Despre 2022

L-am gasit si pe asta n drafts si e pacat sa-l pierd 😉 Pe scurt, 2022 a fost despre cum am invatat, dupa muuulti ani, ca pot iubi si pot fi fericita din nou 😉

Habar n-am cum sa-l numesc, dar a fost clar anul in care am invatat despre mine, cat n-am făcut în ultimii 10 la un loc.

Ianuarie, la insistentele terapeutei, instalez Tinder și încep sa ies la dates. Găsesc un tip fain, conversatii super mișto și cand dau sa aflu detalii mă pun vecinii la curent ca e super cunoscut p-aci, ca-l stie lumea de la tv, un soi de vedeta locala, Fix ce mi lipsea. Si a fost fan cele cateva luni cat ne-am văzut – iar azi, in 2024 cand postez asta, trebuie sa recunosc ca tipul asta, asa tampitel cum e el, mi-a schimbat modul în care vad bărbații și ce așteptări ar trebui sa am. Si culmea, e inca prezent in viata mea. 🙂

Februarie, facut 40 de ani, și am ales să-mi fac cadou de ziua mea o după-amiază la Spa.

Tot cam atunci accept sa ieșim la cina cu P, alege sa ne vedem prima data de Valentines Day, chit ca eu lucram noaptea și la 10pm a trebuit sa ma aducă înapoi acasă. Mi-a adus flori, deschis usa la masina, chiar …m-a lăsat fără cuvinte, Vecinii erau pe după perdele fix ca mama în adolescentă. Fain, chiar fain.

Zambesc iar, din tot sufletul.

Mai decid și sa rezolv ultimele probleme urgente la dentist.

Martie

Continui sa ma vad cu omul, și cumva reușim sa lasam tot în urma și să ne bucurăm efectiv de fiecare moment petrecut în parte. Cumva nu-mi vine sa cred ca pot zambi iar, din tot sufletul meu

Aprilie– mă vad cu fetele de Paste, și reușim sa ieșim la un afternoon tea pe care ni l propusesm de multa vreme

Mai simt ca am nevoie sa mi fac o pauza n ganduri, așa ca plec o zi juma la Veneția,unde fac 50k de pasi pe jos

June– a fost o luna ciudata cumva, plina de lucruri insa nu am fost in apele mele. Am mers sa vad Earth Garden, pentru prima data la Teatru, ba chiar m-as scos singura la o cina si o plimbare in Mdina.

July– plecare in tara, vizitat Brașov și plecatul în Grecia cu mama

Octombrie– Halloween party cu fetele mele

Decembrie– mers la targul de crăciun sa fac poza cu Moșul.

Despre 2023

Uitandu-ma inapoi, trebuie sa recunosc ca 2023 a fost un un an cat se poate de linistit si bun. Cumva, am reusit sa duc la capat chestii lasate pending de ani buni.

Insa, cea mai mare realizare sta la mansarda:-) acolo unde trebuie sa recunosc, că au fost cele mai mari schimbări. E finally liniste. Nici nu știu cum sa explic, dar abia după un an și ceva..am reușit în sfarsit sa vad rezultatul celor cateva sesiuni de terapie, făcute acum 1 an și ceva. A fost munca grea, plus citit zeci de cărți despre traume, inner child, si alte minuni, și cumva…anul asta am văzut pentru prima data rezultate concrete. Sunt bine aici unde sunt, invat sa văd…și sa citesc rapid comportamente toxice sau manipulatoare, am invatat sa spun din ce în ce mai des NU, la tot ce nu se aliniază cu energia mea.

Și la capitolul sanatate am mai adaugat o bila alba, după ce am decis în sfarsit sa scap de amigdale și mi-am făcut curaj sa mă duc și la o mamografie. La anu as mai vrea sa fac un implant dentar, si cam aici, sper sa se incheie lista.

