Wish-list pentru 2013

406626_376539215770560_1970286760_n

Intai de toate, visez la stabilitate. Pe toate planurile. 🙂 M-am saturat sa fiu mereu pe drumuri, sa fac bagaje, sa schimb case, sefi si avioane. Vreau un loc al meu, un job al meu, cat mai aproape de cei dragi… 🙂 Stiu insa ca nu o sa pot sa le am pe toate in 2013, dar macar vreau sa incerc.

Apoi vreau sa am grija de sanatatea mea. Preventiv. (Recunosc ca pana acum, la medici m-am dus numai cand sufeream la modul serios) Pentru asta deja am facut un pas mare si in februarie am programat un ITP partial :-). Si pe la dentist, nu ar fi rau sa mai trec. Tot preventiv.

Si dupa astea, sa ma ocup de mine. (Sa continui cu ce am inceput anul asta) Am multe de recuperat. Asa ca 2013 va fi un an in care vor predomina cuvinte precum : slabire, miscare si mancare sanatoasa. Anul asta am facut niste pasi importanti, iar in 2013 vreau sa ii definitivez. Sau macar sa pun in practica ce am invatat in 2012. E sanatatea mea la mijloc!

Vreau sa visez mai mult, sa calatoresc, sa va cunosc pe voi 🙂 , sa zambesc cat se poate, sa citesc, sa invat lucruri noi, sa stau cu ai mei, sa gatesc mai mult si mai bine :-), sa fiu iubita si sa iubesc. Vreau sa incerc lucruri noi, sa experimentez, sa cunosc oameni si sentimente noi. 

As vrea sa nu mai aflu ce e ala stres, sa nu mai am parte de probleme, sa nu aflu ce e deznadejdea, sa nu ma las doborata si sa nu am asteptari de la altii. Sau daca nu s-o putea asa, sa am taria sa accept lucrurile asa cum vin si puterea sa ma ridic de fiecare data.

Sincera sa fiu, vreau si lucruri materiale. O, daaaa. 🙂 Un telefon nou, eventual sa dau si examen pentru permis de conducere, niste haine in culori cat mai vesele, o sedinta la un hair-stilist care sa reuseasca sa-mi scoata o culoare uniforma si o tunsoare faina:-), sa-mi iau o rochita de la Asos, sa vad Parisul sau macar sa apuc sa vad locuri frumoase de la noi din tara. Si as mai vrea sa pot sa aduc zambete multe, pentru cei dragi.

Iar voua, va doresc sa aveti parte de oameni frumosi, sa zambiti si sa luptati pentru visele voastre!

120-happy-new-year-2013-greeting-card-free-vector-illustration

Astept 2013 pentru ca…

Inainte sa plec la o cafea, raspund la o leapsa primita de la Hapi. Asadar:

1. Aștept 2013 pentru că:- am o gramada de vise nerealizate in 2012.

2. La anul m-aș muta o lună în Bora Bora pentru că: – sunt indragostita de caldura si de apa. Si visez la lucrurile astea doua.

-sa pup delfinii

Bora bora

 

-si sa am parte de dimineti asa:

viaggi-file-924-600-500
3. 2013 ar putea fi diferit pentru că: am facut schimbari importante in viata mea  🙂

4. Ultima ceartă cu cineva am avut-o pentru că: cearta la modul serios, n-am mai avut de ceva vreme. Insa am „scandal” in fiecare zi cu al meu frate. Ultima data ca i-am furat sosetele si nu le-am pus bine in picior, motiv pentru care i le-am „hait” si din cauza mea are el sosete distruse :-))) Si n-am pus suficient ulei in salata (rusine sa-mi fie!!!)

5. Sunt dezamăgit/ ă de produsul „Kaufland” pentru că: era aglomerat si m-au impins aia cu carucioarele de ziceai ca suntem la omor. (Ok, nu e vina Kufland, ci a oamenilor 🙂 ) Chiar nu am stiut ce sa scriu aici, in conditiile in care nu am mai incercat produse de care sa nu fiu multumita.

