Despre 2017

2017 a fost un an haotic, asta ca sa nu zic ca fu cam de c***t.

Printre cele mai mari realizari ale lui 2017 se numara faptul: ca-s single (don’t ask) si ca in sfarsit dupa ani m-am dus la sala si am inceput sa mananc sanatos .

In 2017 mi-am reamintit ca fericirea depinde de mine si am incercat, chiar si in zilele foarte nasoale sa gasesc ceva bun ( de multe ori ceva bun inseamna un pahar de vin 🙂 si o baie lunga in cada)

Tot anul trecut am invatat ca trebuie sa accept realitatea asa cum e ea, fara sa-mi pun o mie de intrebari si sa ma mai chinui cu ganduri: „dar daca?” sau „de ce eu?”

O alta descoperire remarcabila pentru blonda aci de fata a fost bullet journal. O perioada chiar a functionat, m-a ajutat sa fiu ceva mai organizata din toate punctele de vedere (financiar in primul rand). Acum nu mai tin bullet journal, ci mi-am luat o agenda mica, cu pagini pentru fiecare zi in care pot sa-mi notez ce am mancat, ce trebuie sa cumpar/fac, etc. Asta cu organizarea e ceva la care trebuie sa lucrez, fucking shit is a mai dezorganizata persoana care poate sa exite pe planeta asta.

2017 a fost un an în care, mi-am (re)amintit cine sunt, iar acum invat sa ma adun, bucata cu bucata. Am invatat sa spun NU la orice ma seaca de energie si cumva regret, ca n-am facut asta cu ceva timp in urma. Ca am acceptat prea mult si prea multe si inevitabil, am cam uitat de mine.

Ce n-a mers? Oh, aci sa te tii. Cu siguranta am petrecut prea mult timp pe facebook, in loc sa fac altceva mai util. Nu am citit mai nimic, de calatorit nici vorba (vizitele la mama in Italia nu se pun), si nici nu am fost prezenta in viata celor dragi, asa cum ar fi trebuit. E drept ca-n primele 6 luni ale anului, cu 2 job-uri si 2 zile libere pe luna, nici nu as fi avut cum, insa timp cat sa trimit un email sau sa dau un telefon, l-am avut. Cumva m-am lasat colpesita de cacaturi si am uitat de mine iar asta s-a intamplat in special la inceputul anului. Am acceptat oameni si situatii aiurea din comoditate si de multe ori am ales sa ma plang si atat, in loc sa-mi bat capul si sa caut solutii. Pana la urma, „shit happend” atat la job cat si in viata privata, insa depinde doar de noi, daca le toleram sau nu.

Privind luna cu luna, lucrurile au stat cam asa:

Ianuarie– cu juramant, nu-mi amintesc nimic special despre prima luna din an.

Februarie– am iesit cu fetele la prima mea partida de bowling. Si am fost in Roma la mama. Si am realizat cat de norocoasa sunt sa am cativa oameni frumosi langa sufletul meu.

Martie dupa o alta iesire cu fetele, niste romani s-au gandit sa-mi cloneze si mie, cardul bancar. Aia de la banca, scrupulosi, au zis ca-i mai safe sa imi blocheze cardu asa, fix intr-o vineri. Si am stat io frumos, ca un mielusel la dieta, pana luni cand a deschis banca, ca asa e cand esti blonda si n-ai cash si doar un singur card si si ala blocat.

Aprilieluna in care am inteles cu adevarat ca singuratatea in doi, e al  dracu de nasoala. Si tot in aprilie, mi-am facut curaj sa-mi fac abonament la sala, pe 3 luni. Ba chiar  am platit si pt o sesiune cu personal trainer, ca asa se intampla cand n-ai habar ce ai putea sa faci la gym, in afara de mers pe banda. Si in acelasi timp, am inceput sa fiu mai atenta si cu ce puneam in farfurie.

Mai– Cumva s-au asezat astrele si am imbratisat cu drag statutul de single. Acum, dupa mai bine de juma de an, pot sa spun ca probabil a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat in 2017. Tot in Mai, am renuntat la al 2 lea job, asta dupa ce un an si ceva m-am descurcat cu 2-3 zile libere pe luna.

