Cu inima cat un purice…

Poate ca ar trebui sa ne bucuram cat mai mult de oamenii de langa noi. Sa le amintim ca ii iubim si ca ii apreciem. Sa le oferim o floare, o bucatica din prajitura preferata sau macar sa le dam un telefon. Pentru ca viata e scurta.  Mult prea scurta, uneori.

Nu stiu de ce, mereu am avut impresia ca oamenii de langa mine or sa ramana acolo pe veci. Ca buncii mei or sa depaseasca 100 de ani iar rudele or sa-mi aduca zambete in dar, la fiecare aniversare. Din pacate, viata e ceva mai complicata iar realitatea poate sa fie, uneori, incredibil de dureroasa.

Saptamanile astea sunt cu siguranta cele ma grele din ultimii ani. Recent am pierdut un om drag din familie iar saptamana viitoare, bunica va fi operata pe cord deschis, pentru inlocuirea valvei aortice. Si mi-e frica. Am inima cat un purice si ma rog sa fie bine.

Mi-e dor de voi si mi-e dor sa scriu. Insa probabil o sa mai am nevoie de cateva zile sa ma adun si sa pot sa zambesc din nou.

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Cu inima cat un purice…&8221;

  1. Tina zice:

    Draga mea, sper din tot sufletul sa decurga bine operatia bunicii tale, iar pentru persoana care a plecat, cum se zice in popor. „Dumnezeu sa-l / o odihneasca”
    o imbratisare calda. noi te asteptam
    >:D<

  2. Nice zice:

    Uh, imi pare tare rau sa te gasesc intr-o asemenea situatie, sper ca operatia sa aiba succes, asta e cel mai important acum. Se pare ca un necaz nu vine niciodata singur. 😦 Insa, stii vorba celebrului de pe acum cantec: inevitabil va fi bine. 🙂 Trebuie sa fie! 🙂

  3. frmshk zice:

    dragă, Ella, capul sus!!! dacă zâmbești pentru fiecare gând bun pe care ți-l trimitem noi, cei de aici, deja ai motive să mergi cu încredere mai departe! să ai grijă de tine!

    • ella zice:

      Am revenit. Dupa ce bunica a stat 3 saptamani internata si i-au amanat operatia de 3 ori, medicii ne-au anuntat ca de fapt, sansele de supravietuire, dupa operatie sunt sub 1%…Insa nici nu i-au dat drumul acasa. Nu pot sa inteleg. Cu juramant. Astazi sunt rudele la spital si sper sa vina cu vesti bune…

      • Ana-Maria zice:

        Nu stiu zau asa…nu am pretentia ca un medic este Dumnezeu insusi si nimeni nu le cere imposibilul ( sau poate ca disperarea oamenilor o face) , dar sa tii o familie in suspance si sa o plimbi de la Iafa la Caiafa zilnic…mi se pare cruzime 😦
        Mult bine bunicii tale , draga de ea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s