6. Aș mai retrăi luna decembrie din acest an pentru că: am fost acasa, langa ai mei. Si a fost bine si liniste.

7. Sunt mai înțelept/ înteleaptă cu un an pentru că: am invatat sa renunt la lucruri/oameni care-mi faceau rau si am inceput sa privesc in viitor. Am invatat sa nu-mi mai fie asa frica de „nou”.

8. Gratis, în clinica unui estetician as încerca intervenția micsorare a sanilor si liposuctie  pentru că: as vrea sani mai mici si visez sa dispara, peste noapte, aripioarele 🙂

9. As face schimb de job cu primarul pentru că: as face niste investitii serioase la mine in oras.

10. La sfârșit de an îmi fac întotdeauna – sau nu-mi fac niciodată un bucket list (lista cu lucruri faine de văzut/făcut/îndeplinit) pentru că : eu imi fac planuri si liste peste liste 🙂 ca e dreptul meu sa visez 🙂

Craciun linistit!

Mos Craciun

Sper ca macar azi, sa uitati de griji si probleme si sa va bucurati de ce aveti langa voi. Fie ca sunteti aproape sau departe, ca sunteti acasa sau prin tari straine, ca aveti familia langa voi ori sunteti singuri,  sunt sigura ca o sa gasiti motive sa zambiti sau macar sa va bucurati de o zi linistita! Va pup, oameni frumosi!

La mine Craciunul o sa fie acasa, langa oameni dragi, pe fundal de colinde si cu zambete. Da, e Craciunul  pe care mi-l doream de ani buni.

Vine Craciunul!

Curatenia generala. Facuta. Dovada au fost unghiile mele 🙂

Brad. Mosu’ l-a adus iar noi l-am impodobit 🙂 N-am mai avut de doi ani si chiar imi era dor!

Cumparaturile le-am facut si pe alea. (Am platit pana si facturile 🙂 ) Nu am luat nimic special. Traditionalisti cum suntem, Craciunul il vom sarbatori cu spaghete carbonara  🙂 si bomboane Raffaello plus trufe de ciocolata de la Dr. Oetker 🙂

Mosi Craciuni mi-am facut pe unghii. 

DSC01530

Pentru Mosi, m-am inspirat din poza de mai jos. Si cum manichiura se face „by my” si „at my home”, m-am rezultat la cate doi mosi pe fiecare mana. (Sa vezi fericire cand incerci sa faci ochisori la unghiile de la mana dreapta, folosindu-te de stanga 🙂 )

nail-art-babbo-natale-tutorial

– Si gata. Azi nu mai ies din casa. Si nici maine. Ma apuc sa citesc bloguri, sa vad filme, sa trimit mesaje si felicitari pe facebook. Sa ma bucur de linistea din jurul meu. Nu vreau sa ma gandesc la probleme, neajunsuri sau vise deindeplinite. (O sa am suficient timp la anu’)

Cred ca e primul Craciun in care sunt linistita si cumva impacata cu mine. Am incetat sa ma revolt si sa lupt in zadar. Invat sa renunt, incep sa accept si privesc inainte.

Inteleg ca nici Apocalipsa n-a venit la noi. Bun.

apocalipsa

Chiar avem o tara ciudata, daca ne-a evitat pana si Apocalipsa. Si eu care ma pregatisem strasnic. Mi-am spalat pleata, mi-am strers oja ciobita si mi-am pus rochia de „zile bune”. Si Apocalipsa nimic. Am zis ca n-o fi venit pentru ca stau eu in padure, dar vad ca nici la voi n-a venit. 🙂

Zilele trecute, propunea Paul un exercitiu pentru Apocalipsa. Mai precis ne provoca sa spunem si mai ales sa facem, lucruri pe care le-am tot amanat de ceva vreme. M-am tot gandit la asta si am realizat ca in lunile astea de cand sunt acasa, am facut cam toate lucrurile pe care le-am amanat ani buni. Lucruri marunte, insa pe care eu nu le-am facut pana acum, din varii motive. Si lista a fost destul de mare. Asadar: am gatit si chiar mi-am facut caiet de retete, mi-am vopsit unghiile, m-am machiat, am purtat rochii, am revazut oameni dragi, am stat cu mama si al meu frate, am pus pozele vechi in album 🙂 am dormit pana la pranz, am invatat sa fac cafea, am lenevit, am facut cadouri, am adus zambete si am vazut filme. 🙂  Mai sunt si alte dorinte, insa cum nu depind doar de mine, nu le pot trece pe lista 🙂

