Zi de doliu, la Curtea de Arges

De luni la Curtea de Arges se vorbeste doar despre tragedia din Muntenegru. Am vazut duminica seara la televizor accidentul insa nu mi-am imaginat nici o clipa, ca in autocarul mortii sunt oamenii pe care ii cunosc personal. Abia a doua zi, la prima ora au inceput sa curga telefoanele. Si pentru cateva momente am avut senzatia ca e un cosmar.

Am citit apoi, nauca, lista cu pasagerii si mi-a stat inima in loc. Ii cunosteam pe toti cei de la mine din oras. Pe lista aia erau medici, profesori renumiti, oameni de afaceri, consilieri locali…Oameni cunoscuti si respectati de intreaga comunitate locala.

Nu pot sa imi imaginez ce e in sufletul rudelor. Ma gandesc ca e cumplit sa pierzi un parinte, insa cand ii pierzi pe amandoi, cred ca nici nu exista cuvinte care sa exprime durerea.

Au fost tineri, cu cativa ani mai mari ca mine, care au plecat in Muntenegru in toiul noptii si au fost nevoiti sa isi recunoasca parintii, dintre zecile de cadavre sfartecate….Cumplit….

Din respect pentru cei care nu mai sunt, ma opresc aici. Detaliile nici nu-si au rostul. La Curtea de Arges, a fost zi de doliu. Oamenii se impart intre cele 3 familii, pentru ca incerca sa le fie cat mai aproape celor ramasi in viata. Si se roaga pentru insanatosirea celor ramasi in stare grava, pe patul de spital.

Am ramas uimita de gestul celor de Muntenegru. Am vazut cum si-au pus viata in pericol si au coborat in rapa, ca sa salveze niste straini dintre stanci. I-am vazut cum duceau cu masinile personale, victimele la spital. I-am vazut stand la cozi, in timp ce donau sange pentru niste necunoscuti. Am vazut niste medici care au facut adevarate minuni. Cu totii, au fost un  exemplu de solidaritate, omenie si mobilizare. Iar eu ma intreb, daca un autocar din Muntenegru s-ar fi rasturnat la noi, lucrurile ar fi stat la fel?

Ma inclin in fata lui Raed Arafat. Am vazut niste oameni, de-ai nostri, care s-au comportat exemplar. Am vazut niste profesionisti, in adevaratul sens al cuvantului. Si merita toata stima.

In schimb, i-am auzit pe unii  (romani- evident) cum spuneau ca ziua de azi, nu ar fi trebuit sa fie declarata zi de doliu national. Altii care s-au scandalizat ca statul a platit aducerea trupurilor in tara. Si ma intreb, oare unde am ajuns daca nu suntem capabili, nici macar sa respectam durerea semenilor?? Oare cata rautate si neomenie se poate ascunde in sufletul unora? De ce nu putem sa fim uniti, nici macar in momente din astea??? Pana la urma au murit aproape 20 de oameni, iar alti 30 sunt in stare grava, pe patul de spital…

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace, pe cei decedati. Iar celor ramasi in viata sa le dea puterea sa mearga mai departe.

Cu inima cat un purice…

Poate ca ar trebui sa ne bucuram cat mai mult de oamenii de langa noi. Sa le amintim ca ii iubim si ca ii apreciem. Sa le oferim o floare, o bucatica din prajitura preferata sau macar sa le dam un telefon. Pentru ca viata e scurta.  Mult prea scurta, uneori.

Nu stiu de ce, mereu am avut impresia ca oamenii de langa mine or sa ramana acolo pe veci. Ca buncii mei or sa depaseasca 100 de ani iar rudele or sa-mi aduca zambete in dar, la fiecare aniversare. Din pacate, viata e ceva mai complicata iar realitatea poate sa fie, uneori, incredibil de dureroasa.

Saptamanile astea sunt cu siguranta cele ma grele din ultimii ani. Recent am pierdut un om drag din familie iar saptamana viitoare, bunica va fi operata pe cord deschis, pentru inlocuirea valvei aortice. Si mi-e frica. Am inima cat un purice si ma rog sa fie bine.

Mi-e dor de voi si mi-e dor sa scriu. Insa probabil o sa mai am nevoie de cateva zile sa ma adun si sa pot sa zambesc din nou.

Chuck si „Viata mai putin serioasa”

Cine este Chupa Chuck? Este întruchiparea pufoasă şi vie a filozofiei “Viaţa mai puţin serioasă-Life less serious”, un personaj de o vârstă „imatură” si cu grupa sanguină „Be pozitiv”.