Am mers înainte cu mersul la sala, și asta pentru ca altfel, eu mi-as fi petrecut viața între pat și scaunul de la birou, care e la 1 metru de pat și ceva drumuri pe terasa, unde-mi place sa hibernez la soare în hamac. Am renuntat la abonamentul de la Sweat app, pentru ca după niște ani, deja am o rutina stabilita, o zi upper body, una lower, alta back și dacă mai rămâne, mai bag un leg day. La final de fiecare sesiune am băgat și mers pe banda, cam 30 de min. Am lasat-o moale cu crescut greutatilor, pentru ca eu acum,..vreau doar sa slabesc. Si da, cred ca dupa 10 ani, am reușit finally sa am iar sub 70 de kg. Am 68 🙂 si nu pot sa fiu decat recunoascatoare. Aici, trebuie sa recunosc ca a mai ajutat ceva, am reușit într-un final sa castiga lupta cu mâncatul emoțional, și asta a fost motivul care..a dus la scaderea în greutate. Azi stiu, și nu mai am dubii că voi ajunge la cele 65 de kg visate:-) Ba poate, chiar la mai putine. Azi stiu ca pot. Și ca asta e doar începutul.

Viața mea amoroasă, a ramas la fel de funny ca si pana acum. Cu mici diferente, trebuie sa recunosc. Acum, îmi vad clar greșelile din trecut și mai ales, înțeleg de ce am tolerat atat de multe în trecut. E funny cât de mult m-am putut schimba și la capitolul asta.

Chestii notabile din 2023,

• am incheiat anul cu niste banuti strasi, pentru ca pentru prima data chiar m-am tinut de un plan
• am slabit sub 70 de kg, asa cum visam de niste ani
• I am done with night shifts si din ianuarie voi începe alt job, în domeniul în care visam- pe partea de anti-money laundering, si mai ales, fara nopti. Am început sa dau CV uri din iunie, si a durat cateva luni bune, pana am reusit
• am avut prima vizita cu o dermatoloaga faina de la DermaBeauty care m-a ajutat sa mi creez o rutina faină de skincare, nu am făcut cine știe ce schimbări majore, am ramas la produsele de la CeraVe, introdus double cleansing, spf de 50 de la Altruist , retinolul și încă o crema faina cu vit K pentru zona închisa din jurul ochilor.
• am citit semnificativ mult mai mult, decât în anii anteriori și majoritatea, carti despre terapie, self help, healing from traumas, etc.
• am făcut și niște investiții la capitolul hair routine, mi-am luat sampon, masca, un leave-in si ulei de la Sebastian Dark oil, și am continuat sa folosesc si acasă, vopseaua de par de la Wella Professional. Ba chiar am investit și într-un uscator fain și am luat o nouă perie rotativa. Iar pana sa incep noul job, vreau sa merg aici la un salon, sa dau un refresh la toata culoarea.

Ianuarie– vizita în țara și nunta verisoarei mele. Iar la intoarcerea in Malta, una din fetele mele dragi m-a asteptat cu balonul asta…si felt like home 😉

Februarie– împlinit 41 de ani și intalnirea cu fetele mele dragi

20230210_1742201452924316297920842Download

Martie– mers la Manoel Theatre si vazut o piesa faina de opera.

Tot in Martie am mers si am vizitat St John Cathedral

Aprilie– cursul de mancat emotional al Andreei Theodor. Care fara sa exagerez, mie mi-a schimbat viața,

A fost o luna in care am simtit ca radiez.

May– am decis să-i dau o șansă datingului și…exact cum mă așteptam, a durat fix o vara 🙂

Cu plimbari romatice, invatat despre viata si mine, dar..next stop, please 🙂

Iunie – o nouă vizită acasă și de data asta a fost altfel, al meu frate și-a luat permisul și masina, așa ca am mers un pic la plimbare cu el și cu mama.

Iulie– am simțit ca am nevoie de un pic de me time, și am luat primul zbor spre catania. Cazarea a fost foarte făină, chiar in centru, am mancat o pizza buna și m-am pierdut pe stradute.

August– m-am văzut cu fetele la o piscină de aici si am avut parte de o zi super faina.

September– mers la concertul lui Andre Rieu.

Tot in September am adus-o și pe mama aici și am petrecut cateva zile faine impreuna. Si sa nu uitam, m a invatat sa fac supa de perisoare.