Ce as mai face? Pai un copil 🙂 Motiv pentru care ieri pe Facebook am scris mare „Promotie de Craciun!!! Ia-ma de sotie acum si primesti gratis 2 copii!”. Si nimic. Eu am incercat 🙂

L.E. Tocmai am primit urmatorul comunicat: „Din cauza timpului nefavorabil si a drumurilor inzapezite din Botosani si Neamt, apocalipsa isi anuleaza toate evenimentele din Romania! Ne cerem scuze celor care au apucat sa cumpere buncare antiapocalipsa, a celor care ai-au facut provizii si a celor care ne asteptau astazi!
Cu respect, Apocalipsa!

Ce am vrut si ce-am ajuns…

Intrebarea Frumusicai din postul asta m-a cam pus pe ganduri. Intr-adevar…ce am vrut si ce-am ajuns? Intrebarea-i simpla. Mai complicat e sa raspund. (Si caut raspunsuri de cateva luni bune, in conditiile in care postul e inceput undeva in luna ianuarie). E ciudat sa accept ca la 30 de ani, nu stiu inca ce vreau sa fac in viata. Am niste ani de experienta, cateva diplome, insa as minti sa spun ca am descoperit meseria pe care as face-o pana la pensie.

Dar sa incepem cu CE AM VRUT…

In scoala generala, imi placea mult de tot matematica. Atat de mult incat mama ma scotea cu forta din casa, pentru ca i se parea ca stau tot timpu’ cu nasul in culegerea cu probleme de mate. Si citeam mult iar mama speriata, ascundea cartile si mi le dadea cu portia 🙂 Insa in perioada asta aveam un singur tel: sa devin vanzatoare de inghetata. Mi se parea cel mai cool job. Am renuntat insa cand a aparut inghetata pe bat. Eu vroiam sa vand din aia, la toneta, si sa o pun eu in con 🙂

vanzatoare de incghetata

Apoi, m-am gandit ca nu ar fi rau sa ma calugaresc. La „Manastirea dintr-un Lemn” de langa Ramnicu Valcea. Am renuntat insa si la asta cand am aflat ca maicutele nu au voie sa se duca la strand sa faca baie 🙂

ManastireaSucevitaMaicutaCuToaca

– A urmat liceul. Unde, pe principul, „fie ce-o fi”, am picat la o clasa de fizica- chimie.  Insa la final, tot nu stiam ce am de gand sa fac in viata. Pricepusem insa un singur lucru. Orice as face, sa nu aiba legatura cu fizica si chimia. Le uram de moarte. Nu ma vedeam nici cadru didactic pentru ca nu aveam rabdarea necesara, nici medic pentru ca lesinam de fiecare data cand vedeam un stop de sange, nici avocat pentru ca stiam ca-i mult de tocit si nici contabil. Imi suna bine o meserie de arhitect insa cand am aflat ca era vorba de meditatii si drumuri la Capitala, am renuntat.

– Dupa Bac, a trebuit insa sa ma inscriu la o facultate. Asa ca, ceva-ceva trebuia sa aleg. Mi-am pus eu singurul neuron la treaba. Si dupa meditatii indelungi, am priceput ca erau doua lucruri care mi-ar fi placut sa le fac intr-un viitor. Sa devin asistent social (adica sa dau la Facultatea de Teologie) sau sa urmez o facultate de Managent si Marketing in Afaceri Economice. Imi placeau amandoua in aceeasi masura. Prima- pentru ca as fi avut posibilitatea sa-i ajut pe cei cu probleme si a doua, pentru ca promitea o cariera interesanta. Cum n-am putut sa decid, am dat la amandoua si am zis ca o sa ma duc acolo unde o sa intru la fara taxa. Adica tot pe pricipiul, -„fie ce o fi”- . Asa am ajuns la Management. Si cam asa vedeam eu viitorul.

