Orasul fara librarie

De o luna si ceva dispun de mult timp liber. Ca doar nu lucrez. Si nici nu mi-am gasit un nou job. Insa am realizat niste lipsuri in orasul meu. Municipiu mai precis. Adica:

1. nu aveam librarie. Exista pana in urma cu un an si ceva Diverta. Acum nu. In loc de librarie, avem fast-food.

2. Nema cinematograf. Candva erau 2. Ulterior a ramas unul. Iar acum, nici macar unul. In locul ultimului cinematograf avem chiloti. Si alte haine. Nu are sens sa vorbim despre existenta unui teatru.

3. Nu exista si nici n-a existat bazin de inot acoperit. Evident, nici patinoar.

4. La capitolul „lipsuri mai putin grave” as trece lipsa unui McDonald’s, KFC, Starbucks si a unui Mall.

Avem insa si plusuri. Peste 3000 de caini maidanezi. Si strazi neasfaltate. A mea e printre ele. Si va imaginati fericirea mea cand ploua si trebuie sa ies din casa. Mai ales ca in zona unde locuiesc nu ajunge transportul in comun. Iar variantele sunt 2.

– Fie merg prin mocirla si cand ajung in oras arat ca un porcusor innoroit. Daca am norocul sa ma mai alerge si niste potai nemancate, e si mai funny 🙂

– Fie taxi. Care vrea bani. Si ceva in plus, ca dupa o plimbare pe strada mea, omu trebuie sa-si duca masina la spalatorie.

sursa poze: prima aici si a doua  Clik

Vesti bune. (Si mai putin bune)

In urma cu cateva saptamani aveam eram intr-o situatie nu tocmai roz, dupa ce dentistul m-a anuntat ca ar urma sa taie niste bucatele din gingia mea. Blonda fiind eu, incepusem sa analizez cele 3 variante si ma intrebam pe care ar trebui sa o aleg. Fara sa iau in calcul ca poate ar trebui sa mai cer si o alta opinie. De data asta norocul meu a fost reprezentat de 2 fete faine, Hapi si Ana-Maria, care m-au sfatuit sa ma duc si pe la alti stomatologi si sa mai aflu si alte pareri. Iar dupa ce am citit despre problemele prin care a trecut Hapi, mi-am facut curaj si m-am dus la Pitesti, la un alt stomatolog. Si surpriza! Tipa respectiva (ca era o femeie) a reusit sa-mi salveze dintele, fara sa-mi cioparteasca din gingie 🙂 Si asta in doar 3 sedinte!

Iar cu aceasta ocazie am mai aflat ceva. Ca eu nu sufar de niciun fel de alergie! Ca nasul meu vesnic infundat nu avea treaba cu acarieni sau alte bestii d-astea, ci avea legatura fix cu maseaua asta infectata ce avea radacinile in sinusuri. 🙂 Nu va povestesc uimirea mea, cand dupa prima sedinta am reusit sa respir pe nas. Chestie care nu o mai faceam de niste ani buni! De ce niciun medic pana acum nu mi-a vorbit si de varianta asta, nu stiu. Cert e ca circa 5 ani, am tras pe nas la Olinth si pe gat Clarinite de mi-au sarit ochii din cap si banii din portofel. Lucru pe care l-as fi evitat daca ma gandeam sa ma mai duc si pe la alti medic. Sa-mi fie invatare de minte 🙂

Din motive ce nu depind de mine, or sa urmeze cateva zile (eu sper ca nu saptamani) in care o sa ma despart de al meu laptop. Voi sa fiti cuminti si sa aveti o saptamana faina!!!! Eu o sa fiu stresata de faptul ca-s job-less si ca nu am laptop.

Ma pregatesc sa pun oua la clocit

 

Sa fie asa simplu?

Poate n-am eu curaj…ca altfel nu-mi explic cum de n-am aflat nici pana acum, incotro vreau sa o apuc.

Varinta cea mai simpla e cu „ce stiu eu sa fac”. Perfect. Asa am zis si eu. Insa (pe plan local), varianta asta inseamna un salariul cu doar 3 cifre…si nu-mi permit luxul asta. Adica eu traiesc cu bani, nu cu satisfactii.   Pentru rate si facturi, aia de la banca vor bani, nu zambete. Mi se pare de-a dreptul penibil sa ti se propuna un salariu de 600 lei. Nu stiu cum e pentru altii, mie mi se pare bataie de joc.

Altceva…ce? Am o diploma pe care scrie „Economist licentiat in stiinte economice/management”. Bun. Experienta in domeniu? Zero, evident. Deci nu, „noi cautam numai oameni cu experienta. Lasati un cv, va contactam noi, undeva spre primavara”. Perfect. Pana atunci, pun oua la clocit, sa am cu ce ma intretine.  

 

 

Adio fresh de portocale cu gheata! Bine ai (re)venit ceai cald cu miere!

Se vede clar ca a venit toamna. Si eu nu-s incantata. Zilele mohorate si ploioase ma deprima… Cu tot ceiaul cald indulcit cu miere, ziua asta nu-mi place si pace. Partea nasoala e ca asa vor fi si urmatoarele, ca doar a venit toamna…

Nu cred ca o sa ies din casa azi… Mai degraba estimez ca o sa urmeze o comedie si cred ca va fi Bridesmaids  🙂

 

Voi, aveti idei de comedii romantice faine? In ultimul an nu prea am avut acces la net, asa ca am pierdut firul!

