Despre Romania si oameni frumosi

In astia 2 ani de cand am eu blogul, am scris de multe ori chestii care m-au secat cumplit, la noi in tara. Aici scriam cat de interesant e sa te trezesti dimineata si sa nu ai apa. Se intampla anul trecut. In postul asta povesteam recent cum am petrecut cele 50 de ore, cand Distrigazul nostru cel iubit, a intrerupt furnizarea gazelor naturale in tot orasul. Evident intreruperea s-a facut cand afara era ger si nu vara, cand ar fi fost mai simplu pentru toti consumatorii. In urma cu nici o saptamana, spuneam aici despre motivele care m-ar determina sa plec din tara. Acum daca e sa fiu sincera, am si plecat din tara, si nu doar o data. Si as mai pleca, ce-i drept. Pentru ca momentan, situatia de la noi nu e tocmai roz. Pentru ca locurile de munca se dau, de prea multe ori, pe pile si relatii. Pentru ca salariile, in cazul oamenilor normali, sunt rusinos de mici. Pentru ca sunt unii, si-s destui, care-si bat joc de Romania.

Cu toate astea, nu ma vad crescandu-mi copiii departe de Romania. As pleca, insa nu definitiv. Pentru ca aici, in tara asta cu strazi neasfaltate, am familia mea. Aici e mama care o sa devina intr-o zi, bunica bebelusului meu. Aici sta al meu frate care o sa fie unchi pentru o buburuza de om. Aici e acasa.

Cu toate injuraturile de rigoare aduse unora de ne conduc tara, cu toti nervii varsati pe la ghisee in timp ce platesc rate sau facturi, cu mentalitati depasite, cu sefi retardati si uneori cu oameni tampiti 🙂  aici e locul unde m-am nascut. Romania.

Campania „Romanii sunt destepti”  mi-a amintit ca la noi in tara, sunt si oameni speciali. Oamenii care se gandesc si la altii, oameni care incerca sa aduca zambete pentru cei necajiti. Aici in Romania e Frumusica, cea care impreuna cu alti oameni minunati, a pus bazele proiectului „Kids for Kids”. Cea care a ales sa se implice trup si suflet, sa adune jucarii pe care unii copii le-ar fi aruncat, si sa le ofere altora care nu stiu ce inseamna cuvantul „jucarie”. Aici sunt cei care au pus bazele proiectul Shoe Box, oameni care vor sa devina Mos Craciun, pentru copilasii sarmani.  Aici e Manafu, cel care a decis sa il ajute pe baietul care isi facea temele in farmacie  si sa ii ofere cate 10 euro, pentru fiecare post despre Romania. Si am zis sa scriu si eu. Despre Romania (chiar daca nu mereu, posturile sunt „de bine”) . Despre tara asta, pe care o iubeam prin 2009. Si ma gandeam, ca daca acum nu o mai iubesc la fel de mult, nu e vina ei. Ci a unora de o conduc. Iar pentru ca vin sarbatorile, eu vreau sa cred in minuni.

Si vreau sa cred ca or sa mai fie si altii, dispusi sa scrie despre Romania si implicit, sa il ajute pe baiatul ala necajit, care nu isi doreste decat sa invete.

Anunțuri

Culori pe unghii

Pe langa noua mea pasiune, aia cu gatitul, m-am apucat si de pictat. Pe unghii. Ale mele, evident. Ciudata cum sunt, nu am fost in viata mea la salon sa-mi fac unghiile. Asa ca mereu mi le-am facut eu, acasa. In 99,9% din cazuri, cu lac incolor. 🙂 Iar acum am zis ca n-ar fi rau sa experimentez si la capitolul asta. Asa ca am inceput. Iar primul rezultat, a fost asta.

Evident, poza fiind facuta de mine, este neclara. Si da, am unghiile in 3 nuante de albastru 🙂 Facute de mine, in cateva minute 🙂

Apoi, cand o sa-si ia blonda culori si ustensile, vrea sa incerce si modelul asta. (cred ca in loc de ustensile o sa folosesc o scobitoare, sa vedem daca merge.ramane de cumparat oja galbena).

Iar de sarbatori, ar fi de incercat urmatoarele modele:(aici imi cer scuze, nu stiu cui apartin pozele).

