Restart. La Venetia!

Da, se vede clar ca m-a lovit norocul. Altfel nu-mi explic cum am ajuns sa vad Venetia. Au fost cateva zile de vis, cu soare, un om drag alaturi si plimbari lungi.

N-am urmat nici un fel de rute, ci am ales sa ma pierd pe stradute.  Am luat pranzul pe faleza, cu pizza si bere.

20140313_111325

Si cina intr-un loc romantic:-)

20140312_192658

Am vazut un apus de vis, de pe vapor.

20140314_182507Am avut parte de culoare, pe insulele Murano, Burano si Torcello.

20140314_145557Am zambit cum n-o mai facusem de mult.

20140315_170659

Am baut cafea in cea mai veche cafenea, la „Caffe Florian” si niste tarie in barul cu sutiene in tavan. Si tare bine a fost, recunosc!

De vizitat obiective, am bifat doar Palatul Dogilor, Biserica San Marco si Muzeul Correr, plus cateva bisericute, gasite pe parcurs. Stiu, rusine sa-mi fie, dar a fost tare bine asa. N-am vrut sa urmez rute anume, ci doar sa respir si sa ma bucur.  Cand o sa am mai mult timp, trebuie sa va povestesc despre locurile astea faine.

Eu una, am fost tare incantata. Mult mai mult decat as fi crezut! Drept e ca sper sa ma intorc aici, candva, si sa revad totul. 🙂

Acum gata vacanta, am ajuns in Malta si va trimit mult soare. 🙂 M-apuc sa-mi caut job, ca-i groasa. E de vis la astia, dar au niste preturi de te topesti.

Sa avem o saptamana faina, oameni dragi!!

32 si-un bilet de avion

Nu m-a furat nimeni si nici n-am intrat in depresie la implinirea celor 32 de ani. Ci in timp ce citeam „Eat Pray Love”, am avut o adevarata revelatie cand am gasit un citat din Eistein care spunea ca „adevarata nebunie este sa faci zi de zi acelasi lucru si sa te astepti la rezultate diferite”. 

Si-n rest nu mai stiu…p-aici situatia a devenit cam ciudata, s-au aliniat astrele intr-un anume fel, au urmat  o serie de coincidente la fel ciudate. Iar randurile de mai sus, au venit ca un raspuns la intrebarile mele. Asa ca am facut mii de calcule, am rasfoit zeci de forumuri si in final am decis: luna viitoare, ma mut in Malta. 🙂

De ce Malta? Ca-i soare si tare am nevoie de caldura. Ca-i mare, iar pe mine, apa la linisteste. Ca-i o tara safe, iar eu plec singura. Again. 🙂 Ca pozele astea m-au dat gata.

1654027_593466687408325_1140601081_n 285225_10151270821555598_2028139044_n

Ce-o sa fac in Malta, nu stiu. Ceva-ceva sper sa gasesc. Pana acum am rezolvat cu chiria. Pentru prima luna 🙂

Mi-e clar insa ca plecarea asta inseamna alte renuntari. Asa ca adio concediu in vara, adio venit acasa, adio vazut Paris si plimbat cu bicicleta la Skirt Bike, cu Loredana.

Sper doar sa fie alegerea corecta. Asadar, toate gandurile bune sa vina la mine. Ca iar am nevoie 🙂

Si iar o dispar un pic, ca-i musai sa ma pun la curent cu engleza pe care am cam uitat-o. (Ok, recunosc, nici nu m-am stresat vre-un moment s-o invat).

Voi sa aveti o duminica cu soare!!!

O doza de normalitate, va rog!

Nu stiu ce-i cu mine, cu juramant. Maine ma duc la un interviu pentru un job si deja-mi caut casa noua. Si ma gandesc, intr-un viitor apropiat la o tara noua. Pe principiul asta,  visez  la Belgia, Germania, Elvetia sau Austria. Mai plauzibil e insa Anglia sau Malta.

Cert e ca m-a apucat un dor de duca.

d35fd3a073dffcf69cd102c5ba7b13b8

Si totusi, de plecat in alta tara si inceput totul de la zero, de una singura, parca n-as mai vrea. Iar la gandul sa vin  acasa definitiv, ma apuca plansul. Nu ca tara noastra e urata, doame fereste. Ci modul in care se intampla lucrurile la noi, ma sperie teribil. Si se pare ca eu nu m-am adaptat, dovada fiind ca-n ultimii 10 ani am fost mai mult plecata. Iar de Italia, m-am cam saturat. Da, e o tara frumoasa de vizitat. Insa doar atat!

