Jurnal cu Unfollow si Unlike

Azi – miercuri 5 Decembrie. Unii il asteapta pe Mos Nicolae, eu astept sa mi treaca infectia din gat, care s-a extins pe maxilar pana la ureche. Ma doare-n gat si cand respir.

Activitatea preferata– nu stiu de unde a pornit, probabil de la stilul meu de viata minimalist- insa am descoperit ca in feed-ul de la facebook imi apar tot felul de tampenii si notificari de la chestii cu care nu am nici o taina. Asa ca de azi am inceput o campanie de Unfollow- la oamenii pe care ii iubesc, ii vreau in lista dar mi se rupe de ideile lor cretine pe care le sheruiesc de 100 de ori pe zi, si Unlike la toate cacaturile la care am avut buna intentie- candva- sa dau like. La fel si cu mailul, dezabonare de la tot. Tot ce nu are sens, acum in viata mea.

Saptamana trecuta– a fost ok, la lucru nu-i mare branza de facut, iar in viata privata..ce e aia??? Oh da, uitai, m-am vazut cu olandezu- argentinian. Da. Si vineri seara am iesit cu fetele la karaoke si am cantat „Dragostea din tei”, intr-un bar plin de straini.

Saptamana asta- sper sa ma lase infectia. Nici sa vorbesc nu pot. Azi am stat acasa si se pare ca si maine, tot in varf de pat stau.

Ma gandesc– ca s-a mai dus un an si ca pentru prima data, simt ca sunt aproape de echilibrul ala pe care mi-l doream. Mai am de lucru, e clar, dar is pe drumul cel bun. Am invatat sa fiu eu cu mine, si e tare bine.

Sper- sa rezolv cu apartamentul in tara. Io vreau acasa!! Nu acum, dar intr-un viitor apropiat.

Vreau– sa spun mai des NU.  Oamenii astia dragi de langa mine ma tot invita la cina si reuniuni de Craciun. Iar eu is fericita si chiar apreciez fiecare invitatie, insa Craciunul anul asta vreau sa-l petrec, home alone cu pisica, in varf de pat, cu un film fain si pizza. Si atat. Acum trebuie sa le explic ca fix treaba asta io cu mine alone, pe mine chiar ma bucura si-s foarte ok asa. Si cand ma gandesc ca pana nu demult, sarbatorile de una singura mi se pareau cel mai trist lucru. 🙂

Best November moments- am uitat sa ma laud, am mai dat o fuga in tara, initial am zis o saptamana dar am ajuns sa stau doua. Nu era programata vacanta asta, dar…bine ca a fost 🙂

Filme vazute– ” You Me Her”- geniala seria!!!

M-am tampit definitiv

Nu stiu cum sa zic, da’ eu iar nu am mai venit cu nici macar un update la viata mea amoroasa. Pai se poate? No bun, am zis io la final de 2017 ca in 2018 nema masculi prin zona, ca ete asa, vor muchi mei. No bun, a tinut asta aproape un an, adicatelea pana weekendu trecut. Cand mi-a pus capac o corcitura de argentino-olandez. Fain tipu’, ca daca nu era, nu se mai povestea.

Asa cum imi place mie, inaltut, bine facut- fix cat sa ma poate imbratisa, il ducea si capu-judecand dupa job-ul pe care il are, ceva peste 40 de ani, mixul perfect, ce sa mai. In timp ce ne tratam noi asa pe whats-app, ii zic intr-o dimineata sa-mi trimita si mie o poza cu el. Imi spune ca vai, nu poate, ca nu s-a uitat inca in oglinda si nu si-a aranjat parul. Hait, zic. La asta de folosea oglinda?? Sa-ti asezi parul?? De unde pana mea sa stiu eu asta, in conditiile in care nu posed pieptan si ultimul trend in machiaj il reprezinta al mai ieftin rimel?? Dupa care-mi zic in gand, io-s ciudata, hai sa-i dau omului o sansa, ca nu se cade sa pui asa etichete dupa o discutie. Si accept sa iesim la cina.