 

New entry, de noiembrie

-site-ul Asos, despre existenta caruia eu nu stiam. Iar cand am aflat ca preturile sunt chiar mici iar transportul gratuit, am decis sa vad si eu despre ce e vorba. Si am fost uimita. Au produse de outlet cu reduceri  de pana la 70% si rochite faine cu preturi incepand de la 30 de euro, sau chiar mai putin… Mie mi-a placut mai ales ca au si o gama pentru cele care nu au tocmai dimensiuni de top model. Iar modelul de mai jos, costa 13 euro 🙂

Sau astea doua.

Prima costa 25 de euro, iar a doua cred ca in jur de 30. Pana acum nu am apucat sa comand, insa m-ar bate gandul la modul cel mai serios. La prima comanda, se face si o reducere de 10 euro.

Am vazut ca in ultima vreme, tot mai multa lume isi comanda chestii de pe net. Voi ati incercat? Ati fost multumiti? 

D & M Market. La mine in oras, evident nu exista, insa am gasit in Pitesti. Si mi-a placut. O gama variata si preturi ceva mai mici decat in restul magazinelor.

caietul de retele. Al meu. Da. 🙂 Am transformat o agenda veche, in caiet de retete 🙂 Am zis eu ca-s pe cale sa devin o adevarata gospodina.

rochitele. Fortata de imprejurari, am inceput sa le port. Cu alte cuvinte, cum hainele mele au ramas in Roma, a trebuit sa ma inbrac cu ce lasem in tara. Adica fix chestii pe care inainte nu le-as fi purtat nici picata cu ceara. 🙂 Acum le port si chiar imi place. Ba chiar ma gandesc ca daca as avea cum,mi-as mai cumpara cateva!

esarfele. Inainte nu existau in garderoba mea. Apoi prin vara, mi-am luat una din Elvetia, sa o tin amintire 🙂  si au urmat altele, primite cadou. Iar acum, de cand s-a racit afara, nu mai ies fara o esarfa la gat. 🙂

Prejudecati culinare

Astazi bifez primul cremsnit facut in viata mea. Ieri am facut supa de pui (ok, am fiert-o prea mult si a iesit cam piftie si cam nesarata, dar e comestibila). Iar saptamana asta, am descoperit ca mamaliga cu branza si smantana nu e o chestie incredibil de complicata.

Ma gandeam eu, in mintea mea cea blonda, ca am prejudecati. Culinare mai ales. Nu stiu de ce, pentru mine verbul „a gati” reprezenta o chestie incredibila. Total necunoscuta mie. Si asimilam verbul asta cu bunica-mea, care statea o zi intreaga in bucatarie. Drept e ca din mainile ei ieseau niste bunatati  cum n-am mancat in alta parte. Insa mi se parea prea mult, sa irosesc o zi intreaga printre oale si cratite. (Si probabil o noapte sa curat in urma). Asta pana am intrat si am vazut ca poti sa faci un tiramisu in mai putin de juma de ora. Iar un cremsnit in 10 minute. Adica nu e dracu atat de negru pe cat il vedeam eu.

Drept e ca am avut si experiente care mai de care mai faine. Una interesanta a fost acum doi ani. Cand am venit acasa si aveam pofta nebuna de oua in tigaie. Intru in casa, ma duc direct la frigider si descopar ca nu-s oua. Am injurat in barba, am mancat ce am gasit prin casa insa n-am renuntat la idee. A doua zi, cumpar oua si vin cu ele in brate, de puteai sa juri ca am un trofeu. Imi astern zambetul ala satisfacut pe moaca, dau fuga in bucatarie, scot tigaia si…vad ca n-am ulei. Nici un stop. Si nici unt. Si in ritmul asta au disparut bunele mele intentii culinare. Acum, din fericire s-au intors. Iar eu sper sa si ramana.

E clar ca n-o sa devin master-chef peste noapte. N-am nicio sansa. 🙂 Insa stiu ca n-o sa mor de foame 🙂

 

Cand incepi sa te gandesti ca poate e mai bine sa iti parasesti tara?

In postul asta, scria Haotik despre motivele care l-ar determina sa plece din tara. La cum stau lucrurile la noi, cred ca majoritatea am avut idei de genul „sa o ia dracu’ de tara, nu mai rezist, m-am saturat, eu plec”.  In cazul meu, as nota sase motive. (doar sase, ca astea-mi vin in minte acum).

