Cu inima cat un purice…

Poate ca ar trebui sa ne bucuram cat mai mult de oamenii de langa noi. Sa le amintim ca ii iubim si ca ii apreciem. Sa le oferim o floare, o bucatica din prajitura preferata sau macar sa le dam un telefon. Pentru ca viata e scurta.  Mult prea scurta, uneori.

Nu stiu de ce, mereu am avut impresia ca oamenii de langa mine or sa ramana acolo pe veci. Ca buncii mei or sa depaseasca 100 de ani iar rudele or sa-mi aduca zambete in dar, la fiecare aniversare. Din pacate, viata e ceva mai complicata iar realitatea poate sa fie, uneori, incredibil de dureroasa.

Saptamanile astea sunt cu siguranta cele ma grele din ultimii ani. Recent am pierdut un om drag din familie iar saptamana viitoare, bunica va fi operata pe cord deschis, pentru inlocuirea valvei aortice. Si mi-e frica. Am inima cat un purice si ma rog sa fie bine.

Mi-e dor de voi si mi-e dor sa scriu. Insa probabil o sa mai am nevoie de cateva zile sa ma adun si sa pot sa zambesc din nou.

Reclame