Octombrie– am mers cu fetele la Candle Light festival

Noimebrie- avut operația de scoatere a amigdalelor,

La sfarsitul lunii a venit și al meu frate în vizita și am avut parte de niște zile faine

Tot în Noiembrie am mers să-l vad pe Andrea Bocelli in concert.

December– vizita in Catania ca sa aplic pentru pașaport.

New chapter

Well, well, well, a venit acel moment si tocmai mi-am dat demisia.

Gata, I am done with night shifts. De la anu doar ture de zi!

E asa, cumva ciudat. Nu, nu pot sa spun ca mi-a placut vre-un moment job-ul asta, ca as minti. Dar, lucrul de acasa, faptul ca..nu exista nici un fel de presiune de la sefi, cam faceai ce voiai…cum voiai si cand voiai..cu pauze lungi si dese, colegii mei chiar dormeau …pe alocuri in timpul lucrului, iar salariul era…chiar bun. Insa in ultimele luni, am simtit ca recuperatul dupa nopti era din ce in ce mai greu si am mai avut o alta constientizare, in 2 luni fac 42 de ani, asa ca daca vreau sa schimb job-ul ar fi ideal sa nu mai astept prea mult, mai ales ca nu am experienta deloc in domeniul in care vreau sa incerc. Si mai e un aspect, daca as mai fi ramas aici inca 6 luni, se faceau 4 ani in firma si asta insemna 8 saptamani de preaviz, ceea ce..iar ar fi fost un impediment pentru noul job.

The best is yet to come :- )

Imi va lipsi teribil lucrul de acasa n pijamale, 🙂 dar, am nevoie de un stil de viata sanatos si fara nopti.

Ce o sa fie challenging, partea cu adaptatu la ture de dimineata 🙂 cea cu mers zilnic la birou, viata si sufletu meu, trebuie sa mi iau haine ca eu in ultimii 4 ani, nu mi am mai luat nimic de imbracat 🙂 si sa dau nas in nas cu oameni, on a daily basis. Si acum realizez, viata de corporatist, eu pana acum nu am experimentat …partea asta 🙂 Lets see 🙂

N-ai fost iubita niciodata cu adevarat, pentru ca nu te-ai iubit pe tine…

Mi se intampla des în ultima vreme sa mă uit la mine și să mă întreb: „mai știi cand ai confundat iubirea cu atasamentele, dependențele și ai fi făcut orice pentru o fărâmă de atenție sau un gram de iubire? N-ai fost iubita niciodata cu adevarat, pentru ca nu te-ai iubit pe tine, in primul rand! „

A venit anul asta asa, val vartej cu o mie de conștientizari, și…mă tem ca tot vor mai veni.

Nu mai știu pe unde citeam, cred că Niculina Gheorghita , care spunea ca ne nastem, crestem si ne vindem doar prin relații. Mi-a luat un pic de timp, sa inteleg…

Ultima constientizare am avut recent, în timp ce eram cu cineva în masina. Un el super misto, care, fara sa stie, de un an si ceva, m-a invatat o mulțime de lucruri, in primul rand despre mine. Eram în mașina lui acum cateva luni, și mă întreba despre tipul cu care ieseam pe atunci. Eu ii povesteam cateva faze, el intreba uimit…si al un moment dat care se opreste, se întoarce spre mine și mă întreabă la modul cel mai serios: „Vreau și eu sa știu de ce ai așa un low self esteem si accepti toate cacaturile? De ce?De unde vine asta?” Si am ramas afiș. Pe moment m-am făcut ca nu pricep, dar odata ajunsa înapoi acasă, am inceput sa-mi pun niste intrebari si….cumva am înțeles niște aspecte. Inevitabil am început sa vad cu alți ochi…și celelalte relații. Am înțeles de ce am tolerat atâtea relații toxice..