Asadar, solicit urgent o doza de normalitate. Am incercat cu cacao si lapte, si nu da roade. Nici cafeaua multa vad ca nu-mi ofera solutii!!

„Sara pe deal” si alte fericiri

Azi vorbim de d-astea importante. Ca veni a mea colega de la scoala si radea de una singura. Asa ca-mi povesti si mie ce-a patit azi la ore. (Tipa e profesoara de limba si cultura romana, pentru elevii romani din italia).

Intai i-a pus pe juniori sa citeasca despre presedintele Romaniei. Pe care il cheama??? 🙂 BĂȘESCU , au raspuns. Si erau mandri, ca stiau cum il cheama pe al nostru presedinte. 🙂 De data asta nu i-a prins pe picior gresit, se vede treaba.

Iar in poezia lu’ Eminescu, „Sara pe deal”, despre ce este vorba? Despre o fata pe nume Sara careia ii placea sa se duca pe deal. Este ca-s geniali?? Doar is romani. 🙂 Nascuti si crescuti de parinti romani.

O sa revin cu poze dupa compunerile lor, ca alea-s si mai si.

Sa vina week-end cu soare!! Ca de nori m-am saturat!

Italienii si cafeaua de-un minut

In continuare, modul in care isi beau astia cafeaua, ramane o mare dilema pentru mine.

Cat eram eu in tara, sa iesim la o cafea, insemna sa mergem la o carciuma, sa comandam cafeaua, sa o bem in liniste, eventual sa barfim vorbim despre diverse. O chestie relaxanta, care dura in medie 15-20 de minute.

La astia, ca la nebuni.  Situatia se prezinta cam asa. Intra omu’, urla din usa: „un caffeeee„, apoi stand in picioare langa bar o da pe gat dintr-o inghititura (ca pe un shot), barmanu’ ii intinde un pahar cu apa si-l da si pe ala pe gat, apoi plateste si iese. Toata treaba nu dureaza mai mult de 1 minut. Cel mult.

IGP7398

De stat la masa, nici vorba. (Plus ca la astia, in general, cafeaua costa dublu daca o servesti la masa. Asa se explica de ce mesele is goale, in mare parte).

S-apoi cafeaua. Impropriu spus CAFEA. In realitate e un deget de esenta de cafea pe fundul unei cesti minuscule. Fix asa. Da-i tare, de-ti sta inima in loc. Daca vrei cafea ca la noi, e musai sa ceri „caffe americano” sau „caffe lungo”.

Abia acum, daca ma gandesc bine, pricep de astia nu au Starbucks. Ca nu stiu cum se bea cafeaua. Na!

 

 

Jurnal de blonda

Ce face o blonda intr-o zi libera dar ploioasa?Se duce la un muzeu, sa viziteze ceva?? Nu!!! Se duce la mall, evident!

Intai ma opresc la baru’ de langa casa, sa cumpar bilet. Tipa de la bar, cum ma vede striga: „Un prosecco?” Eu ma fac mica si spun ca vreau doar un bilet pentru Roma. Adaug timid si ca musafirii s-au dus, asa ca n-o sa mai iau in fiecare seara prosecco. Si plec la mall.

Iar ca o blonda care se respecta ma opresc la raionu cu tencuieli si nu ma las pana nu-mi iau un rimel si un creion de ochi.

Cu punga-n mana intru la haine, la Oviesse. Iau o rochie, intru in cabina sa o probez si descopar cu uimire ca XL-ul astora nu ma incape. Ma apuca toti dracii si incep sa-i banuiesc ca au modificat masurile. Asa ca ies din magazin. N-apuc insa ca incepe sa urle alarma. La mine. Ma opresc. Vine paza. Eu devin verde. Tipu’ foarte cuminte se uita la mine si-i spun ca nu, n-am luat nimic. Dau sa ies, si iar urla alarma. Toata lumea din magazin, se adunase ca la circ. Tipu’-mi zice sa-i las punga si sa incerc sa ies iar. De data asta nu mai urla. Deci buba e in punga. WTF??? Ca am acolo doar rimelu’ si creionu’ iar astia in magazin n-au asa ceva. Vede si tipu de la paza ce e in punga mea. Nimic suspect, asadar. Rasuflu usurata. Dau iar sa ies, alarma urla iar. Iar ia tipu puga. Se uita cu atentie si-mi arata. Pe punga de plastic, se lipise un d-ala de alarma de-l pun ei pe haine. Dezlipeste minunea si ies usurata. Urmarita de zeci de ochi. De data asta nu mai urla. Minune! (Cel mai probabil, chestia aia s-a lipit in cabina de proba, ca eu am pus punga pe jos).

