Jurnal de blonda

Ce face o blonda intr-o zi libera dar ploioasa?Se duce la un muzeu, sa viziteze ceva?? Nu!!! Se duce la mall, evident!

Intai ma opresc la baru’ de langa casa, sa cumpar bilet. Tipa de la bar, cum ma vede striga: „Un prosecco?” Eu ma fac mica si spun ca vreau doar un bilet pentru Roma. Adaug timid si ca musafirii s-au dus, asa ca n-o sa mai iau in fiecare seara prosecco. Si plec la mall.

Iar ca o blonda care se respecta ma opresc la raionu cu tencuieli si nu ma las pana nu-mi iau un rimel si un creion de ochi.

Cu punga-n mana intru la haine, la Oviesse. Iau o rochie, intru in cabina sa o probez si descopar cu uimire ca XL-ul astora nu ma incape. Ma apuca toti dracii si incep sa-i banuiesc ca au modificat masurile. Asa ca ies din magazin. N-apuc insa ca incepe sa urle alarma. La mine. Ma opresc. Vine paza. Eu devin verde. Tipu’ foarte cuminte se uita la mine si-i spun ca nu, n-am luat nimic. Dau sa ies, si iar urla alarma. Toata lumea din magazin, se adunase ca la circ. Tipu’-mi zice sa-i las punga si sa incerc sa ies iar. De data asta nu mai urla. Deci buba e in punga. WTF??? Ca am acolo doar rimelu’ si creionu’ iar astia in magazin n-au asa ceva. Vede si tipu de la paza ce e in punga mea. Nimic suspect, asadar. Rasuflu usurata. Dau iar sa ies, alarma urla iar. Iar ia tipu puga. Se uita cu atentie si-mi arata. Pe punga de plastic, se lipise un d-ala de alarma de-l pun ei pe haine. Dezlipeste minunea si ies usurata. Urmarita de zeci de ochi. De data asta nu mai urla. Minune! (Cel mai probabil, chestia aia s-a lipit in cabina de proba, ca eu am pus punga pe jos).

Si nu. n-am renuntat pana n-am plecat acas cu o rochie. De la Promod, ca de la Oviesse, nu mai intru prea curand. Are insa o singura problema. Nu ma incape. Da’ am luat-o ca-mi placea si era si la reduceri 🙂 Adevarata afacere, nu alta. Ar mai fi o problema, legata de culoare. Ca a mea colega a zis ca seamana cu fata de masa a bunicii. Da mie-mi place. Ce conteaza detaliile? Noi sa fim sanatosi.

Azi a fost Epifania. Astia n-au Mos Nicolae, ci Vrajitoarea (Befana si de aici numele de Epifanie) care pe 6 ianuarie aduce dulciuri la copiii cuminti si carbuni la aia rai. Mie mi-a adus un cantar.

Acestea fiind spuse, ma duc sa dorm. Ca azi noapte am dormit cam ciudat. Cu sare pe piept si busuioc sub perna. Sarea calda avea rolul sa-mi opreasca tusea asta iar busuiocu’ sa ma faca sa-mi visez ursitu. Si nimic. Tusesc mai rau ca ieri iar de visat, nimic. E clar ca-s defecta.

Reclame