Ganduri despre FERICIRE

IMG1067

Azi. Eu. Mare si o carte in brate. Si gandu-mi zboara la FERICIRE .Aia pe care o caut de ceva vreme. S-am am cautat-o peste tot. In dragoste, in prieteni, in munca, in vacante.

Ba chiar pe la 20 de ani, m-a pocnit ideea cum ca fericirea o sa vina cand o sa imbrac rochia de mireasa. Ceva mai  tarziu am inteles ca lucrurile nu stau chiar asa. Ca n-o sa-mi aduca Fat Frumos fericirea pe tava. Nici gand.

Spre 30 de ani, cand m-am prins ca-i groasa treaba, mi-am pus ohelarii, c-am zis ca asa poate o vad mai bine. Nimic.

Abia zilele astea am inteles ca pentru mine, FERICIREA inseamna de fapt, pace interioara. Cred cu tarie, ca atunci cand esti impacat cu tine, esti pe drumul cel bun. Atunci cand te accepti asa cum esti. Cu cateva kilograme in plus, cu multe fire albe sau cu riduri. Fara sa incerci sa te schimbi, doar de dragul altora.

Cand iti accepti greselile si alegerile  facute in trecut. Si mai ales cand treci peste ele. Cand intelegi ca de fapt, trecutul e undeva in urma, iar viitorul fix in directia opusa. Si poti sa jelesti cat vrei, trecutul ala e. Poti sa faci insa multe, pentru viitor. Doar pe ala il mai poti schimba. Trecutul, oricat te-ai da cu capul de pereti, n-o sa de schimbe.

Si mai cred cu tarie ca fericirea apare abia dupa ce incetezi sa te invinovatesti, pentru lucruri si situatii care nu depind de tine. Cand incetezi sa te invinovatesti pentru relatii care n-au mers, pentru prieteni care au decis sa plece, sau sau rude care te-au dezamagit. Fericirea apare cand ai curajul sa elimini usurel dar sigur, oamenii care iti fac rau. Prieteni care te suna doar cand au nevoie de ceva sau oameni care pur si simplu, din cauza frustrarilor pe care le au, ajung sa-ti strice zilele.

Da, fericirea vine abia dupa ce iti accepti trecutul asa cum este si ai curajul sa privesti senin, spre viitor. Cand poti sa-ti spui tie: „Asta-s eu! Am gresit. Mult si de multe ori. Insa vreau sa merg inainte, pentru ca am multe de recuperat.”

 

Ce mai fac

Viata in Malta devine interesanta. De cateva zile, de exemplu, am devenit raw- vegan. Si nu ca mi-as fi dorit eu, dar s-a terminat butelia si nimeni din casa nu stie cand o sa treaca masina cu butelii, sa rezolvam buclucu. Pana atunci, o sa bag salata pana mi-or creste frunze. Si rod la mere. De vis, nu altceva.

Am fost si pe aproape sa am un job. La un magazin de tigari electronice. Unde lucra o italianca ce mi-a dat si mie sa incerc o aroma noua. Dupa ce am tras cu tupeu din tigara electronica, mi-a zis si ce-am testat. Era DOAR ceva similar cu canabisul. Si ca in zilele urmatoare vine si un neam de marijuana, m-a anuntat zambind. Toate astea, se intamplau cu manele pe fundal. (Italianca avea iubit roman si de aici dragostea pentru Guta). Bag de seama ca reactia mea la manea si la canabis, n-a prea convins-o , dovada ca nici nu m-a mai sunat.

S-apoi am descoperit cel mai tampit joc posibil, Candy Crush Saga, pe care-l banuiesc ca da dependenta. (Pe cuvant de onoare ca nu stresez pe nimeni cu invitatii).  Insa eu una recunosc ca-i o metoda sa uiti de toate. Te agiti dupa bulinele alea colorare, pana te ia capu’. Sau ramai fara viata si nu mai poti juca decat dupa cateva zeci de minute. Estimez ca in curand, motivul pentru care o sa-mi iau smartphone o sa fie fix jocu’ asta.

Vestea buna, e ca am nimerit si doua zile in care am decis sa-mi iau pauza si m-am dus la plaja. Moama ce bine a fost 🙂

S-altceva nu mai fac, desi ar cam trebui sa-mi gasesc un job, ca altfel o s-o imbulinez.