Ce s-a schimbat la mine in oras

Pai am vazut ca s-au inmultit afacerile cu pompe funebre. Le vezi peste tot. Si e foarte „fain” sa observi la fiecare colt de strada cate un cosciug si coroane langa. Te binedispune instantaneu. Pana sa plec, erau doar doua magazine mari si la late. Unul la intrerea in oras, si altul la iesire. Si erau misto facute astea, ca oamenii nu scoteau toate chestiile alea horor in strada. Astia noi insa-s jmecheri. Si-si fac reclama.  Iar la magazinul de unde iau paine, am vazut ca au facut raft special cu lumanari din alea cacanii, de se vand in biserici. Adica daca vrei sa dai coltul, nu te mai duci la biserica, te duci la supermarket.

Insa chestia cea mai tare au scos-o astia de la Arhiepiscopia Argesului si Muscelului, care au lansat o aplicatie cu rugaciuni pentru iphone si ipad. Intreaga afacere nu i-a costat decat 3000 de euro. Uite aici stirea http://www.youtube.com/watch?v=ClZ9EblS_VU. Poti sa pui acatiste on line, sa sa asculti slujbele stand in cada, na…chestii foarte interesante. Si am mai vazut o poza cu un preot care citea slujba de pe ipad 🙂 Urmatorul pas vor fi nuntile on line! Si spovedaniile virtuale!

(Bine ca n-am nici iphone si nici ipad.) si spre rusinea mea, nu stiu de unde am luat poza.

Apoi am vazut ca e plin orasul de magazinele second-hand. Eu am vazut vreo 5 nou-deschise. Si as zice ca e mult, pentru un orasel mic de munte. 🙂

In rest, vad oameni abatuti pe strada, coplestiti de griji si probleme. Si-i mai vad pe aia care conduc tara, cum isi bat joc de ei. Na, poate vad eu gresit. Sper. Sper sa fie doar asa, impresii ale cuiva care a lipsit nitel de pe meleagurile romanesti.

Vecinii. Diferente intre cei de la bloc si astia de la curte

Provocata de Roscatica , sa va spun despre cum au decurs relatiile cu ai mei vecini.

Cat am stat la bloc, imi amintesc ca tatal meu avea o relatie misto cu vecinii de sub noi. Atat de misto incat intr-o noapte, al meu tata a iesit pe geam cu un borcan plin cu muraturi pe care l-a expediat in casa vecinilor. Direct prin geamul inchis de la balcon, evident. 🙂  Nu mai stiu exact din ce cauza, insa imi amintesc satisfactia alor mei, cand nebunii s-au potolit.

Cu vecinii de sus, era mai binisor. Cand se luau la bataie si la injurauri, era de ajuns sa bati in teava de apa calda si se potoleau.

Un alt vecin, mort de beat, a intrat peste noi in casa. Usa era descuiata, pentru ca asteptam sa vina o verisoara.

Noi cred ca am fost o familie model. Mai putin cand am vrut eu sa sar cu umbrela pe geam sau cand mama a tinut cateva zile o gaina (vie) in baie. Gaina a fost cazata in cada si ulterior a fost rasferata in gradina buncii. Si a mai fost un moment cheie, atunci cand l-am batut pe baiatul vecinilor. Asta a si fost motivul pentru care ai mei au refuzat sa ma lase se urmez un curs de karate.

De vre-o 10 ani, de cand ne-am mutat la casa, lucrurile s-au schimbat. Nu stiu daca sa zic ca in bine. Noi cel putin, am ramas la fel de binevoitori si pasnici. Despre vecinii, pot sa afirm ca-s foarte diferinti.

Familia care are casa langa a mea, e una ..moderna sa zic. Taticul cu pricina, isi mai testeaza pistoul in spatele curtii. Si se aude, ca na….asa e in tenis 🙂 Insa e un tip de treaba!

Un alt vecin, daca tot a vazut ca avem o alee cu iarba, s-a gandit sa-si parcheze vaca fix in mijloc. 🙂   Eram in casa cu al meu frate, cand l-am vazut pe nenea cum intra in curte mea cu vaca dupa el, apoi a batut un tarus si a legat vaca de el. In curtea mea. Mai precis pe aleea care face legatura insa casa si  strada. Am iesit sa il intreb daca nu cumva a gresit curtea, la care mi-a raspuns ca nu are unde sa-si duca vaca la pascut si cum noi avem iarba, o lasa nitel acolo. Si a plecat, lasandu-mi vaca in mijlocul curtii. Si-a recuperat animalul pe seara. Insa nu si baligile, care au ramas drept amintire mirositoare in mijlocul aleii. De atunci incuiem poarta.

Si tot acelasi vecin, vesel de felul lui, ma ajuta sa-mi imbogatesc cultura muzicala cu melodii populare. La volum maxim, in fiecare duminica.

Din pacate pentru mine, la cateva case de noi sta o familie ce detine cea mai mare florarie din municipiu. Si langa casa, oamenii au si serele. Iar vara cand isi uda florile, ciuciu apa. Din fericire si ei is de treaba, asa ca mi-au dat orarul si stiu si eu intre ce ore pot sa ma spal pe ochi. Aceasi familie, care nu duce lipsa de bani, are si un fiu. Care a primit cadou de ziua lui un motor din ala care paraie ca toti dracii. Nu pot sa va descriu fericirea pe care o simteam in zilele libere, cand puteam si eu sa dorm mai mult, iar pustiul se dadea cu motorul la deal si la vale.

In rest, numai de bine despre vecini 🙂

Later edit – Ar mai trebui sa mentionez si momentul in care mi-au furat o rochie si tricoul preferat. Hainele erau intinse afara, la uscat. Si au disparut. Iar eu nu cred in extraterestrii 🙂