Craciunul meu

Nu stiu cum de reusesc, dar nici anu’ asta, de Craciun, nu m-am incadrat in trend. M-a prins noaptea de Ajun pe strazi, admirand beculete si trotuarele pustii. Da’ am avut langa mine o fata faina, si parca n-a fost asa rau. Ba chiar am cantat si colinde.

Si cina, aia a fost cea mai interesanta. Nu de alta, dar am servit-o doar noi doua, in singura shaormerie deschisa din tot Tivoli.( La ora aia, oamenii normali erau la casele lor, la masa, nu umblau pe strazi). Iar meniul, a fost unul pe masura: pizza, cartofi prajiti, falafel si ca desert, baclava. Iar la final, arabii de acolo ne-au servit si cu un ceai cald 🙂  Cred ca s-au crucit cand ne-au vazut, cum umblam de nebune, la ora aia. 🙂

A urmat o alta plimbare pe sub miile de beculete si undeva spre miezul noptii, am ajuns si noi acasa.

Unde culmea, venise Mosu’. Mi-a lasat 6 oua Kinder :-), un ingeras din sticla si un mp3-player, ca auzise dragu’ de el ca stau mai mult pe drumuri. Si ca sa fie cadoul complet, o sa-mi aduca (din primul salariu) cartea „Eat, Love, Pray” 🙂  Cred ca erau ani buni, de cand Mosu’ nu ma mai vizitase si recunosc ca m-am bucurat mai ceva ca un copil.

Voi, sper ca ati avut parte de zile linistite, cu oameni dragi alaturi si multe colinde! Cu cadouri sun brad si pace in suflet!

Va urez doar sa aveti parte de sanatate si sa aveti puterea sa va bucurati de ce aveti: fie ca-i vorba de un om frumos alaturi, ca-i o cana de ceai cald sau o carte buna! 

Reclame