Prin Chupa Chuck, cei de la Chupa Chups isi propun sa ii convinga si pe”cei mari” ca acadelele pot fi consumate la orice varsta. Pentru ca intr-adevar, Chupa Chups este mai mult decat o simpla acadea, este o solutie de urgenta pentru a evada de pe teritoriul seriozitatii!! Si pana la urma, cu o acadea in gura, este imposibil sa iei viata in serios!!

Iar pe langa zambete, Chuck aduce norocosilor 450 de păpuşi mini-Chuck, 45 de huse colorate pentru laptop şi 6 tablete.

248166_534102973315253_2139497401_n

Chestiunea-i simpla. Trebuie să intraţi pe site-ul chupachups.ro, să vă logaţi cu contul de facebook şi să învârtiţi roata norocoasă a lui Chuck, cea care vă va aduce creditele ce vor fi transformate în premii frumoase. La 500 de puncte, mini Chuck va fi al vostru, la 2.000 de puncte o sa primiti o husa de laptop iar la 7.000 de puncte o sa va puteti bucura de o tableta de la Samsung 🙂

Si daca cumva pierdeti punctele la ruleta, sa nu va suparati!! Puteti sa reveni in ziua urmatoare si sa va incercati norocul, pentru ca peste noapte, Chuck va avea grija sa va incarce contul cu un punct, ca sa puteti porni din nou roata norocoasa. Cum am zis, Chuck vrea sa aduca zambete!!

Concursul se desfăşoară până pe data de 14.07.2013, aşă că trebuie să vă grăbiţi, pentru a aduna cât mai multe credite.

Si nu uitaţi să daţi like paginii de facebook, pentru a-l urmări pe Chuck cel zambaret, care se ţine mereu de lucruri mai puţin serioase şi de concursuri inedite cu premii frumoase.

Mult succes si nu uitati ca viata e prea scurta pentru a fi luata in serios !

Experiment: lasagna cu soia (prima parte)

Dupa niste zile negre, revin pentru ca am de onorat o promisiune facuta Pofticioasei in urma cu ceva vreme, si anume sa va spun ce as face eu cu o punga de soia. Omit cateva aspecte, cum ar fi faptul ca frigiderul meu e aproape gol (banuiesc ca semintele de in si taratele de grau nu sunt considerate mancare) si ca nu-s tocmai un geniu in bucatarie. Insa vointa este, la fel si imaginatie 🙂 asa ca sa trecem la treaba.

20130602_101928

Fiind fan al pastelor, ma gandesc ca soia ar sta tare bine intr-o reteta de lasagna 🙂 Eu o sa folosesc reteta pe care am invatat-o in Italia, cu deosebirea ca in loc de carne tocata, in sosul bolognese o sa pun granulele de soia.

Iar in cazul asta, lista de cumparaturi o sa arate asa:

-500 g foi de lasagna (Barilla sunt cele mai bune)

-100 g soia granule

– mozzarella (2-3 bucati)

– parmezan ras (150-200 g)

– sos bechamel (prefer sa-l cumpar)

– o sticla de rosii in bulion sau passata

– un morcov si o ceapa medie

-putin unt

PREGATIRE

1. Punem granulele de soia la hidratat (pe ale mele scrie ca e musai sa le las in apa calda 20 de min)

2.  Trecem la prepararea sosului bolognese , adica intr-o tigaie antiaderenta punem putin ulei si calim ceapa si morcovul tocate marunt (sau date pe razatoare, in cazul meu). Cand legumele sunt gata, adaugam granulele de soia hidratate, mai calim nitel (15 min, aproximativ) si adaugam passata de rosii. Dupa care punem capac si lasam la fiert, la foc mic. (In cazul in care scade mult, e musai sa punem apa) si mai lasam circa 30 de min.

3. tocam cubulete mozzarela

Si apoi urmeza asamblarea propriu-zisa.

Luam tava si o ungem cu putin unt si sos bechamel si apoi alternam un strat de foi unse cu sos bolognese plus paremzan ras/ un strat de foi unse cu sos beschamel plus bucati de mozzarela si din nou parmezan.

!! Ultimul strat e musai sa fie cu sos bechamel si paremzan ras, ca sa se rumeneasca frumos.

Toata minunea se baga pa cuptor iar rezultatul ar trebui sa arate asa.

dsc07686

                                                   precizez ca poza nu-i a mea, insa rezultatul asa ar trebui sa arate 🙂

Stiu ca in zilele urmatoare imi va fi imposibil sa pregatesc reteta, insa recunosc ca abia astept sa o fac, pentru ca sunt luni bune de cand n-am mai pregatit ceva gustos. Si o sa revin cu poze!!