Alte 5 luni de pandemie

Cum au zburat ultimele luni, n am habar. Inca ma uit la calendar și parcă nu-mi vine sa cred ca e final de Septembrie.

Ce-am făcut lunile astea? Pai.

Mai– a fost fain, am tinut-o cu exerciții de dimineață, meditatie, yoga dupa-amiaza și plimbarea de 7 km seara. Si a fost bine.

Am reparat balconul cu ciment, schimbat instalatia de apa de pe casa iar vecinii mei au decis ca asa nu se mai poate, mie-mi trebuie bărbat. Mno si mi-au adus barbat, ca na, doar is fata de treaba. Atât ca au uitat ca eu am aproape 40 de ani și mi-au adus un puști de 30. Nu ca varsta ar fi o problema, insa…treaba asta merita post separat. Ca idee, pustiul nu ieșea cu ai lui în oraș „ca astia-s săraci și mananca numai la restaurantele din cartier, iar el are standarde și se duce numai la d-astea cu stele Michelin”. Si da, trăia în casa părinților, atât ca el avu norocul cu un business care a mers al dracu de bine. Mai ales în vremurile astea

Iunie și Iulie am început un curs intensiv de English for Business, care mi-a ocupat 5 zile pe saptamana cate 4 ore, timp de exact 8 saptamani. Nu e ca as fi vrut eu fix atunci asta, dar cursul era gratis și am zis ca e păcat. O saptamana de curs costă normal pe la 500 de euro..

A venit si caldura, am renuntat la exerciții și am rămas doar cu plimbarea de seara.

Am fost de cateva ori la mare, un pic in Comino, un pic în Gozo și-n același timp am început sa simt cum stresul își pune amprenta. Sau poate nevoia mea de stabilitate. Am început sa constientizez ca nu voi mai avea jobul de dinainte și ca să-mi caut altul, nu o sa fie așa ușor.

August, am imbratisat pentru 3 saptamani cariera de Fashion Advisor. Stiu suna cool, dar job mai aiurea nu se putea. Bine, era part time și am zis sa mai lucrez ceva pe langa banii de la guvern, dar recunoscu nu fu o alegere inspirată. Plus, nu vreau sa vorbesc despre salariu :-))) Alta gluma proasta. Din prima saptamana am știu deja că n-am de gand sa stau prea mult.

Si-n August cota de stres a ajuns la o limita nasoala. Am realizat ca jobul de la scoala e pierdut, dacă n-au avut nevoie de noi în high season, era evident ca n iarna nu vor avea nevoie. Apoi a murit bunicul și mama m-a anuntat ca trebuie sa facă o operație la genunchi, ceva cu 5 saptamani de spitalizare. In Germania. Că acolo e contractul ei de munca. Cateva saptamani am văzut stele verzi.

S-apoi, printr-un noroc chior am găsit job. Cu ajutorul unei fete dragi. Am început pe 31 August și cumva am simțit ca măcar financiar, o sa ajung la o stabilitate.

Septembrie prima luna de training, cand m-am simțit cea mai blonda ever. Nu știu dacă trainingul în sine, sau poate ca eram eu cu nervii prastie. Sau poate domeniul care pe mine numa fascineaza neam.

Ca idee, job-ul nu e tocmai rău. Ba dimpotriva, lumea sanatoasa la cap face eforturi să găsească un job in igaming. Ce mi place? Întâi ca pot lucra de acasă, echipa ca-i faina și apoi salariul, care e mult mai bun decat ce luam de la scoala. Ce nu-mi place? Pai turele de noapte…si faptul ca s ture alandala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s