Despre babe si melci

De 3 zile incoa nu fac altceva decat sa admir tavanu’. Si nu pentru ca n-as avea altceva mai bun de facut, ci pentru ca asa a decis coloana mea.  Nu stiu sa explic, da’ asa dureri n-am avut de cand ma stiu. Cand merg prin casa, zici ca-s melc si ma tarasc usurel sprijinindu-ma de pereti. Nu pot  sub nici o forma sa stau „in capu’ oaselor”, iar de mancat lungita-n pat am incercat si era cat pe ce sa-mi ramamana o bucata de Bake Rolls in gat.  Asa ca durerea asta-n spate imi tine loc si de cura de slabire. Privind asa problema, nu e tocmai rau.

Initial am incercat sa ignor durerea, pe principiu „io nu te bag in seama, tu dispari” si am plecat in oras sa rezolv niste probleme. Rezolvarea insa s-a oprit cumva la jumatate, s-anume cand m-au pocnit junghiurile intr-un mare fel de-am ajuns sa ma asez in cur pe trotuar, in mijlocu’ orasului.  Nasol moment, recunosc. Aproape ca m-am identificat cu poza Anei, de aici . Inca nu stiu cu care dintre personaje sa zic ca seman mai tare 🙂

Si daca-o vazui p-a groasa, mi-am amintiti ca bunica imi tot lauda o crema, „gheara ursului”, asa ca pusei mana pe borcan, si da-i si unge. Daca ati folosit dracia, stiti care-s urmarile 🙂

Din fericire, vad ca azi sunt mai binisor. De iesit singurica la oras, n-am curaj. Ca na, durerea e acolo, cum ma misc nitel, cum ma pocneste-n sale.

Asa ca zac, citesc si ma gandesc ca daca as avea 20 de ani, m-as duce la interviul pentru un post de stewardesa, ca fac astia din Emirate, recrutari la noi in tara.

Reclame