O alta lupta castigata anul asta , e cea cu mâncatul emoțional. Am descoperit ca eu am fost blocată ani de-a randul într-un freeze mode, gata de lupta la orice moment, cu umeri ridicați și mereu în alertă. Un soi de PTSD care azi, poate fi ușor explicat, de cacaturile prin care am tot trecut de atatia ani de zile. Cacaturi pe care le-am învins cu zambetul pe buze, pentru ca niciodată nu mi-a plăcut statutul de victimă, dar care inevitabil au lăsat urme adânci în sufletul meu. Pentru ca nu am avut the right coping skills, toate mizeriile astea au ciuntit din sufletul meu. Am descoperit ca eu nu mai eram în contact cu corpul meu. Azi încerc sa imi corectez postura cat de des pot, pentru ca numai așa pot să-i transmit corpului meu ca nu e nici un pericol, ca pot sa fiu relaxata. Invat sa mananc si sa mă întreb: oare ce are nevoie acum corpul meu? Invat sa fiu în contact cu mine, și am ajuns în sfârșit, cred ca pentru prima data în ultimii 9 ani, la 70 de kg. Partea faina, e ca simt ca asta e doar începutul.

Azi mă uit la mine cu empatie și abia acum înțeleg ce spunea Ramona, prietena mea din copilărie care-mi repeta de ani de zile, ca-si doreste sa o vada iar pe Gabriela aia pe care o știa acum niște ani buni, care poate muta munții din loc, pe Gabriela care nu accepta nimic mai puțin decat merită. Azi stiu…si inteleg.

Si poate cel mai important, simt ca sunt pe drumul cel bun. E liniste, încep să-mi fac planuri, găsesc soluții cam la tot ce vreau cu adevărat și mai ales, invat sa mă întreb: oare ce-mi doresc eu cu adevărat?

Final de Martie

M-am trezit de dimineata cu chef sa mai sterg un pic praful pe aici.

Au trecut deja 3 luni din anul asta si iar, n am nici unde idee cum si cand.

Ma gandeam cat de funny e viata si cum, inevitabil m-am schimbat. Nu cred ca mai stiu cum aratau zilele mele acum 10 ani, azi insa sunt cam asa

• ma trezesc in general fara alarma pe la 10 (sau daca am ture de noapte pe la 3 dupa amiaza), urmeaza prima cafea in pat si daca e vremea faina, cea de a doua pe terasa la soare.
• urmeaza un mic dejun rapid, variata mea de toate zilele e simpla, 2 oua, 2 felii de paine si ceva salata, rosii, depinde ce am. Si asta, servit de cele mai multe ori pe terasa
• cum majoritatea turelor le am dupa amiaza, pe la pranz incerc sa mi misc fizicul spre sala, ca na, ar fi singuru moment cand m-as misca si eu. Statu 8h pe scaun la lucru sau zacutu n hamac al soare, nu se pun ca miscare. Dupa o ora, vin catinel spre casa si maxim ma opresc la ferma sa mi iau ceva fructe sau legume
• apuc sa fac un dus si de la 2 ma plantez in fata calculatorului, ca na, work from home. Pranzul il iau in gnrenal in timpul lucrului, nu faceti ca mine.
• la 22.30 nu mai nimeresc sa inchid tot si sa sar in cada
• urmeaza ritualul de seara, cremuit, guided meditation, scris in jurnal, citit macar 20 de pagini si Netflix. Plus na, pauze p ici pe colo de pierdut vremea cu ochii n telefon, ca na,fac si d astea.

Zilele libere is si ele cam la fel, maxim adaugam ceva curatenie, mers la magazin si luat mancare si gatit poate pentru cateva zile. Si extra timp pe terasa la soare! Nu ca as fi fost eu genu care sa iasa mult, dar in ultima vreme, incep sa iubesc sa stau acasa si sa zac. O fi ca evit lumea si m-am salbaticit? Poate da, Sau poate pur si simplu invat sa stau eu cu mine?? Desi am fetele mele dragi, fostii colegi si cateva prieteni de suflet pe care-i vad macar o data pe lune. Ce e clar, ca nu am simtit absolut nici o nevoie sa cunosc lume noua. Desi recunosc, sunt tentata. O sa fac post special cu pataniile de pe Tinder, ca sa am de ce rade n viitor. Acum i-am dat si aplicatiei o pauza, am zis eu, de 3 luni, asa mai radeam iar din Iunie. Am zis sa mi dau iar eu mie, 3 luni, Martie a fost un soi de razboi cu mancatul emotional, Aprilei va fi despre mindset si Mai, o sa vedem 🙂

Mi-am propus de ceva vreme ca macar o data pe luna sa fac ceva pentru sufletul meu, sa ies undeva si sa vizitez ceva fain, sper, sper din tot sufletul sa ma tina.