Toate bune si frumoase, pana cand ma anunta ca vrea sa ma dea pe spate cu o friptura de vita argentiniana. Noroc ca avu inspiratia sa ma intrebe daca mananc asa ceva, ocazie cu care a aflat ca eu n-am pus limba in viata mea pe vita. Reusim totusi sa gasim o varianta de mijloc, si ne-am vazut sambata.

Si sa vezi aici compatibilitate. Imi povesteste omu cum a venit el in Malta cu 6 trollere (ca na, trebe loc pentru cele tspe mii de costume si treij de perechi de pantofi). Ii explic ca similar fu si la mine, atat ca mie mi-a fost de ajuns unu de ala mic. Si ca acum am in total 5 perechi de incaltari, dintre care 2 is pentru sala. Iar singurele tinute pentru care am o pasiune adevarata, is pijamalele.

Aflu despre cum se duce el la evenimente de astea sa se intalneasca cu lumea si ce fain e sa-si expuna costumele, asta in timp ce ii explic ca eu n-am fusta, pantofi cu toc si urasc sa ies din casa, si mai ales am alergie la evenimentele cu multi oameni.

Am vorbim si despre cum ma duc singura eu la cea mica si urata sala de gym, fix sa vad cat mai putini oameni, si despre cum el se duce – cu prietenul lui (cum altfel????) la cea mai de fite sala.

Ajungem la subiectul cu si despre pasiuni la care eu ii explic despre cat de lazy sunt eu si cum ador zilele in varf de pat, asta ca sa aflu cat de energic e el- fix ca un coi in tigaie.

Viata si sufletul meu.

Cred ca avea manichiura mai aranjata ca a mea. In fine, detalii. Ce vreau sa spun  e ca astia argentinienii is oameni faini, cu juramant. Si ca am bifat pe 2018, prima (si ultima evident) intalnire romantica. Cu toate astea, cred ca-l mai vad o data. Asta ca sa-mi ajunga si pentru la anu.

Daca simt ca am nevoie de pauza, apoi pauza sa fie

Ma gandeam azi, asa cam cu amaraciune, ca pe noi Romanii, nu prea ne-a invatat nimeni sa ne punem pe locul 1, pe noi insine.

In fine, ideea e ca asa m-au secat la lucru in ultima saptamana, ca asta am decis sa nu ma duc si pace. Si m-am dat bolnava (stiu, rusine sa-mi fie), iar la cum vad lucrurile, o sa stau acasa toata saptamana.  (Nu stiu in alte tari, da’ in Malta aveam 140 de ore pe an in care in care putem sa  fim bolnavi, iar astia la care lucrez acum nu au nevoie nici macar de certificat de la medic, pur si simplu zici ca esti bolnav si pace.) Pana acum am zis ca nu am cum, ca-i de porc sa nu ma duc. Pana aseara. Cand am avut asa o revelatie si i-am dat email sefei in care i-am zis ca nu am simt bine, si drept urmare, nu vin luni la lucru. De dimineata m-am simtit nitel vinovata, da uite ca mi-a trecut. Simt ca am nevoie de pauza, asa ca pauza sa fie.

Si ce-am facut in prima mea zi libera? Cum m-am relaxat? Am facut curatenie generala, evident. Am luat la rand fiecare sertar si sertaras, hartie cu hartiuta, la fel si cu hainele. Imi amintisem io ca am citit pe undeva (cred ca era un citat din cartea „Magia Ordinii”) ca trebuie sa iei fiecare haina in parte, sa te uiti la ea si sa te intrebi daca-ti aduce fericire. Drept urmare, am aruncat juma de garderoba. Bine, nu am aruncat, le-am pus in niste plase se la Lidl si le donez luna viitoare. (La noi in cartier, o data pe luna, se adun haine uzate.)

Aveam niste postere pe pereti, le-am aruncat si pe alea, ca nu erau puse de mine si nu ma reprezentau. Acum sa-mi fac timp sa caut ceva, ca prea arata camera goala. Si alba. As vrea ceva de genul asta

wq01.jpg

Si daca nu am gasit un poster cum vreau, macar am pus ochii pe o lenjerie de pat faina pe Asos, 20 euro, cred ca a mea o sa fie.

indigo-wake-me-when-it's-friday-double-cotton-duvet

Mai trebuie sa gasesc ceva variante pentru draperiile din camera, si o sa ma declar un om fericit.