Iar azi, uite-asa, imi propusesem nu mai fac nimic-nimicuta ci doar ma bag sa va citesc, ca nu mai stiu care ce mai faceti. 🙂 Insa… tocmai am primit un telefon cum ca-s asteptata la un alt interviu. Asa ca mi s-au dat toate planurile peste cap 🙂

Voi sa aveti o duminica cu soare, oameni dragi!

 

Prima saptamana in Malta

La prima impresie, Malta pare un taram incredibil de frumos. Iar oamenii care locuiesc aici…sunt altfel. Nu-i vezi grabindu-se, sunt toti calmi si atat de linistiti incai ai jura ca astia n-au nici o grija. Nu-i aglomeratie pe nicaieri, nimeni nu se imbulzeste, nu-i mizerie, in autobuze sunt mereu locuri. Si au toalete publice la tot pasul 🙂

Insa au fost si cateva aspecte ce m-au ametit, cel putin la inceput.

In primul rand, a fost limba. Malteza este de fapt o araba…ceva imposibil de inteles, si nu doar pentru mine. Cu toate astea, oamenii sunt primitori si par destul de simpli. Iti raspund la intrebari intr-o engleza chinuita. Dar se straduiesc. Si e de apreciat.

Apoi, am avut surpriza sa vad ca sensurile de mers sunt inversate, ca la englezi. Insa  nu-i bai, ca si asa eram eu derutata cu dreapta stanga, motiv pentru care acu-s in bezna total. In intersectii ma uit ca vitelu’ la poarta noua, pentru ca n-am habar care de unde ar trebui sa vina.

Si iar, casele. La ei, in mare parte, casele nu au numere, ci nume. Ceea ce e al dracului de complicat, pentru ca nu ai nici un punct de reper. Daca erau numere, tot stiai ca dupa 124 vine 126… Cu nume..treaba se complica. Iar daca numele este d-ala de ti se incurca limba-n gura, situatia devine funny, de-a dreptu’.

IMG960 IMG959

Si ca sa fie si mai „simplu”, toate casele’s cam la fel. Lipite una de alta. In primele 3 zile m-am ratacit doar de 4 ori.

IMG950

 

Fiind o insula, ma asteptam sa gasesc nisip fin si plaja cat vezi cu ochii. Abia ajunsa aici am vazut ca de fapt, tarmul este unul stancos si in majoritatea locurilor ar fi imposibil sa-ti pui prosopul si sa stai la plaja. Adica arata cam asa.

IMG958

Desi m-am plimbat o saptamana a zi de zi, nu am gasit decat un singur loc- si ala minuscul- unde as fi putut sa stau la plaja.

Insa trebuie sa recunosc, ca nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza sau cu o carte citita in parcurile cu vedere spre mare. Au zeci de astfel de locuri.

IMG987

 

Si clima e ciudata.  Ieri de exemplu, la pranz am iesit sa iau apa si am zis ca ma topesc. Iar seara, dupa ce apune soarele eu am iesit la o bere cu caciula de iarna in cap si geaca de urs. Si o esarfa la gat. Mi-e greu sa explic diferentele astea mari de temperatura.

In rest…Malta m-a cucerit 🙂  Astept doar sa-mi fac timp sa vad cat mai multe! Momentan sunt prinsa cu cautarea unui job 🙂

 

 

Restart. La Venetia!

Da, se vede clar ca m-a lovit norocul. Altfel nu-mi explic cum am ajuns sa vad Venetia. Au fost cateva zile de vis, cu soare, un om drag alaturi si plimbari lungi.

N-am urmat nici un fel de rute, ci am ales sa ma pierd pe stradute.  Am luat pranzul pe faleza, cu pizza si bere.

20140313_111325

Si cina intr-un loc romantic:-)

20140312_192658

Am vazut un apus de vis, de pe vapor.

20140314_182507Am avut parte de culoare, pe insulele Murano, Burano si Torcello.

20140314_145557Am zambit cum n-o mai facusem de mult.

20140315_170659

Am baut cafea in cea mai veche cafenea, la „Caffe Florian” si niste tarie in barul cu sutiene in tavan. Si tare bine a fost, recunosc!

De vizitat obiective, am bifat doar Palatul Dogilor, Biserica San Marco si Muzeul Correr, plus cateva bisericute, gasite pe parcurs. Stiu, rusine sa-mi fie, dar a fost tare bine asa. N-am vrut sa urmez rute anume, ci doar sa respir si sa ma bucur.  Cand o sa am mai mult timp, trebuie sa va povestesc despre locurile astea faine.