Iunie– am fost pentru prima data (si ultima pe 2017) la plaja. Desi am marea la 15 minute de mers de casa, nu am simtit nici o dorinta sa merg. Si iunie a insemnat inceputul unei veri infernale. (Lunile de vara mi le-am petrecut pe canapea, cu AC setat la 16 grade. Din iunie pana in septembrie, fiecare iesire din casa a fost un chin.) Tot in iunie, dupa aproape doi ani, m-am intors la vechea dragoste, scrisul pe blog. Plus durerea de spate, care m-a trimis la doctor. Si am primit o pauza de 3 luni de la sala. Tot in iunie am re-inceput discutiile pe fb cu un om drag, din trecut. Am realizat ca lucrurile nespuse la timp, isi pierd sensul, si mai ales, am inteles ca intre noi au ramas multe lucruri nespuse…

Iulieam gasit o super oferta la Ryanair si mi-am luat bilele pentru o tura de shopping in Catania, pentru ianuarie 2018. Tot in iulie, m-am dus io asa, de buna voie si nesilita de nimeni, sa-mi fac analizele complete la sange.

Augustam gustat cel mai fain vegan burger facut special pentru mine de o persoana draga. In acelasi timp, stresul de la job a ajuns la cote alarmante, pana si acu am sechele si is convinsa ca in aceleasi conditii, io nu mai fac o alta vara.

Septembrie– o alta vizita in Roma, la mama si cativa oameni dragi. Si cum am reusit sa-mi dau somnul peste cap, la intoarcere am dat-o pe somnifere ca alta cale nu fu s-o scot la capat. Slava domnului, treaba cu insomnia s-a rezolvat dupa cateva saptamani, ca de la o pastila recomandata, ajunsesem sa iau 3 si ca sa am efect, le combinam si cu ceva rose.

Octombrie– a insemnat reintoarcerea la sala pentru alte 3 luni, si de data asta la modul serios. Nu m-am mai concentrat sa fac mult si dintr-o data, ci am incercat sa caut sa fac exercitiile corect si sa-mi protejez spatele si genunchii. Acu in ianuarie, pot sa spun ca in final, a mers. N-am avut absolut nici o durere.

Tot in Octombrie am fost la Candlelight Festival in Birgu

2.2

Noiembrie– cred a fost cumva luna in care am inteles ca incepe sa-mi fie bine singura…Ca timpul petrecut doar io cu mine e fix ce-mi trebuie. Ca numai asa, o sa inteleg ce vreau. Mi-am reamintit cat de mult urasc sa merg la evenimente unde trebuie sa zambesc politicos, desi singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevarat e sa fiu acasa pe canapea 🙂 Si am inceput sa refuz politicos toate invitatiile- mai ales de la job si sa-mi dedic timp mie.

Decembrie– Animalul antisocial din mine a ieșit la iveala, și nici măcar la Christmas staff party nu m-am dus.

Am petrecut Craciunul cu mama si niste prieteni de familie, cu cel mai dulce copil intalnit vreodata.  Pitica o chema pe mama „bunica” iar maica-mea era lesinata dupa pustoaica. Ca la un moment dat i- zis maica-si ca ea e sora ei si eu mama… da, m-am topit de dragul ei…iar eu imi dau seama ca imi doresc tare mult un copil.

26513100_1556655951089389_1496053102_o

Revelionul l-am facut in pijamale cu al meu frate si pisica 🙂 Nici nu mi-as fi dorit mai mult.

Mosu mi-a adus o tableta 🙂 asa ca pot sa-mi vad in sfarsit filmele in pace. Inca n-am testat-o la scris pe blog, dar cred ca asta va fi pasul urmator.

Iar acum vreau wish list 🙂

 

Reclame

2 gânduri despre ”Despre 2017

    • Imperfect woman zice:

      Margeluto draga, nici nu stii cat ma bucur ca te-am regasit 🙂 Si sa vezi coincidenta, 2016 la mine a fost cu siguranta cel mai nasol si greu an din cei 35 traiti pana acum. Asta a fost si unul din motivele pentru care nu am scris nici macar un rand pe blog.
      Dar sunt sigura ca 2018 isi va lua revansa, pentru amandoua! Let’s make it the best year!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s