Si cam atat despre prima mea zi de om bolnav.

Maine am in plan sa ma duc la sala de dimineata, apoi sa-mi fac de cap prin bucatarie- in sensu de facut ceva curatenie si prin sertarele de acolo, si poate un pic pe terasa.

Ganduri aiurea intr-o duminica ploioasa de Octombrie

  • dupa 2 saptamani la lucru, am in sfarsit un weekend full liber. Timp suficient cat sa-mi dau seama ca iar, daca lucrurile merg in ritmul asta, poate nu ar fi o idee rea sa ma apuc usurel de cautat altceva de munca. Ca-i fain sa fii ala care stie sa le faca pe toate si sa ii inlocuiasca pe toti, dar ca toate au o limita, iar pe mine cand ma ia capu, apoi ma ia capu si pace.
  • si in plus, poate e cazul sa invat ceva nou, ceva ce sa pot folosi si in viitor, atunci cand m-as intoarce in tara, de exemplu 🙂
  • ma uit la mine si-mi dau seama cat de mult m-am schimbat. Sau poate doar am invatat ca pana la un punct, cam tot sta in mainile mele. Si in sfarsit inteleg, ca pentru nimic in lume, nu merita sa-mi fac nervii franjuri, atata timp cat am si alta varianta. Iar eu, ca o blonda veritabila, pana acum niste ani, nu prea am stiut sa deschid ochii si sa vad si celelalte variante.
  • desi sunt fericita posesoare a unui morman de carti, inca nu am gasit energia sa ma apuc de ele. Poate ploaia prevazuta pentru saptamana viitoare, ma va convinge.
  • am gatit supa crema de conopida si broccoli si pentru prima data am avut senzatia ca sunt aproape de adevar
  • sufar de-o lene crunta, nici de sala nu am avut chef saptamana asta, decat de 3 ori. Nu mai zic ca-s astea doua zile nu m-am miscat din pat decat cat m-am dus sa mananc
  • s-a intors turcu meu cu ochi albastrii (acu sufar de-o dilema, e scrie cu 1-i sau 2 de i ??) si cred ca-s in pericol. De data asta, nu mai raspund de faptele mele 🙂

Viata dupa concediu e pustiu

Nasoala asta cu intoarcerea la lucru, dupa concediu. Parca si uitasem cum e. Am avut ieri prima zi la job, iar azi is libera, asa cat sa-mi fac ordine prin sertare- alea din cap vreau sa zic.

Azi: marti, zac in pat, ghinion de nesansa, cum  ar veni. Imi pusesem io adidasii in picioare cu gand sa ma car la sala si fix cand sa ies pe usa a pronit un potop d-ala de zile mari. Asa ca dusu la sala s-a transformat in lenevit in varf de pat.

Am facut niste calcule si printr-o minune, supravietuiesc financiar si luna asta.

Am revenit la bullet journal, sper sa ma si tin de el, desi de data asta e asa, intr-o varianta mult simplificata.

Sunt recunoscatoare: pentru toti oamenii faini din viata mea.

In bucatarie: supa de dovleac si una de perisoare. Azi am in plan o tocana de cartofi cu carnati si ceva pui la grill. Asta numai daca se opreste potopu si pot sa ies din casa.

Best September Moments:

  • cele cateva iesiri cu brazilianca mea preferata care a decis sa plece in Malta

double gabi.jpg

  • bratara Pandora primita cadou de la fetele mele dragi
  • plecarea in tara. Tare bine a fost. Vazut bunici, pupat nepotica cea dulce, imbratisat oameni dragi, timp petrecut langa oameni faini, vazut sis drag. Comandat carti, mers la Manastire, mancat o tava de eclere, testate cam toate restaurantele care ofereau mamaliga cu branza. Despre cantitatea de ardei copti prefer sa nu-mi amintesc. Nici de kilele in plus cu care m-am intors. Sau de trolleru plin cu borcane de zacusca, atent impachetate de matusa mea, asta ca sa fie sigura ca nu am scuze sa nu le iau.
  • am luat biletul pentru Viena in Decembrie. Am reusit sa am cateva zile libere si dupa nu stiu cati ani, o sa am parte de zapada.