In Martie am fost la St John Cathedral pe care nu apusam sa vizitez in cei 10 ani de cand sunt aici. Si o vizita la Teatru unde am vazut Tosca. Tare, dar tare fain a fost.

In Aprilie, inca n-am decis, poate o plimbare in Mdina? Sau poate Valletta si cina intr-un loc fain? Ori 3 cities? Hai sa vedem!

Revelatii

Ieri am avut niste revelatii, dupa ce postul asta mi a aparut in feed la memorii pe Facebook de acum 11 ani

Tin minte, exact cum ma simteam in momentul in care am postat asta.

Si azi, nu pot decat sa ma bucur si sa realizez ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca acum, la orice moment m-as uita pe fereastra, nu mi-as dori sa fiu in nici un alt loc.

Privind inapoi, si realizand de unde am plecat (sau cel putin unde eram acum 11 ani) nu pot decat sa fiu grateful pentru viata pe care o traiesc azi. E drept, e departe, mii de ani lumina fata de cum imi imaginam vreodata ca va fi viata mea la 40 de ani, dar..nu toti avem acelasi start si aceeasi echipa de plecare. And thats cool.

Azi mi-e bine, nu mai rup parti din mine ca sa fiu iubita, nu mai am asteptari de la nimeni si nu mai tolerez ramasite de atentie. E cale lunga, aia catre vindecare, insa sunt pe drumul ala bun.

Azi zambesc sincer, intr-o sambata ploioasa la pranz iau eu stau in varf de pat si scriu iar pe blog.

Vorbeam cu fetele mele despre cum a fost 2022, si atunci am avut alta revelatie. Cu toate fucked-upurile, 2022 a fost, cu siguranta cel mai bun an din viata mea. N-am facut nimic realizabil, insa faptul ca am inchis niste capitole, invatat cateva lectii, cunoscut niste oameni care mi-au aratat ca merit mai mult, care mi-au aratat cum ar trebui sa arate o relatie healthy, care au scos la suprafata parti din mine, care nici nu credeam ca exista.

2022 a fost un sir continuu de wow, asa deci??? Exista asa ceva? Eu pot fi atat de fericita?? Am aflat ca se poate ca cineva sa faca turul insulei doar ca sa-ti lase la usa prajitura preferata care se vinde intr-o singura cofetarie japoneaza…Se poate ca cineva sa priceapa cat urasti turele de dimineata si sa-ti lase la usa un capuccino si un croissant. Se poate. Se poate orice, daca omul de langa vrea. Ideea e sa vrea si sa-i pese.

Poate alea cateva sedinte de terapie, m-au ajutat sa vad lucrurile clar si sa accept ca modul in care te trateaza cineva, arata fix ce simte despre tine. Si daca la un moment ai dubii, sa-l iei pe Gigel de guler si sa-l intrebi fain: bro, care e faza?Ce sunt eu pentru tine?

2022 a fost lectia ca pot sa fiu fericita iar in doi, si in acelasi timp, ca pot fi happy eu cu mine, pana il voi gasi pe the one. Ca pot, si merit mai mult.

Am inceput 2023 cu un optimism pe care pana acum, nu l-am simtit niciodata.

Azi stiu ca pot orice mi-as dori, ideea e sa decid intai ce vreau.

Nu mai am asteptari de la nimeni, nu mai astept pe nimeni sa ma faca fericita, sa ma faca sa zambesc. Pot sa mi comand singura pizza si sa vezi fericire atunci cu juma de pizza in varful patului si un film fain.

Despre 2021

L-am gasit in draft si n-as vrea sa l pierd

Ce am facut anul trecut?

Pai nimic, special.

Ianuarie– Cu trainingul de la lucru si totul inchis din cauza covidului, si sa fi vrut, n as fi putut sa fac mare lucru. Munca si sala.

Februarie– facui 39, si i am sarbatorit la un hotel de aici. Tot ce mi lipsea era sa inot intr o piscina incalzita, sa vad un apus fain si sa zac

Martie– facut o plimbare cu barca pana in 3 cities.