Si nu. n-am renuntat pana n-am plecat acas cu o rochie. De la Promod, ca de la Oviesse, nu mai intru prea curand. Are insa o singura problema. Nu ma incape. Da’ am luat-o ca-mi placea si era si la reduceri 🙂 Adevarata afacere, nu alta. Ar mai fi o problema, legata de culoare. Ca a mea colega a zis ca seamana cu fata de masa a bunicii. Da mie-mi place. Ce conteaza detaliile? Noi sa fim sanatosi.

Azi a fost Epifania. Astia n-au Mos Nicolae, ci Vrajitoarea (Befana si de aici numele de Epifanie) care pe 6 ianuarie aduce dulciuri la copiii cuminti si carbuni la aia rai. Mie mi-a adus un cantar.

Acestea fiind spuse, ma duc sa dorm. Ca azi noapte am dormit cam ciudat. Cu sare pe piept si busuioc sub perna. Sarea calda avea rolul sa-mi opreasca tusea asta iar busuiocu’ sa ma faca sa-mi visez ursitu. Si nimic. Tusesc mai rau ca ieri iar de visat, nimic. E clar ca-s defecta.

Ganduri la inceput de an

1497513_10202886219466088_988845101_n

Mi-am inceput anu’ decoperind ca entuziasmul meu din ultima zi a lu’ 2013 avea stransa legatura cu sticla de prosecco abia terminata. Asa ca pe 1, dupa ce am venit cu picioarele pe pamant (si realitatea nu m-a incantat prea tare, recunosc) am zis sa mai iau o doza de optimism. Si-am luat una noua, tot de prosecco! Chefu’ s-a terminat cu doua pahare de cristal facute zob 🙂 si cu mult chef de somn.

Azi is ceva mai functioanala si zic ca-i musai sa am si eu niste linii, dupa care sa ma ghidez in 2014. Asadar, planurile mele suna cam asa:

sa rezolv problemele de sanatate, ca si asa am lasat cam mult timp sa treaca.

sa gasesc un job drum. Ca-i in tara (desi ma indoiesc), ca-i prin alta tara, numa sa fie. Nevoia de stabilitate imi da tarcoale, asta-i clar.

sa am grija de mine. Sa mananc cat mai sanatos si sa-mi misc fundu’ de pe fotoliu sa fac mai multa miscare. (Recunosc, chestiunea asta mi-o doresc in fiecare an, insa se vede treaba ca renunt cam usor)

sa pun mana mai repede pe cartea aia de engleza care zace pe noptiera. (Cu cat trece timpul, cu atat imi dai seama ca e musai sa stiu engleza, mai ales ca deja simt cum ma apuca un dor de duca :-). Mda, m-am saturat de Italia, iar situatia din tara n-o vad prea roz)

– sa incerc sa fac yoga sau macar sa vad despre ce e vorba. Recunosc ca n-am mare habar, dar ma tenteaza. Am citit la FetitacuNUinbrate si…vreau si eu. Daca aveti ceva sfaturi, le astept cu nerabdare!!

sa calatoresc. Oh da…asta-mi doresc tare mult. Am in plan o plecare in Franta, visez sa dau o fuga si-n Belgia si…tare as vrea sa ajung la SkirtBike la Baia Mare. Ok, vreau mult mai mult, dar m-as multumi si doar cu astea. Cum stabilitatea nu e punctul meu forte, mi-e cam teama sa-mi fac planuri care implica bani 🙂

– iar daca ai mei or sa fie bine sanatosi, chiar nu-mi mai trebuie altceva de la 2014.

Probabil ca mai sunt dorinte uitate pe undeva, e clar. O sa-mi aduc aminte pe parcurs! 🙂

Voi…cu ce ganduri incepeti 2014?