FEMEIE MANAGER

– Cand s-a terminat facultatea, mi-am zis eu in mintea mea cea blonda, ca ar trebui sa profesez in domeniul in care am studiat. Ca nu degeaba mi-am tocat nervii in facultate. Si asa, am inceput sa-mi caut ceva in domeniu. Abia atunci am priceput eu ca pentru majoritatea, facultatea mea insemna ca pot (cel mult) sa fac cafele si sa le servesc si eventual sa raspund la telefon. Adica secretera. Imi spun ca e ok si asa, e un punct de inceput.

Serious Secretary

N-am rezistat insa, nici macar o saptamana. Cu program batut in cuie, inchisa intre 4 pereti si cu ochii beliti in calculator, am inteles ca nu era de mine.

Acum vreo 3 ani, ma batea gandul sa ma fac stewardesa. Insa n-a fost sa fie. Nu mai aveam nici 20 de ani si nici 40 de kile. Asa ca a picat si asta.

stewardesa

Iar acum vine partea cea mai interesanta…CE AM AJUNS

Pai…nici macar unul din visele mele nu s-a adeverit. Drept e ca am si avut numai dorinte una si una 🙂 Prin anul doi de facultate, am ajuns sa lucrez in mass-media. N-a fost vorba de nicio dorinta din copilarie, ci de un orgoliu prostesc. Imi amintesc ca la sfarsitul liceului, mi s-a sugerat sa dau la Jurnalism iar eu m-am uitat chioras: „Eu la jurnalism? Ca sa fac ce? No way!” Si uite ca fix acolo am ajuns… Ba chiar mi-a placut job-ul asta.  Cu mici pauze, am lucrat in domeniul asta aproape 6 ani. Intai la un ziar, apoi la tv si usor-usor am ajuns sa am 3 job-uri in acelasi timp. 🙂 Si am tot avut de-a face cu mass-media pana la jumatatea anului trecut.

La inceputul anului, cand m-am apucat de postul asta, ziceam asa: „Acum, daca ma uit in urma, stiu clar ce vreau. Sa lucrez cu oameni. Nu ma vad cu pixul sau cu microfonul in mana toata viata. Adica as mai face-o cu placere cativa ani, insa sunt sigura ca o sa vina si momentul in care o sa imi doresc un loc de munca unde sa nu fiu nevoita sa ma duc la 4 dimineata la cate un accident cu 2-3 morti. Chiar nu. Apoi as visa la o cariera in Relatii Publice. Sau ceva de genul asta.”

Azi realizez ca nu mai are sens sa ma intorc in mass-media iar o cariera in Relatii Publice e un vis si atat. E cazul sa caut alt drum. Langa mine am o diploma pe care scrie „economist licentiat”, o alta de „administrator pensiune turistica” si experienta in jurnalism. Si uitandu-ma in jur, cred ca nici nu mai conteaza ce vreau eu sa fac. Conteaza ce se cere. Si ca sa supravietuiesti in vremurile astea, trebuie sa te adaptezi. Si-mi suna bine un loc de munca unde as avea de-a face cu fonduri europene. Asta gandesc acum…sa vedem ce-mi ofera viata 🙂

Ma mai gandesc ca n-ar strica sa invat Corel Draw si eventual Photoshop…Cine stie…

Despre 2012

2012 a fost un altfel de an. Nici nu stiu sa-l definesc. A fost un an plin. Un an cu multe schimbari de planuri. In care am crescut, zic eu. Am iertat, am incercat sa uit si sa merg mai departe.

Asa cum am promis la sfarsitul lui 2011, anul asta m-am ocupat de mine. Am incercat lucruri pe care mi le doream de ani buni. Si am gatit, m-am apucat de sport, am incercat sa mananc sanatos, mi-am facut unghiile, mi-am cumparat cosmetice si am invatat sa ma machiez :-), am citit, am vazut filme, am vizitat cat am putut, am stat la soare, am inotat, mi-am cumparat haine colorate (eu, care aveam toate hainele negre sau cacanii), am trimis felicitari. Iar pe final de an, am stat cu ai mei. I-am desenat mamei Mos Craciuni pe unghii si am vazut cu al meu frate,  filmul pe care il vedeam in copilarie, la fiecare Craciun: „Home Alone 2”. 🙂