Aprilie-Nimic special, Malta a fost in lockdown, nici macar pana in Gozo nu puteam sa ajung

Mai– am reusit sa ma vaccinez si asa am capatat curaj si rezervat plecarea in Grecia, Aveam nevoie sa plec, ca de aer.

Iunie-Pe 28 Iunie am plecat in Grecia.

Iulie– Prima saptamana mi am petrecut o in Skala Prinos si a fost de vis. Nimic wow, doar liniste, marea aproape si fara oameni.

August– dupa aproape 2 ani am reusit sa merg acasa sa i vad pe cei dragi, Revazut si fostul si descoperit ca desi au trecut aproape 8 ani, inca mai e ceva. Venit inapoi cu un teanc de carti in Romana.

Septembrie– Acasa iar, scurt, cat pentru nunta varului. Descopar cat de dor mi-a fost de ai mei.

Octombrie– Incep sa am ganduri de intors acasa, calculand un viitor langa omul ala drag. Am decis sa incep si terapia, pentru ca nu reuseam sa gasesc niste raspunsuri.

Noiembrie- acasa iar, sa o vad pe mama si omu drag. Totusi ceva s a schimbat, la mine si modul in care il priveam pe omul asta.

Decembrie– am lucrat si de Craciun si de Revelion, insa am fost ok cu asta. Oricum nu as fi avut nici chef si nici energie de altceva. Inteleg ca nu va merge cu omul ala drag, zambesc, trag o linie si respir adanc.

Jurnal de vara pandemica

Ieri ma gandeam ca uite, e inceput de Septembrie, si s-a dus vara.

Ca in fiecare vara, n-am facut nimic special, ba chiar anul asta am reusit performanta sa nu ajung nici macar o zi aici la mare. A fost un mix intre n-am avut chef, a fost prea cald, am fost prea obosita, nu musai teama de covid dar mai tare cea de locuri aglomerate, si nu in ultimul rand, ca na, incepui sesiunile de epilare laser si n-ar trebui sa ma bronzez. Desi, daca ma gandeasc mai bine, asta a fost doar o scuza sa nu ma duc 🙂

Macar am ajuns in Grecia, dupa 2 ani, si fu…exact asa cum stiam. Liniste. De data asta am ales final de Iunie-inceput de Iulie si trebuie sa recunosc ca a fost momentul perfect. Ba chiar, la anul daca m-as duce un pic mai tarziu, cred ca apa ar fi si mai buna.

De data asta am ales un zbor dupa amiaza, si am aterizat in Salonic undeva la 6 seara. Era prea tarziu sa plec spre Thassos, si am ramas in Salonic in prima noapte. Am zis sa gasesc cazare central si aproape de statai de bus. Nu prea inteleapta alegerea mea, ca-n noaptea aia n-am inchis un ochi. Intre zgomot din baruri, trafic si claxoane.

A doua zi am plecat spre bus terminal de unde am luat busul spre Ferry catre Thassos. Aproape 3 ore mai tarziu eram in ferry.

Cazare am ales tot in Skala Prinos, ba chiar am rugat propeietarii sa-mi dea aceeasi camera ca si data trecuta.

Exact cum imi propusesem de acasa,nu am facut nimic, da nimic o saptamana. Plaja, citit, mare, mancare si repeat. Si atat.

Doar ceva primbari prin zona, atat cat am reusit sa merg pe jos. Poate la anul o sa am mai mult chef sa ma aventurez prin zona. Aveam statia de bus si Ferry la 2 minute, dar cine a avut chef? Ca eu nu.

Am reusit sa inot si in cateva zile apa a fost chiar calda. In altele, a cam batut vantul…

Acolo unde am stat am intalnit un cuplu fain din Bucuresti si asa am reusit sa am si cateva poze faine.

Nu ma gandesc decat ca la anu as vrea sa vin inapoi cu mama.

In rest, is kinda proud ca m-am reapucat de sala. As usurel, 3-4 sesiuni pe saptamana. Si is back la nutritionista de 3 luni.

