Cand fericirea face „beee”

In copilaria mea, fericirea maxima dadea din coada, facea „beee” si statea cu mine in pat. Si uneori ma lingea pe nas.

cand fericirea face meee

 

In poza’s eu cu mielu-n pat la bunica. Tin minte cu cata nerabdare asteptam sa vina tata si sa ma lase cu animalele in casa. Nu conta ca era vorba de caine, pisica sau miel. Important era sa intre pe usa, sa stea cu mine in pat 🙂 si sa ne jucam.

Iar imbracata pe principiul „ciobanas cu 300 de oi”, era si mai fain.

ciobanas cu 300 de oi..

Insa gradina bunicilor nu se oprea aici. Iar preferatele mele erau vacutele. Carora le ofeream…flori

1, ce se face cu un buchet de flori

Urma si rasplata. Cam asa.

2. se ofera cu dragoste

Tare mi-e dor de vremurile astea. 🙂

Asa de mult iubeam animalele incat buncii nu stiau ce sa faca sa ma tina departe de ele. Daca joaca cu mielu’, vietu’ sau oaia era ok, cand se punea problema de o vaca de 300 de kile si coarne ascutite, se schimba situatia.

4. si mama vitelului

Mie insa ce-mi pasa? Aveam grija sa-l pandesc pe bunicu’ cand se urca in fanar si ii impingeam scara sa nu mai poata sa coboare. Si pana urla saracu’ sa-l auda bunica din casa si sa ii puna iar scara, eu intram la vaca sa ne jucam in voie. O data l-am incuiat pe bunicu’ in wc-ul din fundul curtii, ca sa fiu sigura ca am mai mult timp la dispozitie sa stau cu animalele.

Din fericire, ai mei bunici au simtul umorului si nu se suparau. Dovada e faptul ca in copilaria mea n-am stiut ce e aia pedeapsa. Iar temerea lor cea mare, aceea ca animalele m-ar putea lovi, nu s-a adeverit. Tin minte ca mama era sa lesine cand a venit in vizita si m-a vazut cum ma plimbam prin curte, tinand de coarne un berbec „fioros”. Si nici vreo boala nu am luat, in ciuda pupaturilor. Probleme aveam cu copiii vecinilor, de la care luam periodic paduchi. Insa de la animale nu am decat amintiri frumoase.

Stiti mirosul de lapte proaspat muls?? Doamne cu cata nerabdare asteptam ca bunica sa mulga vaca pentru ca apoi sa manac eu spuma aia alba si pufoasa. 🙂

Dupa ce am plecat de la bunici si am inceput sa locuiesc in „cutia de chibrituri” de la bloc, am refuzat sa mananc lapte, pentru ca gustul nu era la fel cu cel de la bunica. Si nici azi, la 31 de ani, nu pot sa beau lapte din comert.

Mi-e asa dor de vremurile astea….

Si cand ma uit la copii din ziua de azi, parca ma apuca si mai rau nostalgia. Pentru ca ei nu or sa cunoasca iubirea aia adevarata, care da din coada si face „beee” sau dupa caz „muu”.

Voi ce amintiri aveti din copilarie? 

Reclame