Ma gandesc: ca parca mi-e dor si de nepotica din Roma iar azi Ryanair are bilete la reducere.

Sper: Ca in Noiembrie sa incep scoala de soferi.

In casa: bine si in sfarsit racoare, afara ploua si pentru prima data gasesc ploaia relaxanta

Vreau: sa gasesc iar echilibrul ala, io cu mine.

Saptamana trecuta: a fost saptamana petrecuta in tara. Aproape ca nu as mai fi plecat. A fost bine. Am primit vestea ca-s inca pe lista pentru ANL si ca mai sunt 3 persoane in fata mea.

Saptamana viitoare: sper doar sa gasesc inspiratia sa ma duc iar la sala de cel putin 4 ori pe saptamana. Am chiulit cam 2 luni.

Filme vazute: Am vazut Younger, o serie super faina. Si vazut sezonul 8 din Suits- ca pe asta il uitasem. Si acu? Acu ce mai vad?

 

 

August

De prin August adunate:

  • Nebunie la job, colega mea preferata a plecat la alta scoala si acum parca e ciudat fara ea.
  • cateva iesiri cu fetele si in saptamana in care nu am fost in stare sa ma adun, m-am trezit cu ele la usa, cu o traista de alcool. Asa mi-au luminat saptamana aia. Mi-au adus si-o carte, sper sa am timp de ea in curand9
  • Am mancat ardei copti la un restaurant sarbesc. Moama ce buni au fost. Si am fumat in seara aia, da’ asta e alta poveste
  • Mi-am luat ceas, ca tot imi doream de ceva vreme
  • Am lasat-o moarta cu sala, insa mersul la piscina a devenit rutina, doua zile pe saptamana is acolo. Ba chiar m-am bronzat. Prima data in 36 de ani, am si eu culoare.
  • In sfarsit, al meu frate a reusit sa plece in tara. Probabil cea mai buna veste pe anul asta
  • Azi m-am trezit cu un coleg de la job la usa. Ii spusesem acu ceva vreme ca am o problema intr-o baie si a venit omu cu scule, sa ma ajute. Saptamana viitoare am promis ca ma revansez si il invit la cina.
  • Gatesc. Ieri am facut salata orientala, azi salata de paste cu ton.
  • Daca nu se scumpesc zborurile pana vineri, in Decembrie ma duc sa vad targul de Craciun de la Viena.
  • Pentru prima data dupa muulta vreme, ma uit in jur si pot sa spun ca-s linistita.

17379073758_c38aed0d65

Ma adun. Incet, dar sigur.

E bine, in sfarsit.

Am reusit sa inchid un capitol ce mi-a mancat ultimii 3 ani. Cumva respir usurata. Si e bine. S-a terminat cu nervi franjuri si mers luna de luna la avocati. Acum nu-mi ramane decat sa ma adun.

Al meu frate o sa plece si el acasa, in doua saptamani.

Am fost si la piscina de langa casa, de vreo doua ori. Cred ca ma mai duc.

Mersul la sala pare sa dea rezultate, desi in ultimul timp am scurtat sedintele la doar 45- 50 de minute. Nu, nu-s sirena, dar macar dorm si eu ca omu’, fara pastile.

Am gasit si o tipa care a reusit sa-mi salveze sprancenele. Minune mare treaba asta, sa ai o forma decenta deasupra ochilor.

La lucru au inceput iar durerile de cap si parca iar ma apuca ganduri de cautat ceva nou. Nici macar nu-i job-ul in sine, ci oamenii care lucreaza acolo. In cateva saptamani plec in vacanta, apoi de la sfarsit de Septembrie o sa vad incotro.

Vreau ceas- eu n-am avut niciodata un ceas. Si bratara Pandora– is pe lista pentru Septembrie. Sau Octombrie, depinde. Si macar un zbor spre Roma, sa-mi vad nepotica.

In rest, invat sa ma adun, bucata cu bucata.

37694192_1170416743113339_3340893568788070400_n