Prejudecati culinare

Astazi bifez primul cremsnit facut in viata mea. Ieri am facut supa de pui (ok, am fiert-o prea mult si a iesit cam piftie si cam nesarata, dar e comestibila). Iar saptamana asta, am descoperit ca mamaliga cu branza si smantana nu e o chestie incredibil de complicata.

Ma gandeam eu, in mintea mea cea blonda, ca am prejudecati. Culinare mai ales. Nu stiu de ce, pentru mine verbul „a gati” reprezenta o chestie incredibila. Total necunoscuta mie. Si asimilam verbul asta cu bunica-mea, care statea o zi intreaga in bucatarie. Drept e ca din mainile ei ieseau niste bunatati  cum n-am mancat in alta parte. Insa mi se parea prea mult, sa irosesc o zi intreaga printre oale si cratite. (Si probabil o noapte sa curat in urma). Asta pana am intrat si am vazut ca poti sa faci un tiramisu in mai putin de juma de ora. Iar un cremsnit in 10 minute. Adica nu e dracu atat de negru pe cat il vedeam eu.

Drept e ca am avut si experiente care mai de care mai faine. Una interesanta a fost acum doi ani. Cand am venit acasa si aveam pofta nebuna de oua in tigaie. Intru in casa, ma duc direct la frigider si descopar ca nu-s oua. Am injurat in barba, am mancat ce am gasit prin casa insa n-am renuntat la idee. A doua zi, cumpar oua si vin cu ele in brate, de puteai sa juri ca am un trofeu. Imi astern zambetul ala satisfacut pe moaca, dau fuga in bucatarie, scot tigaia si…vad ca n-am ulei. Nici un stop. Si nici unt. Si in ritmul asta au disparut bunele mele intentii culinare. Acum, din fericire s-au intors. Iar eu sper sa si ramana.

E clar ca n-o sa devin master-chef peste noapte. N-am nicio sansa. 🙂 Insa stiu ca n-o sa mor de foame 🙂

 

Reclame