1. atunci cand ajungi sa te rogi sa nu te imbolnavesti de teama ca ai sa ajungi in spital, unde vei dormi in camere imputite si pline de gandaci iar medicii te vor trimite noaptea la farmacie, sa-ti cumperi singur medicamentele, pentru ca ei nu au. (sau daca au, le dau pe spagi frumoase)

2. cand in judetul tau se inchid 4 spitale, „ca nu-s bani” iar la cateva luni se aloca fonduri pentru constructia unor sali de sport

3. cand iti vine copilul de la scoala plangand ca profesoara l-a umilit ca nu are bani sa dea pentru dracu stie ce tampenii

4. cand salariul nu iti permite sa ajungi la finalul lunii iar aia mai tineri, iti spun zambind ca ei, cand vor creste mari, vor sa plece din tara ca sa nu fie „saraci”

5. cand ti-e frica sa te plimbi prin oras, de teama haitelor de maidanezi infometati

6.  cand te uiti la viitor si constati ca a disparut pana si luminita de la capatul tunelului.

E evident ca le-am bifat pe toate, mai putin pe ultimul. Ce-i drept, inca mai vad o luminita palpaind firav la capat de tunel. Sincer, nu stiu cat o s-o mai vad, insa atata timp cat e acolo, sunt si eu in tara. Cand s-o stinge, imi fac bagajul (iar) si plec. Nu ar fi nici prima si nici a doua oara. Acum am deja „experienta”.

Asa, pe final, sa va spun la ce ma gandeam, prin septembrie, cand asteptam autobuzul in Elvetia. In fata mea, un afis publicitar la Peugeot 308 (parca) al carui pret era de 7.500 de franci. Si ma gandeam eu asa:

– in elvetia o masina noua= 3 salarii

– in italia = 7 salarii

– in romania= 40 salarii

Ce ziceti? …Acelasi calcul s-ar putea face si cu pretul unei garsoniere, evident 🙂  E de ajuns sa inmultim cu 3, cifrele existente 🙂
 
Nu spun ca in afara sunt caini cu covrigi in coada, doamne fereste. Sau ca vai ce bine si frumos e printre straini. Nici gand. 
 

Crispy strips la cuptor

Despre talentele mele in ale bucatariei, am mai scris in cateva randuri. Aici va spuneam cum am confundat chestia aia de ornat torturi cu piatra de calcaie, iar aici cum am reusit sa activez alarma de incendiu, doar incercand sa incalzesc ceva de mancare! Boooon!

De aproape 2 luni, nu mai lucrez. Eu sa stau degeaba, nu stiu. Nici concediu nu stiu ce e ala, in conditiile in care am beneficiat de ultimul, acum mai bine de 5 ani 🙂  Si m-am trezit eu, aia care aveam candva 3 job-uri concomitent, ca am timp liber. Mult timp liber. Si ce sa fac cu el?? Adica as face multe, dar n-am bani de ele, asa ca trebuie sa ma rezum la chestii low-cost. Si la lucruri pentru care pana acum, nu prea am avut timp. Iar primul pas, a fost ca am inceput sa gatesc. Influentata de fetele astea ce stau mai mult prin bucatarie: Ana-Maria, Roscata si Frumusica, m-am apucat sa-mi bag nasul prin oale si bloguri culinare. Si recunosc cu uimire, ca-mi place 🙂 Pana acum, asta e reteta de care suntem toti ai casei, profund indragostiti.

Crispy strips ca la kfc (varianta la cuptor)

Avem nevoie de: piept de pui, ceva condimente, ustoroi, putina faina, 2 oua, fulgi de porumb, smantana pentru sos.

Pregatire : Se ia o bucata de piept de pui (evident, depinde de cate persoane sunt la masa), se taie fasii nu foarte groase, pe care ulterior le lasam la marinat intr-un caston cu apa, sare, piper, ustoroi pisat si condimente ce aveti prin casa. (eu am mai pus praf de usturoi, chilli, boia iute si un condiment pentru carnea de pui). Din cele cateva experiente ale mele am vazut ca cu cat lasi mai mult la marinat, cu atat iese mai aromat puiul. (Eu am lasat chiar si 20 de ore). Evident, se poate sari procedeul insa carnea va iesi uscata.

Cand vrem sa gatim, dam drumul la cuptor sa se incalzeasca si scoatem 4 parfurii (eu am folosit adanci).

-In prima, se storc bine fasiile de pui

-in a doua se pune faina in care adaugam si putin condiment (fiind fan al usturoiului, am pus again ustoroi).