Buba e ca in afara de asta, nu prea mai am chef de nimeni si nimic. Am refuzat delicat absolut toate invitatiile de iesit la mare, suc, pranz sau cina. I just can’t. Si nu, nu pot da vina pe Covid, is io, cea care n-are chef. 🙂

Am fost si acasa in August, dupa doi ani. Vazut cei dragi, mancat cantitati imense de mancare, si….reevaluat o relatie pe care o credeam inchisa.

Surprizator am descoperit ca nu era atat de inchisa cum credeam eu. Desi au trecut mai bine de 8 ani…Dar na… Daca e ceva ce am invatat in ultimul an, e sa mi ascult intuitia si daca simt ca nu stiu, sa spun (si sa-mi spun) ca… nu stiu, Ca-mi trebuie timp sa inteleg,,,ce e,,ce mai simt..ce vreau cu adevarat. Cam asa si-n situatia asta. Stiu…si totusi nu stiu. Funny, right?

E teama de a fi singura?

Sau e chiar dragoste?

Sau doar niste amintiri?

Cumva iar proiectez vise si calitati imaginare in omul asta?

D-astea. Clar mi-e ca inca e ceva. Ce exact, nu stiu. Si daca ar fi ceva….ce pot face? El in tara eu pe o insula pierduta-n Mediterana? El sa vina aici, exclus, eu sa ma duc in tara…oare vreau? Acum cand in sfarsit am gasit stabilitatea la care am visat ani de-a randul sa dau cu piciorul si sa plec? Si totusi….

Cred ca m-a apucat si criza aia de 40 ani. Si al mai tare am vrut sa stiu …cam ce sanse mai am sa fac un copil, Asa , Poc. Eva. Eu am vrut-o pe Eva de ani de zile. Musai sa stiu, nu? Si indiferent ce decizie voi lua, macar sa stiu..unde sunt. Ca timp. Facut analiza pentru AMH si vazut ca situatia nu e chiar asa critica. Adica un an, hai doi as mai avea. Bun. Bun.

Now breath in, breath out and …lets see.

Saptamana viitoare plec in tara la nunta varului meu. Ca de obicei, nu am haine si nici timp sa mi cumpar.De vis, stiu.

Gradinarim, Maria Ta

Uite ca intr-o luna s-au schimbat atatea.

Intai s-a dat drumu la vaccinare si la cei peste 30 de ani, si cine a fost printre primii inscrisi? Cu cod primit la miezul noptii si un minut? Blonda aci de fata. Asa ca am facut deja prima doza, am primit Pfizer si saptamana viitoare, pe 26 am si a doua. Nici in visele mele n-as fi zis ca la final de Mai o sa fiu fully vaccinated. Da uite, minuni se intampla.

Si daca tot am rezolvat cu vaccinul, luai si bilet acasa, in August o sa-mi vad neamu si prietenii, dupa aproape 2 ani.

Si ca tot vine vorba de minuni, is pe care sa fac una defacuta. Una noua. Cum ziceam, job-ul de acum e unu de criza, pe care-l cam urasc, mai ales turele de noapte. Dar am ramas pentru ca salariul e frumusel si lucrez de acasa. Cu toate astea, is foarte…da foarte tentata sa-l las, pentru un alt job de luni pana vineri, si cu un orar pe placul meu de la 9 la 6 seara, cu toate ca job-ul asta nou nu-mi ofera nici o garantie ca e ceva de durata si mai ales, ma duc pe bani mai putini. Am zis deja da, astept doar sa vad contractul si daca e scris tot ce mi-au promis, imi dau demisia. Pare asa de om nebun, sa lasi un job stabil si cu salariu bun, pe unu instabil si cu banii mai putini, mai ales in vremurile astea. Dar cred c-o fac. Numai timpul va spune daca am luat decizia corecta.

Cochetam si cu ideea de a pleca in Grecia, dar daca accept noul job, pare ca va trebui sa renunt la plecarea asta.

In rest, tot acasa, atat ca ne-am apucat de gradinarit.

Hai cu vaccinu si cu niste normalitate

Nu stiu cum o fi pe la altii, dar eu anunt oficial ca m-am cam saturat de situatia asta. Neuronii mei, si aia putini parca rezista tot mai greu la ce e in jur.

