franci. Nu am vorbit mult in tara si m-am trezit ca mai aveam doar 50 de franci. Apoi am gasit Lycamobile, si mi-am luat cartela de la ei. Cred ca acum vorbesc acasa cu 30 de centi pe minut.

– Cu net-ul alta poveste. 7 zile de net wireless, 20 de franci. Aici mi-a placut. Pentru ca a avut net de pe 5 august ora 13.29  –  pana pe 12 august, ora 13.28 de minute :-)))) Mai precis de atat, cred ca nu se putea!

Ar fi si o mica problema. Aceea ca blonda lucreaza zi de zi 🙂 si nu prea are timp de vizitat.

In rest, e ok. Si cred ca mai stau pe aici si in septembrie.

Va pup si va doresc un sfarsit de saptamana linistit. Eu o sa muncesc, evident!!! 🙂