Insa poate cea mai importanta realizare e ca am invatat sa accept ca-s lucruri si situatii pe care nu le pot schimba. Oricat de mult mi-as dori eu. Am invatat ca trebuie sa accept lucrurile asa cum vin. Am invatat ca e ok sa incasez suturi de la viata si sa urlu de durere, insa dupa ce am terminat de jelit, trebuie sa ma adun, sa las trecutul in urma si sa privesc inainte.  Am invatat sa ma accept asa sum sunt 🙂

Ianuarie, februarie si martie- am lucrat intr-un ritm infernal. Cu liber, cateva ore duminica. Si probleme mari cu conexiunea la net. Probabil ca si daca as fi avut net, nu aveam cand sa scriu 🙂

M-au amuzat teribil italienii. Dupa ce au cazut cativa fulgi, mergeau pe trotuare cu bete de sky. Si daca tot s-a intamplat fenomenul asta incredibil, adica a nins :-), ei au inchis scolile :-))) Cum sa iasa pe vremea aia din casa???

N-am respirat lunile astea. Insa chiar si asa, m-am apucat de sport si am incercat sa inteleg ce e cu mancarea sanatoasa. Am facut sport on-line, impreuna cu Casatorita. Iar Frumusica, a reusit sa imi ridice moralul, de fiecare data 🙂 Si am citit.

M-am indragostit de mandarinul din gradina.

Aprilie- am dat o fuga pana acasa si mi-am facut ochelari noi. Apoi apoi am inceput un nou job in Roma,  am avut o casa noua si un prieten extraodinar. Wolf. 🙂

DSC00904

Mai- am aflat ce inseamna sidromul bipolar… si m-am indragostit de mancarea chinezeasca.

Iunie  – am locuit in padure, undeva langa Viterbo (San Martino al cimino). Intr-un loc fara semnal la telefon si fara net. Si am avut parte de asa ceva. Daca nu era job-ul, cred ca stateam toata ziua in apa.

DSC00915

Pe la jumatatea lunii, am mai dat o fuga pana acasa.

In iulie Mi-am facut de cap, la termele din Viterbo. Ziua la Termele papilor. Iar seara la termele „Le masse di san sisto”. Cam asa arata zona, pe inserate. Tare frumos 🙂 Mai ales ca apa era calda, calda… Si doar cativa oameni.

terme di san sisto

sursa poza, internet

Iar in week-end, cand veneam la Roma, m-am apucat de shopping, ca tot era sezon de reduceri. Si mi-am luat cele mai colorate haine din viata mea. Si margele cu inimioare. 🙂

Impreuna cu cativa prieteni, am mers la Lacul Braciano. A fost o zi faina 🙂 Intai am vizitat castelul Odescalchi.

castelul odescalchi

Apoi ne-am plimbat cu vaporasul. Si am luat pranzul in cel mai romantic loc vazut de mine, pana acum. Pe marginea lacului Bracciano.

bracciano

August – Am ajuns in capitala Elvetiei, Berna. Si mi-a placut tare mult. Am muncit si in pauze, am vizitat cat de mult s-a putut.

berna

Septembrie – Tot in Elvetia. Munca si plimbari 🙂 M-am indragostit de H&M si de C&A . Plus Deichmann. 🙂

zyglogge

Octombrie – am venit iar in tara si urma sa incep iar munca la Roma. Insa „surprise” 🙂 S-au modificat conditiile si n-am mai plecat. Am ramas acasa. Dupa socul incasat, am inceput sa caut solutii. Pana acum, n-am gasit nici macar una 🙂 Dar caut.

Intre timp, am vizitat Brasovul. Iar impreuna cu al meu frate, am facut prima sedinta foto. Si am inceput sa gatesc 🙂 Si sa-mi cumpar oja colorata. Am inceput sa port rochii 🙂

Si m-am vazut cu surioara mea cea mica, Imperfect Girl.

Noiembrie si decembrie – Am facut poze, am vazut zeci de filme, am dormit, am citit bloguri si am cautat solutii.

Cam asa a fost la mine, anul ce sta sa se incheie. Pentru voi, ce a insemnat 2012?