Ultimu’ exemplu, acum doua zile. Ajung la Lidl, vad prune uscare, imi aduc aminte de cand ne facea bunica si iau si eu o cutie. Mare. Cutia zic. Urmatoarea zi, nebunie la lucru, si intre un mail si un chat, baga o pruna, Si inca una, Si dai si lupta, cum ar veni. Mno si ma trezesc ca stomacu meu face zgomot asa ca…centrifuga de la masina de spalat. Zic fuck, ma uit si cutie si vad ca mancai..,juma. Opaaaaa. Cum sa dreg busuiocu? Neuronu meu cel blond zice, da-i cu niste kefir, ca trece. Eh, si dadui cu kefir. Despre ce-a urmat, va scutesc de detalii.

Altceva, nu prea mai fac, desi eu as face, dar n-am,nici chef si nici energie. Una peste alta lucrez, urasc cu ardoare noul job, mi-e clar ca nu-s facuta sa lucrez pe partea de customer support. Si la fel, am o ura de nedescris pentru turele de noapte. Dar, iubesc salariul si ca lucrez de acasa, iar pe turbarea asta de perioada…lucru de acasa imi prinde tare bine. Asa ca merg inainte cu ei, macar reusesc sa pun ceva bani de-o parte in perioada asta. Asa ca plan, as ramane la ei si anul asta si eventual la anu, prin primvara sa ma reorientez. Pana atunci poate ia blonda si carnetu si asa si-ar permite si un job prin alte parti ale insulei. Si poate trece si pandemia si or rasari si ceva job-uri mai decente.

Ah si nu m-am laudat. Am zis mereu ca fostul meu job, de la scoala era asa…o adunatura de la alcoolisti anonimi. Si la astia e cam la fel, doar ca astia is pe droguri, nu cu alcoolu. Pricepusem eu ceva, da am zis ca na..lumea glumeste..exagereza…vor sa ma faca sa cred ca cine stie pe macho is ei. Dar nu. Am avut prima zi de lucru la birou -o data la doua luni tre sa ne ducem sa lucram de la birou sa ne cunoastem colegii..d astea. Cum m-au asteptat colegii? Cum? Cu un joint pe care sa-l sheruim pe terasa. Mno zic bun, din ce in ce mai bine. Inteleg ca toata lumea, pana la sefii mari..are pasiuni d-astea. Mno bun. Bine ca-i vad rar.

Zilele mi le petrec asa, dupa program bine stabilit. Pat, birou- daca lucrez-, la soare pe terasa, la sala- acu ciuciu ca ne-au inchis astia, Netflix si somn. Si cu cate o iesire pe afara din necesitate, ca na, frigideru refuza sa se duca la cumparaturi. Si..atat. Hai fie, mai citesc cate ceva, mai bag un guided meditation si aia mi-e . Hai sa zic ca am iesit de cateva ori, asa numarate pe degetele la o mana la plimbare prin ..lume.

Si facui 39 de ani, care va jur nu stiu cand si cum, ca mai ieri erau 35. Pana mea. Cand ma gandesc ca la anu se fac 40, aproape ca ma ia jalea. Va spun. Mereu am zis, ca daca ma apuca 40 si nu is in vre-o relatie stabila, sa ma apuc de procesu de adoptie, Ca eu vreau copil, Musai. Azi ma uit lung. Si cam atat.

Hai ca uit, in Februarie, mi-am luat 2 zile la un hotel, sa scap de acasa si mai ales…ca sa inot. Gasit hotel cu piscina interioada incalzita, de vis fu. Aici in Malta evident, ca unde sa pleci? Eu de ziua mea plecam la Venetia, acum,,ciuciu.

N-am planuri mari pe anu asta, doar astept vaccinu, si as vrea o saptamana in Grecia si 10 zile acasa. Atat. Si sa stau mai bine la capitolu neuroni functionali, da aia e, acolo nu stiu ce si cum as putea schimba. Si mi-am luat niste protein powder si niste creatina, iar pe lista am BCCA, ca na, incercai de toate da cantaru sub 77 nu prea sa scada.

Sanatosi sa fim, la cap mai ales. 🙂