-in a 3-a se bat 2 oua

-in a 4-a se pun fulgii de porumb pisati. (eu ii bag intr-o punga si peste trec cu un borcan :-))

Apoi punem hartie de copt intr-o tava si ungem cu ulei.

Si trecem la treaba. Luam fisiile de pui, le trecem prin faina, apoi prin ou si la final prin fulgii pisati, dupa care direct in tava. (Eu am stopit si pe seasupra fasiile de pui cu putin ulei).

Reglam cuptorul la foc mic (eu am lasat la minim, sa nu se arda) iar dupa circa 10-15 minute se intorc bucatile. Dupa alte 10 minute, e totul gata.

 

Pentru sos- Cat timp sta puiul la cuptor, curatam usturoiul, il pisam cu putina sare si la la final adauga putin ulei, iar apoi se pune intr-o farfurie adanca. Peste usturoi, se pun 3 -4 linguri cu varf de smantana si se amesteca.  Recunosc ca eu fac o farfurie plina cu sos din asta 🙂 asa e de bun!

Si mai recunosc ceva.. in timp ce se fac bucatile de pui la cuptor, arunc si niste cartofi in tigaie 🙂 Al meu frate, un tip foarte critic de felul lui, sustine ca rezultatul e mai bun decat cel de la KFC. 🙂

Am mai incercat si alte retele, dar de asta e nr 1!

sursa pozei e-retete

Una peste alta, e fain sa ai timp liber. Mai putin fain e sa nu ai un job.

 

 

„Anunt: gazele se inchid!”

Astia de la Distrigaz si-au propus sa-si bata joc de noi. Sau sa ne puna nervii la incercare. La sfarsitul saptamanii am gasit anuntul de mai jos, lipit bine in poarta. Eu si ceilalti 30.000 de insi din oras.

 

Adica pentru aproape 40 de ore, urma sa nu putem folosi centralele termice. Cu alte cuvinte, adio caldura, apa calda si posibilitatea de a gati sau incalzi ceva de mancare. In orasul asta al meu, nu mai exista incalzire centralizata de 20 de ani, asa ca va imaginati surpriza. Majoritatea au centrale de apartament, si nici dracu nu are reseuri sau alte chestii de incalzit. Si ce posibilitati ai, mai ales daca stai la  casa? Mi se pare penibil sa te duci sa iti iei 3 aeroterme pe care sa le folosesti 2 zile (nici nu vreau sa stiu cat ar costa). (De imprumutat nu prea aveai de la cine, ca intreruperea se intampla in tot orasul, asa ca toti aveau nevoie de o sursa alternativa de incalzire). Si sa te speli 2 zile, cu frigul de afara, folosind apa rece. Ca unde sa o incalzesti?? La bec? La caldura unei lumanari parfumate? Si aia care au bebelusi ce fac? Hai ca astia mai mari, ne punem o patura in cap si stam asa…

Initial am zis ca asta e, trecem peste. Pana m-am trezit congelata. Si m-am dus la bucatarie sa-mi fac o cafea fierbinte si sa ma incalzesc nitel. Si fa-ti cafea, daca ai cum! Ca aragazu’ fara gaze, nu functioneaza 🙂 Ok, ma duc sa ma spal pe ochi si pe dinti. Cu apa calda ca gheata.

Norocul fu cu cuptorul cu microunde. La care am facut ceai de cafea. Si mi-am incalzit apa cu cana, sa ma pot spala pe ochi. 🙂 Si da-i si injura…si intreaba-te de ce dracu’ nu au facut bransarea la noua magistrala asta vara, cand era cald afara si nu foloseam incalzirea. Si ma puteam spala si cu apa rece.

Iar aseara la 18, urma sa se intample minunea. Sa dea drumu’ la gaze, adica… Nu era vorba de caldura, ca din fericire rezolvasem partial problema asta. Ci asteptam cuminti, la rand sa ne facem o baie ca lumea, dupa cele 2 zile in care ne-am spalat cu apa incalzita in cana la microunde 🙂 La 18.30 pun mana pe telefon si sun la Distrigaz, ca vedeam negru. Si surpriza, m-au anuntat ca…se mai amana nitel. Azi de dimineata la 8, tot nu se intamplase minunea. Si suna iar….Abia dupa 50 de ore, am reusit si eu sa ma spal ca omu. Iar acum am duc sa rezolv mormanu’ de vase murdare. Ca evident, nici pe alea nu am avut cum sa le spal.

poza nu-i a mea, insa e facuta de cineva din oras de la mine