Cand fericirea face „beee”

In copilaria mea, fericirea maxima dadea din coada, facea „beee” si statea cu mine in pat. Si uneori ma lingea pe nas.

cand fericirea face meee

 

In poza’s eu cu mielu-n pat la bunica. Tin minte cu cata nerabdare asteptam sa vina tata si sa ma lase cu animalele in casa. Nu conta ca era vorba de caine, pisica sau miel. Important era sa intre pe usa, sa stea cu mine in pat 🙂 si sa ne jucam.

Iar imbracata pe principiul „ciobanas cu 300 de oi”, era si mai fain.

ciobanas cu 300 de oi..

Insa gradina bunicilor nu se oprea aici. Iar preferatele mele erau vacutele. Carora le ofeream…flori

1, ce se face cu un buchet de flori

Urma si rasplata. Cam asa.

2. se ofera cu dragoste

Tare mi-e dor de vremurile astea. 🙂

Asa de mult iubeam animalele incat buncii nu stiau ce sa faca sa ma tina departe de ele. Daca joaca cu mielu’, vietu’ sau oaia era ok, cand se punea problema de o vaca de 300 de kile si coarne ascutite, se schimba situatia.

4. si mama vitelului

Mie insa ce-mi pasa? Aveam grija sa-l pandesc pe bunicu’ cand se urca in fanar si ii impingeam scara sa nu mai poata sa coboare. Si pana urla saracu’ sa-l auda bunica din casa si sa ii puna iar scara, eu intram la vaca sa ne jucam in voie. O data l-am incuiat pe bunicu’ in wc-ul din fundul curtii, ca sa fiu sigura ca am mai mult timp la dispozitie sa stau cu animalele.

Din fericire, ai mei bunici au simtul umorului si nu se suparau. Dovada e faptul ca in copilaria mea n-am stiut ce e aia pedeapsa. Iar temerea lor cea mare, aceea ca animalele m-ar putea lovi, nu s-a adeverit. Tin minte ca mama era sa lesine cand a venit in vizita si m-a vazut cum ma plimbam prin curte, tinand de coarne un berbec „fioros”. Si nici vreo boala nu am luat, in ciuda pupaturilor. Probleme aveam cu copiii vecinilor, de la care luam periodic paduchi. Insa de la animale nu am decat amintiri frumoase.

Stiti mirosul de lapte proaspat muls?? Doamne cu cata nerabdare asteptam ca bunica sa mulga vaca pentru ca apoi sa manac eu spuma aia alba si pufoasa. 🙂

Dupa ce am plecat de la bunici si am inceput sa locuiesc in „cutia de chibrituri” de la bloc, am refuzat sa mananc lapte, pentru ca gustul nu era la fel cu cel de la bunica. Si nici azi, la 31 de ani, nu pot sa beau lapte din comert.

Mi-e asa dor de vremurile astea….

Si cand ma uit la copii din ziua de azi, parca ma apuca si mai rau nostalgia. Pentru ca ei nu or sa cunoasca iubirea aia adevarata, care da din coada si face „beee” sau dupa caz „muu”.

Voi ce amintiri aveti din copilarie? 

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Cand fericirea face „beee”&8221;

  1. Tina zice:

    Tare frumoasa povestea, iar fotografiile sunt super, in special aia cu pupicul :). Eu eram cu bobocii de ratza. aia imi placeau cel mai tare 🙂 Copiii de azi sunt cu PC si play station, habar nu au cum arata o vaca sau un beee:).

    • ella zice:

      Uite, ca boboci de rata nu a avut bunica. Dovada ca nici azi nu fac diferenta bine intre o rata si o gasca 🙂
      Ai perfecta dreptate, cu copiii din ziua de azi…Eu zic ca e pacat si pierd lucruri importante. 🙂

  2. Ana-Maria zice:

    Absolut superbe sunt amintirile tale…M-ai facut sa rad cu ce ii faceai bunicului cu scara! 😀
    Sa sti ca si eu , acum , dupa 30 si de ani , inca imi aduc aminte cu drag , bucurie si nostalgie de vacantele de vara petrecute la bunicii materni , care aveau si ei multe animale.
    Asa amintiri cum ai tu , Ella , zau de nu iti fac zilele cu ploaie sa para insorite! 🙂

    • ella zice:

      Si cate i-am facut eu bunicului…cred ca nu aveam mai mult de 5 ani si din cate povesteste bunica, cand a intrat in camera unde stateam cu bunicu a avut parte de o adevarata surpriza. Cum el adormise si mie mi s-a parut ca e frig, luasem bucati de stofa ramase de la masina de cusut pe care i le-am pus bunicului pe burta si cu o cutie de chibrituri incercam sa dau foc bucatilor de material. Intentia mea era sa ii fac cald bunicului la burta, sa nu cumva sa raceasca :-)))asa i-am spus bunicii. Din fericire n-am reusit sa-mi duc planul la bun sfarsit, ca bunica a venit la timp 🙂 Bunicu dormea dus, n-a simtit abosolut nimic.
      In vremuri din astea, tare imi face placere sa ma uit pe poze vechi….din vremurile alea am doar amintiri frumoase.:-)

      • Ana-Maria zice:

