Never say Never

Cam asa s-ar traduce pe scurt, luna Decembrie. Cu niste prime dati pentru niste lucruri/actiuni despre care pana nu demult, as fi zis: „Me?? Never!”

41q4AHn94BL.jpg

Ete ca viata mi-a aratat, inca o data, ca nu prea e bine sa ai prejudecati. Si in nici doua saptamani, am reusit sa bifez nu una, ci 3.  Na, invatare de minte sa ma mai dau rotunda eu si prejudecatile mele de blonda crescuta intr-un oras de provincie. (Ana– ti-am ascultat niste sfaturi si jur, bineeeee a fost ) 🙂 Cum zisei, important e rezultatul, me happy. Restu’ detalii.

Ma gandeam mai devreme, asa in timp ce contemplam in taina tavanul, la o discutie avuta cu brazilianca mea preferata.  Imi povestea ca atunci cand era mica, facea misto de fratele ei mai mic, spunandu-i ca e gay. Tacsu a luat-o de mana si a urmat prima discutie de adult de unde a aflat ca toti oamenii, au dreptul sa-si aleaga calea spre fericire, indiferent cum. Si ca e foarte ok, daca fratele ei va vrea sa fie gay. Ca nu exista bine sau rau in dragoste si in viata, ci doar fericire. Daca tu esti fericit, cel de langa tine la fel si nimeni nu sufera din cauza asta, e totul ok. In rest, cica nu-s reguli. Io vreau sa stiu de ce nu mi-a tinut si mie nimeni discursuri d-astea cand eram copil!!!! By the way, inca imi plac barbatii, asta ca sa nu avem discutii. Erau asa, niste chestii mai mult teoretice despre alegeri in viata. Despre ce e corect si ce nu.

Tot la the first time, cred ca e cazul sa notez prima comanda pe Asos– si aci, prevad ca o sa fie cu urmari. Da, mi-am cumparat lenjeria de pat, aia mov. Abia astept sa o primesc.

Am gatit first time ever somon. Da, eu mai luam somon si destul de des, insa doar de ala afumat. Acum am zis sa-l incerc si pe cel fresh. Cam scump, da bun.

Si ca sa merg pe idea de first  time, cred ca e cazul sa notez si prezenta mea la staff party (la care initial am zis ca nu ma duc) in rochie. Da. Eu in rochie. Miercuri e petrecerea, deci cumva inca mai am timp sa ma razgandesc. Da’ cred ca ma duc, chit ca doar pentru 2-3 ore.

Cat pe ce sa uit, m-am inscris de buna voie si nesilita de nimeni, la o competitie de slabit. Cu niste colegi de la job. Si cred ca am fost singura care nu a avut nici un bai sa se urce pe cantar. Asta desi eram cea mai rotunjoara, dintre toti 🙂 Cred ca devin nesimtita, zau asa.

Ce mai fac? Pai ma duc iar in tara. Adica vineri acum plec la Viena. Uite si asta e first time. Prima data sigura intr-un oras in care nu am mai fost niciodata pana acum. Bun. Dupa asta urma in Ianuarie sa ma duc in Roma. Insa am adaugat si cateva zile acasa, la mama, ca sa fie treaba treaba si sa nu mai raman cu nimic, nimic in cont.

Cred ca mi-e bine. Sau cel putin invat. Si daca nu invat, macar zambesc din tot sufletul, si tot e ceva 🙂

Reclame