Eu una, am fost tare incantata. Mult mai mult decat as fi crezut! Drept e ca sper sa ma intorc aici, candva, si sa revad totul. 🙂

Acum gata vacanta, am ajuns in Malta si va trimit mult soare. 🙂 M-apuc sa-mi caut job, ca-i groasa. E de vis la astia, dar au niste preturi de te topesti.

Sa avem o saptamana faina, oameni dragi!!

32 si-un bilet de avion

Nu m-a furat nimeni si nici n-am intrat in depresie la implinirea celor 32 de ani. Ci in timp ce citeam „Eat Pray Love”, am avut o adevarata revelatie cand am gasit un citat din Eistein care spunea ca „adevarata nebunie este sa faci zi de zi acelasi lucru si sa te astepti la rezultate diferite”. 

Si-n rest nu mai stiu…p-aici situatia a devenit cam ciudata, s-au aliniat astrele intr-un anume fel, au urmat  o serie de coincidente la fel ciudate. Iar randurile de mai sus, au venit ca un raspuns la intrebarile mele. Asa ca am facut mii de calcule, am rasfoit zeci de forumuri si in final am decis: luna viitoare, ma mut in Malta. 🙂

De ce Malta? Ca-i soare si tare am nevoie de caldura. Ca-i mare, iar pe mine, apa la linisteste. Ca-i o tara safe, iar eu plec singura. Again. 🙂 Ca pozele astea m-au dat gata.

1654027_593466687408325_1140601081_n 285225_10151270821555598_2028139044_n

Ce-o sa fac in Malta, nu stiu. Ceva-ceva sper sa gasesc. Pana acum am rezolvat cu chiria. Pentru prima luna 🙂

Mi-e clar insa ca plecarea asta inseamna alte renuntari. Asa ca adio concediu in vara, adio venit acasa, adio vazut Paris si plimbat cu bicicleta la Skirt Bike, cu Loredana.

Sper doar sa fie alegerea corecta. Asadar, toate gandurile bune sa vina la mine. Ca iar am nevoie 🙂

Si iar o dispar un pic, ca-i musai sa ma pun la curent cu engleza pe care am cam uitat-o. (Ok, recunosc, nici nu m-am stresat vre-un moment s-o invat).

Voi sa aveti o duminica cu soare!!!

O doza de normalitate, va rog!

Nu stiu ce-i cu mine, cu juramant. Maine ma duc la un interviu pentru un job si deja-mi caut casa noua. Si ma gandesc, intr-un viitor apropiat la o tara noua. Pe principiul asta,  visez  la Belgia, Germania, Elvetia sau Austria. Mai plauzibil e insa Anglia sau Malta.

Cert e ca m-a apucat un dor de duca.

d35fd3a073dffcf69cd102c5ba7b13b8

Si totusi, de plecat in alta tara si inceput totul de la zero, de una singura, parca n-as mai vrea. Iar la gandul sa vin  acasa definitiv, ma apuca plansul. Nu ca tara noastra e urata, doame fereste. Ci modul in care se intampla lucrurile la noi, ma sperie teribil. Si se pare ca eu nu m-am adaptat, dovada fiind ca-n ultimii 10 ani am fost mai mult plecata. Iar de Italia, m-am cam saturat. Da, e o tara frumoasa de vizitat. Insa doar atat!

Asadar, solicit urgent o doza de normalitate. Am incercat cu cacao si lapte, si nu da roade. Nici cafeaua multa vad ca nu-mi ofera solutii!!

„Sara pe deal” si alte fericiri

Azi vorbim de d-astea importante. Ca veni a mea colega de la scoala si radea de una singura. Asa ca-mi povesti si mie ce-a patit azi la ore. (Tipa e profesoara de limba si cultura romana, pentru elevii romani din italia).

Intai i-a pus pe juniori sa citeasca despre presedintele Romaniei. Pe care il cheama??? 🙂 BĂȘESCU , au raspuns. Si erau mandri, ca stiau cum il cheama pe al nostru presedinte. 🙂 De data asta nu i-a prins pe picior gresit, se vede treaba.

Iar in poezia lu’ Eminescu, „Sara pe deal”, despre ce este vorba? Despre o fata pe nume Sara careia ii placea sa se duca pe deal. Este ca-s geniali?? Doar is romani. 🙂 Nascuti si crescuti de parinti romani.

O sa revin cu poze dupa compunerile lor, ca alea-s si mai si.

Sa vina week-end cu soare!! Ca de nori m-am saturat!