M-am tampit definitiv

Nu stiu cum sa zic, da’ eu iar nu am mai venit cu nici macar un update la viata mea amoroasa. Pai se poate? No bun, am zis io la final de 2017 ca in 2018 nema masculi prin zona, ca ete asa, vor muchi mei. No bun, a tinut asta aproape un an, adicatelea pana weekendu trecut. Cand mi-a pus capac o corcitura de argentino-olandez. Fain tipu’, ca daca nu era, nu se mai povestea.

Asa cum imi place mie, inaltut, bine facut- fix cat sa ma poate imbratisa, il ducea si capu-judecand dupa job-ul pe care il are, ceva peste 40 de ani, mixul perfect, ce sa mai. In timp ce ne tratam noi asa pe whats-app, ii zic intr-o dimineata sa-mi trimita si mie o poza cu el. Imi spune ca vai, nu poate, ca nu s-a uitat inca in oglinda si nu si-a aranjat parul. Hait, zic. La asta de folosea oglinda?? Sa-ti asezi parul?? De unde pana mea sa stiu eu asta, in conditiile in care nu posed pieptan si ultimul trend in machiaj il reprezinta al mai ieftin rimel?? Dupa care-mi zic in gand, io-s ciudata, hai sa-i dau omului o sansa, ca nu se cade sa pui asa etichete dupa o discutie. Si accept sa iesim la cina.

Toate bune si frumoase, pana cand ma anunta ca vrea sa ma dea pe spate cu o friptura de vita argentiniana. Noroc ca avu inspiratia sa ma intrebe daca mananc asa ceva, ocazie cu care a aflat ca eu n-am pus limba in viata mea pe vita. Reusim totusi sa gasim o varianta de mijloc, si ne-am vazut sambata.

Si sa vezi aici compatibilitate. Imi povesteste omu cum a venit el in Malta cu 6 trollere (ca na, trebe loc pentru cele tspe mii de costume si treij de perechi de pantofi). Ii explic ca similar fu si la mine, atat ca mie mi-a fost de ajuns unu de ala mic. Si ca acum am in total 5 perechi de incaltari, dintre care 2 is pentru sala. Iar singurele tinute pentru care am o pasiune adevarata, is pijamalele.

Aflu despre cum se duce el la evenimente de astea sa se intalneasca cu lumea si ce fain e sa-si expuna costumele, asta in timp ce ii explic ca eu n-am fusta, pantofi cu toc si urasc sa ies din casa, si mai ales am alergie la evenimentele cu multi oameni.

Am vorbim si despre cum ma duc singura eu la cea mica si urata sala de gym, fix sa vad cat mai putini oameni, si despre cum el se duce – cu prietenul lui (cum altfel????) la cea mai de fite sala.

Ajungem la subiectul cu si despre pasiuni la care eu ii explic despre cat de lazy sunt eu si cum ador zilele in varf de pat, asta ca sa aflu cat de energic e el- fix ca un coi in tigaie.

Viata si sufletul meu.

Cred ca avea manichiura mai aranjata ca a mea. In fine, detalii. Ce vreau sa spun  e ca astia argentinienii is oameni faini, cu juramant. Si ca am bifat pe 2018, prima (si ultima evident) intalnire romantica. Cu toate astea, cred ca-l mai vad o data. Asta ca sa-mi ajunga si pentru la anu.

Reclame