        Pai urlam si a venit tata si a scos resoul din priza…Dar asta nu a fost tot , ca mai am o aventura cu resoul , eram mai mica (asta mi-a povestit-o tata) si am facut pipi pe mine si cum ai mei se chinuiau sa ma invete la olita , imi spuneau ca e rusine sa mai fac pe mine.Eu am facut si de teama sa nu fiu certata , m-am pus cu curul direct pe resou….am facut dungute de la resou si am stat la vindecat cateva saptamani… 😉

      • ella zice:

        :-)) Am ras cu lacrimi :-))) Bine ca ai urlat si nu s-a intamplat altceva cu batista in flacari 🙂

  3. Florin zice:

    La bunicile mele fericirea făcea ham-ham, că restul orătăniilor erau ferecate bine și nu aveam acces la ele… poate doar aia de făcea muuuu și-mi dădea lapte proaspăt la prima oră dimineața… în rest fericirea făcea ca și iarba, ca și câmpiile și dealurile pline de mireasma naturii ne-cibernetizate 🙂

    • ella zice:

      Uite, ca eu de dealurile pe unde mergeam cu vacile la pascut, n-am scris 🙂 Doamne ce vremuri frumoase…
      Cat despre caini, cu aia aveam o relatie speciala 🙂 atat ca bunica ii tinea legati si nu puteam sa ne jucam cum as fi vrut eu.
      Multumesc pentru vizita, Florin!! Si te mai astept cu placere!!

  4. Ruxandra zice:

    Frumoase pozele. Amintirile astea le porti mereu cu tine, oricat de multi ani ar trece! Eu imi petreceam fiecare vacanta la tara, dar nu aveam animale, pentru ca nu locuia nimeni acolo permanent. Asa ca nu ma pot lauda cu amintiri la fel de frumoase. Sa mai povestesti si altele din copilaria ta. 🙂

    • ella zice:

      Mercy, Rux!! Sa stii ca de fiecare data ma uit la pozele vechi, imi trec toate supararile…
      O sa mai scriu, pentru ca imi face placere.
      Banuiesc ca tu in copilarie, te plimbai in voie, pe dealuri si campii… cu miros de struguri copti si pere dulci…

  5. frmshk zice:

    Mi-aș dori așa ceva pentru Puști. Dar nu prea sunt șanse, își are bunici tot la oraș… Oricum, s-au dus vremurile alea, trăim într-o altă lume, și ei la fel, vor crește într-un alt mod, într-o altă societate… eu sper să-i fie bine, cum o fi… legătura cu animalele, da, îmi lipsește și mie, îi va lipsi probabil și lui… dar, cam asta e.
    Tu ai fost o curajoasă, ce mai! Și ce frumos că ai poze de-atunci. Eu nici măcar nu știu ce înseamnă să ai bunici, n-am avut niciodată și le-am dus lipsa extrem de mult. Măcar pentru asta mă bucur, că Marc e iubit de bunici…

    • ella zice:

      Sunt alte vremuri, copiii de azi vor avea alte lucruri de povestit nepotilor 🙂 Evoluam si e cat se poate de normal sa fie asa. Eu ma uitam la nepotica mea de un an cum se juca cu un touch screen de parca s-ar fi nascut cu el in mana!
      Eu am crescut cativa ani buni cu bunicii paterni, niste oameni extraodinari si poate de asta sunt si asa atasata de ei. Sau poate perioada aia, cand nu stiam ce e aia rautate, ce-s alea probleme …poate de asta imi aduc aminte cu placere de vremurile alea 🙂

  6. Hapi zice:

    Superbe amintiri
    Eu aveam si mielut si vitel si o gaina care ma urma cateodata si pe care o strigam si venea la mine, ma lasa sa o prind 🙂 O puneam pe un stalp de piatra si vorbeam cu ea. Asta spune multe 😉

    • ella zice:

      :-))) Fain!! Acu’ nu stiu ce-i mai grav, sa pupi vitei sau sa vorbesti cu gainile :-))
      Ce ti-e si cu vremurile alea…si cate sunt si raman nespuse, din copilaria noastra 🙂

  7. addicted (@touchofadream) zice:

    Doamne, e grozava poza cu pupicutul. M-ai topit in stil vintage! 😆
    Tin minte ca atunci cand stateam verile la tara ma intorceam la oras cu o groaza de patanii. Ba aveam buzele umflate pt.ca iritam albinele si ma intepau de buze de ziceai c-am botox, ba trageam mieii de coada si ma articulau cu, copitele, ba eram ciupita de gaine cand le pandeau cum fac oua. :)))) Copilarie frumoasa…

    • ella zice:

      Deci si tu ai avut o copilarie printre animale!!! Initial m-am speriat citind pataniile tale. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum e sa te intepe o albina in buze 🙂 , insa ma gandesc ca atunci nu luam lucrurile asa in serios, cum facem azi.
      Probleme am avut si eu cu curcanii ce ma cipeau din cauza fesului rosu :-))) In rest, am scapat fata probleme !!

  8. Mâzgălica zice:

    Of, Doamne ce amintiri frumoase și ce dor mi s-a făcut de copilăria la bunici! Îmi pare rău că ai mei copii nu vor avea parte de aceleași amintiri, de vacanța la țară, de laptele proaspăt și de fructe și legume sănătoase…

    • ella zice:

      La asta m.am gandit si eu, pentru ca ma uit la copiii din ziua de azi si ii vad de cele mai multe ori, singuri in fata unui calculator. Si-i trist, pentru ca pierd multe lucruri, mai ales astea frumoase, legate de natura si animale…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s