Prima saptamana in Malta

La prima impresie, Malta pare un taram incredibil de frumos. Iar oamenii care locuiesc aici…sunt altfel. Nu-i vezi grabindu-se, sunt toti calmi si atat de linistiti incai ai jura ca astia n-au nici o grija. Nu-i aglomeratie pe nicaieri, nimeni nu se imbulzeste, nu-i mizerie, in autobuze sunt mereu locuri. Si au toalete publice la tot pasul 🙂

Insa au fost si cateva aspecte ce m-au ametit, cel putin la inceput.

In primul rand, a fost limba. Malteza este de fapt o araba…ceva imposibil de inteles, si nu doar pentru mine. Cu toate astea, oamenii sunt primitori si par destul de simpli. Iti raspund la intrebari intr-o engleza chinuita. Dar se straduiesc. Si e de apreciat.

Apoi, am avut surpriza sa vad ca sensurile de mers sunt inversate, ca la englezi. Insa  nu-i bai, ca si asa eram eu derutata cu dreapta stanga, motiv pentru care acu-s in bezna total. In intersectii ma uit ca vitelu’ la poarta noua, pentru ca n-am habar care de unde ar trebui sa vina.

Si iar, casele. La ei, in mare parte, casele nu au numere, ci nume. Ceea ce e al dracului de complicat, pentru ca nu ai nici un punct de reper. Daca erau numere, tot stiai ca dupa 124 vine 126… Cu nume..treaba se complica. Iar daca numele este d-ala de ti se incurca limba-n gura, situatia devine funny, de-a dreptu’.

Si ca sa fie si mai „simplu”, toate casele’s cam la fel. Lipite una de alta. In primele 3 zile m-am ratacit doar de 4 ori.

 

Fiind o insula, ma asteptam sa gasesc nisip fin si plaja cat vezi cu ochii. Abia ajunsa aici am vazut ca de fapt, tarmul este unul stancos si in majoritatea locurilor ar fi imposibil sa-ti pui prosopul si sa stai la plaja. Adica arata cam asa.

Desi m-am plimbat o saptamana a zi de zi, nu am gasit decat un singur loc- si ala minuscul- unde as fi putut sa stau la plaja.

Insa trebuie sa recunosc, ca nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza sau cu o carte citita in parcurile cu vedere spre mare. Au zeci de astfel de locuri.

 

Si clima e ciudata.  Ieri de exemplu, la pranz am iesit sa iau apa si am zis ca ma topesc. Iar seara, dupa ce apune soarele eu am iesit la o bere cu caciula de iarna in cap si geaca de urs. Si o esarfa la gat. Mi-e greu sa explic diferentele astea mari de temperatura.

In rest…Malta m-a cucerit 🙂  Astept doar sa-mi fac timp sa vad cat mai multe! Momentan sunt prinsa cu cautarea unui job 🙂