Despre colega mea, Barbie

De aproape un an de zile am reusit sa am si eu un job la care ma duc aproape de drag. Treaba asta cu dusu’ la munca de drag, n-am mai intalnit o decat o singura data in cei 15 ani de cand lucrez, deci da, e o minune.

Aci la job, una din sarcinile lunare e sa organizam un team building la care sa vina cat mai multi din firma. Bugetul destul de marisor, asa ca ieri am facut un soi de party pe terasa cu vedere spre mare. Muzica live- aveam un coleg super fain care canta ceva de vis (eram cat pe ce sa-l iau acas, da’ o alta colega mi-a luat-o inainte), ne-am adus si doi barmani ca sa ne ajute cu beutura iar alti doi colegi s-au ocupat de barbeque. Sarcina noastra, fu sa facem salata, sa pregatim fructele pentru sangria, sa amestecam pastele deja fierte cu un sos, sa asamblam couscous, sa taiem niste branza si alte chestii ca un soi de aperitiv. Munca de geniu, nu alta.

Cum restu’ colegilor erau pe terasa sa amenajeze grataru, io o iau pe noua mea colega-Barbie, sa ma ajute in bucatarie. (Slava domnului, asta sta cu mine inca 4 saptamani, ca astia mi-au luat-o ca ajutor doar pe perioada verii, ca altfel io jur c-o bat).

Scenariul din bucatarie se prezenta asa…mese pline cu de toate, care trebuiau asamblate. Estimam undeva la 100 de insi, deci cantitatile erau destul de maricele. Ii spun papusii sa se ocupe de salata, ca fac io restu. Ii pun in fata 4 boluri maricele si treaba ei era simpla. Credeam io. Intai ea nu poate sa rupa punga de salata. Trebuie sa taie cu foarfeca punga. Si-n bucatarie, futu-i, n-avem foarfeca ci doar cutite, asa ca ii trebui juma de zi sa vina cu forfeca. O las, si-mi vad de ale mele. Fiecare cu piticii lui imi zic, desi nitel mai aveam si-i puneam salata-n cap. Bun, intr-un final salata ajunge in castroane. Urmeaza rosiile, pe care fata mea le spala cu maare atentie si apoi una cate una le sterge cu prosop de hartie. Bine ca m-a dus capu si am luat d-alea mici, asa ca doar le-a aruncat peste salata. Si ajunge la castravete. O vad cu coada ochiului cum cauta ceva, draga de ea, vreo 10 minute prin sertare. Se intoarce cu castravete in mana si ma anunta ca ea, fara cacat d-ala de decojit, nu stie cum sa curete castravetele. Ii spun sa ia un cutit si sa se miste cu tupeu, ca deja suntem in intarziere. Mai trece ceva vreme si iar o vad cum cauta prin sertare. De data asta, nu putea sa toace castravetele fara tocator. Ala a  fost momentu cand n-am mai rabdat si i-am luat frumos castravete si l-am tocat io, in mana, asa in 5 secunde. Nu spun cum s-a uitat ea, asa, uimita la mine, cum taiam castravetele. Mi-a marturisit sincer ca e prima data cand vede pe cineva care face asta si-mi spune ca ea, daca nu e totul perfect, ea pur si simplu nu poate. Atunci mi-am dat seama ca desi am destule probleme la mansarda, ale mele is minore.

Prcizez ca in timp ce ea se ocupa de salata, io terminasem de facut couscousu, pasta, taiat fructele si carat tot pe terasa la etajul 5.

Cert e ca Barbie a start departe de mine, toata seara, semn c-am speriat-o si p-asta.

Anunțuri

Pentru ca mai sunt si zile bune

Desi fu ziua mea libera, evident la 7 eram in picioare (futu-i mama ei de caldura si durere de spate). Bine, mint cand spun in picioare, ca practic ma tavaleam in pat, de pe-o parte pe alta. Si ca ma prind ca nu-i chip sa mai dorm, ma duc sa-mi fac cafea. In bucatarie descopar cu uimire ca nu-i nimeni acasa, decat io cu pisica, ceea ce inseamna ca laptopul e al meu 🙂 Si pot sa stau cu AC la 16 grade, nu de uita nimeni chioras.

Mdeci bun, io cu cafeaua, liniste, am si laptop, pisica toarce, ce mai, viata de lux. Tolanita pe canapea, fix sub AC, deschid laptopu. Si gasesc oferta la Ryanair. Atunci imi pica fisa ca eu de ceva vreme aveam in plan niste shopping in Italia, ca astia aci in Malta, n au nimic fain pentru cele asa ca mine, cu forme (in fine, ar trebui sa zic nitel grasuta da sarim peste). Bun, hai sa vad ce preturi au. Gasesc neste oferte super, fix pentru cand incep reducerile. Mai mut decat atat, descopar cu uimire ca mai am bani pe card 🙂 asa ca s fericita posesoare a unei sesiuni de 2 zile de shopping.

Cred ca mi-e deajuns pe ziua de azi.

(In fine, mint, tot ma mai uit, ca parca-parca as mai lua un bilet.)