Ganduri despre FERICIRE

IMG1067

Azi. Eu. Mare si o carte in brate. Si gandu-mi zboara la FERICIRE .Aia pe care o caut de ceva vreme. S-am am cautat-o peste tot. In dragoste, in prieteni, in munca, in vacante.

Ba chiar pe la 20 de ani, m-a pocnit ideea cum ca fericirea o sa vina cand o sa imbrac rochia de mireasa. Ceva mai  tarziu am inteles ca lucrurile nu stau chiar asa. Ca n-o sa-mi aduca Fat Frumos fericirea pe tava. Nici gand.

Spre 30 de ani, cand m-am prins ca-i groasa treaba, mi-am pus ohelarii, c-am zis ca asa poate o vad mai bine. Nimic.

Abia zilele astea am inteles ca pentru mine, FERICIREA inseamna de fapt, pace interioara. Cred cu tarie, ca atunci cand esti impacat cu tine, esti pe drumul cel bun. Atunci cand te accepti asa cum esti. Cu cateva kilograme in plus, cu multe fire albe sau cu riduri. Fara sa incerci sa te schimbi, doar de dragul altora.

Cand iti accepti greselile si alegerile  facute in trecut. Si mai ales cand treci peste ele. Cand intelegi ca de fapt, trecutul e undeva in urma, iar viitorul fix in directia opusa. Si poti sa jelesti cat vrei, trecutul ala e. Poti sa faci insa multe, pentru viitor. Doar pe ala il mai poti schimba. Trecutul, oricat te-ai da cu capul de pereti, n-o sa de schimbe.

Si mai cred cu tarie ca fericirea apare abia dupa ce incetezi sa te invinovatesti, pentru lucruri si situatii care nu depind de tine. Cand incetezi sa te invinovatesti pentru relatii care n-au mers, pentru prieteni care au decis sa plece, sau sau rude care te-au dezamagit. Fericirea apare cand ai curajul sa elimini usurel dar sigur, oamenii care iti fac rau. Prieteni care te suna doar cand au nevoie de ceva sau oameni care pur si simplu, din cauza frustrarilor pe care le au, ajung sa-ti strice zilele.

Da, fericirea vine abia dupa ce iti accepti trecutul asa cum este si ai curajul sa privesti senin, spre viitor. Cand poti sa-ti spui tie: „Asta-s eu! Am gresit. Mult si de multe ori. Insa vreau sa merg inainte, pentru ca am multe de recuperat.”

 

Ce mai fac

Viata in Malta devine interesanta. De cateva zile, de exemplu, am devenit raw- vegan. Si nu ca mi-as fi dorit eu, dar s-a terminat butelia si nimeni din casa nu stie cand o sa treaca masina cu butelii, sa rezolvam buclucu. Pana atunci, o sa bag salata pana mi-or creste frunze. Si rod la mere. De vis, nu altceva.

Am fost si pe aproape sa am un job. La un magazin de tigari electronice. Unde lucra o italianca ce mi-a dat si mie sa incerc o aroma noua. Dupa ce am tras cu tupeu din tigara electronica, mi-a zis si ce-am testat. Era DOAR ceva similar cu canabisul. Si ca in zilele urmatoare vine si un neam de marijuana, m-a anuntat zambind. Toate astea, se intamplau cu manele pe fundal. (Italianca avea iubit roman si de aici dragostea pentru Guta). Bag de seama ca reactia mea la manea si la canabis, n-a prea convins-o , dovada ca nici nu m-a mai sunat.

S-apoi am descoperit cel mai tampit joc posibil, Candy Crush Saga, pe care-l banuiesc ca da dependenta. (Pe cuvant de onoare ca nu stresez pe nimeni cu invitatii).  Insa eu una recunosc ca-i o metoda sa uiti de toate. Te agiti dupa bulinele alea colorare, pana te ia capu’. Sau ramai fara viata si nu mai poti juca decat dupa cateva zeci de minute. Estimez ca in curand, motivul pentru care o sa-mi iau smartphone o sa fie fix jocu’ asta.

Vestea buna, e ca am nimerit si doua zile in care am decis sa-mi iau pauza si m-am dus la plaja. Moama ce bine a fost 🙂

S-altceva nu mai fac, desi ar cam trebui sa-mi gasesc un job, ca altfel o s-o imbulinez.

Iar azi, uite-asa, imi propusesem nu mai fac nimic-nimicuta ci doar ma bag sa va citesc, ca nu mai stiu care ce mai faceti. 🙂 Insa… tocmai am primit un telefon cum ca-s asteptata la un alt interviu. Asa ca mi s-au dat toate planurile peste cap 🙂

Voi sa aveti o duminica cu soare, oameni dragi!